Întâi Februarie
de Teresia Bolchiș Tătaru
Întâi Februarie ne amintește de poetul-erou, sublocotenent în rezervă, Ion Soreanu Șiugariu, din Băița/Baia Mare, jud. Maramureș, care la această dată, în 1945, a fost sfârtecat de schija unui proiectil german în apropierea căii ferate a orașului Brezno, pe frontul din Slovacia, în Munții Tatra.
Dar spre deosebire de anii anteriori, aniversarea morții lui, din acest an, 2016, se face sub semnul unui dublu și adâncit doliu. Întâi de toate, sub semnul acelei ipocrite legi antiromânești, 217/2015, „legea Wiesel” de „vânătoare de legionari”, mai precis de vânătoare de români, de distrugere a culturii române și a istoriei noastre românești interbelice, pentru motivul că aghiotanţilor lui mister Wiesel „nu’i sunt dragi legionarii.” Legea care, în August 2015, a făcut de rușine România pe plan diplomatic, internațional, prin răspunsul negativ pe care l-a dat Ambasada României de la Bratislava primăriei din Brezno/Slovacia care voia să cinstească memoria eroului român, Șiugariu, mort pentru „eliberarea” Slovaciei, printr’o placă comemorativă și numele lui să fie dat podului de peste Hron peste care au trecut unități ale Armatei Române, dirijate de Șiugariu. Ipocrita lege votată de parlamentarii români oportuniști și inculți a lovit mortal nu numai România și pe cetățenii ei de bună credință ci și pe soția eroului, Doamna Lucia Șiugariu, care până la vârsta de 95 de ani a cultivat un adevărat cult pentru soțul ei, poet, eseist, critic literar și redactor de revistă literară „Meșterul Manole”, publicându’i opera. La această înaintată vârstă, era în toate facultățile intelectuale și fizice, normale, așa încât lovitura „Institutului Wiesel” a lovit-o din plin, ca și obuzul nazist, pe soțul ei, cu 71 de ani în urmă, scurtându’i viața. Dar pentru această enormă gafă diplomatică și istorică nici un vinovat nu și-a cerut scuze de la Marea Doamnă a României! Nici Ambasada, nici Ministerul de Externe, nici organismul militar pentru cinstirea eroilor și nici măcar un stimabil dintre parlamentarii români, care în loc să vegheze la nevoile românilor, atât de numeroase în „democrația originală” de azi, sunt în schimb foarte sensibili la nevoile lui mister Wiesel. Ba, greşesc! Se pare că a fost un parlamentar. Unul singur. Cinste lui (Daniel Gheorghe: Ministerul Afacerilor Externe insultă un erou român)!
Restul n-au vrut cumva să’l jignească pe laureatul „nostru” Nobel! Laureat fraudulos, după cum afirmă chiar evreii supravieţuitori ai holocaustului, care l-au dat în judecată la Budapesta! Legat de toate acestea, ne gândim, cum ar fi, să începem să vânăm și noi consângeni de a lui “mister”, urmaşi de-ai lui S. Brucan şi a lui satrapă din “Tribunalul Poporului”, A. Sidorovici, căci nici nouă, cel puțin unei categorii dintre români, nu ne sunt dragi oamenii haini de tipul lui mister Wiesel şi a aghiotanţilor lui, indiferent de rasa, ateismul şi sexul lor. Oamenii răi sunt răi, chiar dacă sunt evrei. Cum ar fi să începem din nou să ne răfuim între noi, români împotriva evreilor și evrei împotriva românilor, căci „Institutul Wiesel” și umbrela lui, „Muzeul holocaustului”, tot a lui mister Wiesel, la asta ne îndeamnă. Întreb şi eu, nu dau cu parul: dacă vedem un evreu batând o bătrânică pe stradă, tăcem, ca să nu fim declaraţi “antisemiţi”? Ei, bine, asta a făcut făcut Florian-Feinstein: a bătut-o pe biata Doamnă Şiugariu până a omorât-o! Tăcem din gură?
Ei, cum ne-ar trebui azi, în România, un om de caracter, ca poetul Radu Gyr, care să strige de pe Dealul Mitropoliei să audă o țară întreagă: „Ridică-te Gheorghe, Ridică-te Ioane”! – iar lighioanele să’l mai condamne încă odată la moarte pentru această poezie, ca și în anii ’50! Sau un Ion Gavrilă Ogoranu, care, după modelul luptei anticomuniste din Munții Făgărașului organizată de el și ceilalți „Frați de Cruce” tineri români, creștini, ar fi gata să’și dea viața pentru apărarea țării de comunismul ateu distrugător de Neam, Credință și Țară! Cum ne-ar trebui azi măcar unul din aceștia sau de tipul lor pentru salvarea României actuale din mocirla „democrației originale”! Dar noi nu mai trăim azi decât prin cei care nu mai sunt, ca Ion Şiugariu şi ceilalţi martiri ai neamului nostru – Dumnezeu să-i odihnească şi să-i ţină alături de El, în rând cu sfinţii neamului românesc! Căci, vorba poetului (Nichifor Crainic, şi el pus, din nou, la zid, de “mister” şi ai lui):
“Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ;
Unde sunt cei care nu mai sunt ?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboiară nevăzute-n zbor.
Intrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagănă-n tărie
Undelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarbă care vede-n întuneric
Taine necuprinse în cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt ?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufniţa: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.”
Augsburg, în Ianuarie, 2016
Via Ziaristi Online
Citiţi şi:
Pingback: Monahul Nicolae de la Rohia la Întâmpinarea Domnului | VA RUGAM SA NE SCUZATI, NU PRODUCEM CAT FURATI!
Pingback: 1.357.604 de “agenţi ruşi” în România gata să o ajute pe Alina Mungiu să fie înfiată de Barnevernet pe banii fondurilor norvegiene. Eu, unul dintre ei. Şi Coaliţia pentru Familie merge mai departe… | VA RUGAM SA NE SCUZATI, NU PRODUCEM CAT