În recentul articol al colaboratoarei noastre Cleopatra Pop vă promiteam că vom încerca să obtinem un Raport înaintat autorităţilor îndrituite (DNA, ş.a.) privind situaţia actuală a Operei Naţionale, însoţit de fotografii de la faţa locului. Deocamdată, am reuşit să ajungem doar la Raportul în cauză, pe care îl prezentăm integral mai jos:

SITUAȚIA OPEREI NAȚIONALE BUCUREȘTI ȘI A OPERETEI ÎN ERA SUSPENDĂRII

Directori inculpați penal suspendați, spectacole suspendate, lucrări de reparații suspendate

– Directori inculpați penal suspendați –

Inițial, din întreaga echipă de inculpați penal aflată la conducerea Operei doar dl Răzvan Ioan Dincă a fost suspendat din funcție. Spre stupoarea generală, restul inculpaților, parcă în ciuda prevederilor Codului Municii, s-au menținut în funcții, avînd acces liber la butoanele Operei și Operetei de luni bune de zile.

Recent însă, minunea respectării legii s-a produs, și a fost suspendată și doamna Alina Moldovan din funcția de Director General Adjunct al Operei Naționale București. Semnul de normalitate este demn de salutat, cu atât mai mult cu cât vine după o lunga perioadă de ceață, care a învăluit nepermis de protector acțiuni și fapte care nu ar fi trebuit să rămână ascunse opiniei publice.

La începutul lunii decembrie, a fost depusă la Ministerul Culturii o cerere de demitere a întregii echipe de conducere a Operei Naționale București. Cererea a fost semnată de un număr semnificativ de angajați ai secțiunilor Operă și Operetă, care au solicitat demiterea directorilor suspendați, Răzvan Ioan Dincă și Alina Moldovan, dar și a Directorului General Interimar George Călin, a Directorului Logistic Ofelia Stanciu, a Directorului Artistic – Balet- Johan Kobborg, a Directorului Economic Georgeta Petrescu și a Directorului Tehnic Ioan Viorel Petrescu.

Artiștii semnatari așteaptă un răspuns, la fel cum așteaptă să fie primiți și în audiență, cu nerăbdarea celor care văd deopotrivă Opera și Opereta precipitându-se spre noi adâncimi ale dezastrului.

• Spectacole suspendate, cu drag… –

Programul Operetei pe stagiunea 2015-2016 fost întocmit foarte tărziu, cu doar 10 zile înainte de începerea stagiunii. Solicitările și întrebările artiștilor adresate directorilor George Călin și Alina Moldovan în micile ședințe de compartiment, au început să devină insistente și probabil din ce în ce mai agasante pentru direcție.

În cele din urmă, a fost comunicat prin e-mail Centralizatorul de stagiune 2015-2016, cu data înregistrării de 15.10.2015, cu însă doar lunile octombrie, noiembrie și decembrie. Programul conținea aceeași – și singura operetă, de doi ani încoace, respectiv „Silvia”, nelipsitul spectacol al „regizorului” Răzvan Ioan Dincă „Paris, mon amour”, câteva colaje și 14 reprezentații cu spectacolul „Fantoma la Operă” – care, evident că nu s-au mai ținut.

Stagiunea a început în sfărșit cu cele două reprezentații de Silvia, însă doar pentru a se curma brusc, fără nicio explicație oficială a conducerii Operei, ca de obicei. Angajații au primit doar un e-mail:

Buna ziua,

dupa cum stiti astazi 23. 11. ora 13:00 a avut loc, la Opera, intalnirea sefilor de compartimente cu managementul institutiei.

In urma acestei intalniri, gasiti in fisierele atasate programul acestei saptamani.

Va aduc la cunostiinta pe acesta cale ca:

• Gala de opereta ION DACIAN – programata in data de 1. decembrie se amana probabil pentru data de 24 ianuarie 2016
• toate spectacolele programate in luna decembrie cat si spectacolul de Dolce Vita din 29 Nov se suspenda
• activitatea teatrului continua, avem in proiect, pentru luna decembrie 15- 17 “Festivalul pentru copii ” , Paris, mon amour 17 & 18 , Gala de Musical in data de 20 si eventual Invitatie la Vals … In data ce acest program se concretizeaza vi-l aduc la cunostiinta.

Cu drag,

Șef Serviciu

Programare Activitate Artistica

Centralizatorul de stagiune 2015-2016 a fost astfel făcut praf, fără explicații pentru artiștii teatrului. Nici publicul nu a primit vreo lămurire. Ba chiar din contră, din câte se știe, vânzarea de bilete ar mai fi continuat o perioadă de timp, chiar și după ce reprezentațiile au fost suspendate.

Nu se cunosc motivele pentru care publicul nu ar fi fost anunțat imediat despre reprezentațiile suspendate. Ar trebui verificat și în ce măsura casieria ar fi fost înștiințată la timp, ca să nu mai vândă bilete în van și ca să nu mai ia banii oamenilor degeaba.

Din toată această nebuloasă cu biletele – care ar reclama totuși un control mai serios – se desprinde o singură certidutine, și anume, lipsa respectului pentru artiști și public.

Tot într-o nebuloasă cu biletele, dar mai ales cu eventualele despăgubiri pentru reprezentațiile neonorate, se prezintă și situația celor 14 reprezentații suspendate cu „Fantoma de la Operă”. Deși nu se știe cam despre ce sume de despăgubiri ar putea fi vorba, se desprinde din nou o singură certitudine, și anume, lipsa respectului pentru banii publici. Programul Operetei pe luna ianuarie 2016 este inexistent, pe site-ul oficial al instituției putându-se vizualiza anunțul devenit deja celebru, respectiv „Niciun spectacol găsit”. Poate ar fi mai corect și mai complet anunțul „Niciun spectacol găsit – niciun vinovat găsit”

Curios este că, în continuare, nimeni de la Ministerul Culturii nu pomenește de sumele care se tot adună de la atâta amar de bilete de la nenumăratele reprezentații suspendate de la Operetă, dar nici de cele de la Operă. La fel, nu se pomenește nici de premiera suspendată cu spectacolul „Cosi fan tutte”, pentru care s-a repetat o lună la Operă, doar pentru ca apoi să dispară în ceață.

Programul de spectacole pe lunile octombrei, noiembrie și decembrie de la Operă, s-a dovedit a fi destul de golaș, practic la nici o treime de cum era în anii de normalitate repertorială. Luna ianuarie părea că promite să fie de-a dreptul nudă, cel puțin dacă ar fi fost să luăm în considerare programul afișat pe site-ul oficial al Operei Naționale București, unde nici până, la jumătatea lunii decembrie, nu era încă trecut niciun spectacol. În cele din urmă, însă, s-a conturat pe site-ul oficial un program cu ceva spectacole pe luna ianuarie și februarie, dar nu prea multe,

Din motive neștiute, nu s-a întocmit vreun Centralizator (mincinos) al stagiunii 2015-2016, special pentru Operă, așa cum s-a făcut pentru Operetă. Păcat, altfel ar știut din timp și artiștii ceea ce urmează să nu joace, iar publicul ar fi știut din timp ceea ce urmează să nu vadă…

Premiera cu spectacolul „DSCH The Dream” s-a remarcat prin balerinii români care era prezenți în sală, pe post de public, locul de pe scenă fiind rezervat mai degrabă colaboratorilor-balerini străini, unii dintre ei fiind cel puțin discutabili. Se pare că, în continuare politicile manageriale și politicile culturale „încurajează” indirect artiștii angajați români să asiste din sală la spectacolele străinilor, sau, de-a dreptul îi trimite să stea acasă.

– Lucrări de reparații suspendate la Operă –

   Lucrările de construcții și de reparații neconforme de la Opera Națională București și de la noul sediu al Operetei, zgârie ochiul, agresează simțul estetic, dar, mai ales, atacă orice sentiment de siguranță pe care ar trebui să-l aibă anagajații artiști și personal tehnic, care sunt nevoiți să-și desfășoare activitatea în respectivele condiții.

În sediul Operei, ceea ce ar trebui să fi fost reparații și reabilitare, arată mai mult a încercare de reparații prost gândită, neizbutită. Strădania pare să fi fost îndreptată mai degrabă spre a strica și a prelungi astfel lucrările în neștire.

Tubulatura instalațiilor termice și electrice (alimentare cu curent) este în multe locuri la vedere. Pe alocuri, tavanele de la subsol sunt dezgolite sau sparte, ici și colo căscându-se găuri mari din care plasa de zidărie atârnă cu molozul gata-gata să se desprindă – vezi poze holul de la fosa de orchestră, atelierele de mecanică. Interesant este că în multe locuri unde barosul s-a repezit cu furie să spargă ziduri și tavane – spre exemplu holul de la fosa pentru orchestră – mai înainte a fost proaspăt zugrăvit. Evident, proaspăt dar super-prost zugrăvit. Vezi foto

De ce nu s-a respectat ordinea firească a lucrărilor de reparații? Să fi fost totul chiar atât de prost gândit încât, mai întâi să se zugrăvească, iar abia apoi să se spargă zidurile pentru a se înlocui instalațiile? Poate că a fost vorba de o grabă pentru a se înscrie într-un termen de inaugurare care să dea bine, trimfal în avântul unui anume moment electoral. Sau, poate că a fost – și este încă vorba – să se prelungească lucrările cât mai mult, pentru a se menține deschis cât mai mult timp robinetul cu bani publici?

Cert este că nerespectarea ordinii lucrărilor înseamnă costuri suplimentare, pentru că, zidurile vor trebui refăcute și zugrăvite din nou după ce se vor finaliza noile instalațiile. Bluff-ul inaugural și greșelile de execuție costă și, se pare că unora le place ca lucrările să coste și să dureze cât mai mult.

După cum se poate vedea la simpla expertizare cu ochiul liber, tubulaturile sunt doar parțial schimbate, lucrările sunt nefinalizate, pe alocuri instalațiile sunt tot neschimbate, țevile vechi sunt nerecuperate, iar materialele noi utilizate sunt de proastă calitate. Vezi foto

La scenă, ușile ar fi trebuit să fie duble, anti-incendiu. Pozele de la fața locului contrazic însă ceea ce prevedea proiectul. Mormanele de gunoaie și deșeuri lemnoase depozitate impropriu, sfidează riscul major de incendiu. Riscul este iminent mai ales la depozitul de decor, unde sunt căi de acces blocate. Vezi foto

După costisitoarea și ineficienta renovare, improvizațiile de la instalația electrică se prezintă a fi montate înspăimântător de defectuos. Spânzurate pe pereți într-o încurcătură de nedescris, periculoasele fire și cabluri de alimentare curent, parcă invită la scurt circuit, la flamă. Pentru ca lucrurile să fie și mai riscante, pe alocuri, încurcatura de fire cu potențial letal atârnă la îndemâna oricui le poate atinge din greșeală. Vezi foto

Proiectul prevedea că trebuiau refăcute toate lucrările. În urma unor controale s-a mai încercat ici și colo cârpirea greșelilor de execuție, dar până la urmă totul a fost lăsat baltă.

S-au cheltuit sume considerabile de bani publici, în condițiile în care nu unele lucrări nici măcar nu s-au mai executat. Poate ar trebui expertizat în ce măsură lucrările neconforme sunt din vina executanților – respectiv a șantierului – , dar mai ales a managerului, cu întreaga sa echipă de „profesioniști”.

– Despre atelierele Operei –

Proiectul de reabilitare ar fi prevăzut refacerea atelierelor și dotarea lor corespunzătoare. Realitatea însă este arată altfel.

Spațiul-camera unde ar fi trebuit să fie atelierul de premontare (decor) a ajuns să fie acum un depozit cu igrasie sinistră, unde s-au scos țevile de încălzire de la instalația termică, acestea ajungând nu se știe unde. Atelierul de tâmplărie a fost transformat – sau mai bine zis distrus și redus -, ajungând la un soi de depozit-harababură, unde sunt amestecate alandala tot felul de materiale, obiecte, aparatură și deșeuri.

Subsolul cu atelierul mecanic și atelierul de cizmărie prezintă același aspect deplorabil de lucrări neterminate. Vezi foto

Între timp însă, mult mai costisitor dar și mult mai ineficient, s-a optat pentru închirierea de spații de depozitare și de ateliere din Pipera și Rahova. După cum era de așteptat, la rândul lor acestea sunt tot improprii. Vezi foto

Undeva pe holurile de la subsol, pe unde nu s-a „renovat” încă, zugrăveala veche a fost doar proaspăt ciobită, barosul fâcându-și de cap fără nicio noimă și prin acesta locuri, nu se știe de ce. Pe unul dintre aceste holuri cu aspect jalnic, vitrinele Muzeului Operei zac pe jos, sprijinite lateral de un perete. Disprețul manifest pentru istoria Operei ar putea lasă iubitorii de operă fără cuvinte. Vezi foto

O bună parte din aparatura Operei stă și ruginește, depozitată aiurea sau pur și simplu aruncată pe jos, fără niciun menajament, zăcând pe după o ușă, pe după o scară sau pe vreun hol. Vezi foto

Pe de altă parte, se pare că se apelează din ce în ce mai des la închirierea de aparatură de la firme externe. De ce? De ce nu, dacă tot se poate. De ce nu, dacă tot încă se mai permite!

– În spatele ușii sudate –

Emblematică pentru situația reală a Operei este o ușă metalică, sudată, pentru nu a se vedea ce se află în spatele ei. Cam cât de mare să fi fost disperarea de a ascunde o anume stare de fapt, încât să se ajungă să se sudeze ușa? Spațiul respectiv, care este obstrucționat de ușa sudată, a fost cândva – din informațiile noastre- eficientul și performantul atelier de croitorie costume de scenă femei. Acesta a fost mutat în Rahova, îngreunându-se astfel și eficiența sa efectivă dar și transportul aducător de costuri suplimentare, la care se adaugă cele de închiriere.

Deși ușa metalică nu mai poate fi deschisă, pe sub ușă a mai rămas un spațiu de câțiva centimetri, pe unde se poate viziona în direct apocalipsa reparațiilor, un veritabil film-document despre distrugerea cu bună știință a unui atelier care a fost cândva mândria Operei Naționale București. Vezi foto

Deși era perfect funcțional, atelierul a fost dezafectat, de o manieră ce ar putea demonstra chiar de la prima vedere o rea credință distructivă. Tencuiala a fost dată jos de pe pereți, dușumeaua a fost scoasă iar podeaua a fost distrusă de o tentativă de a săpa un șanț lung, de la un capăt la altul al încăperii. Întreg spațiul arată a pustie într-un moloz general.

La nivel oficial, însă, adevărul despre jaful și distrugerea de la Operă este trecut sub tăcere, fiind în continuare ascuns după o ușa sudată.

• Pe când bulina roșie ?-

Ar trebui marcată diferența clară a situației sălilor de spectacole care riscă închiderea din cauza bulinei roșii sau lipsa autorizațiilor și avizelor, față de sediul Operei Naționale București și noul sediu al Operetei. Dacă la celelalte teatre (săli de spectacole) probelemele erau vechi, moștenite, la Operă și la Operetă s-a ajuns ca sediile să fie necorepunzătoare tocmai după lucrări de reparații și construcții!

Grav – dar poate și demn de cercetat – ar fi că s-a ajuns la oprirea activității la noul sediu al Operetei și la situația deplorabilă a clădirii Operei, după ce s-au alocat oficial peste 20 de miloane de euro pentru ambele sedii, în total. Pereții sparți de la Operă, instalațiile cu tubulaturile la vedere și improvizațiile de la instalațiele electrice de la Operă și Operetă, toate aceste „lucrări” au costat bani publici. La așa un rezultat, ar fi interesant de știut cum se justifică oficial marile cheltuieli efectuate.

– Lucrări de construcții suspendate la Operetă –

– Generatorul de la Operetă –

De data asta, a mai apărut un aspect nou, cu totul inedit și de neînchipuit pentru un sediu de teatru nou, care s-a dorit a fi prevăzut cu dotările, beneficiind și cu larghețe de fondurile necesare – dacă nu cumva chiar mai mult peste. Noutatea constă în faptul că ultimele două reprezentații de la noul sediu cu spectacolul-colaj „Paris mon, amour” – din 20 și 21 noiembrie 2015 – au fost date cu ajutorul unui generator de curent electric.

   Din informațiile noastre, care ar trebui poate verificate de insituțiile care ar avea în atribuții astfel de situații neconforme, se pare că s-a apelat la generator din cauza improvizației instalației electrice de la scenă. Din câte se știe, aceasta a fost demontată în grabă, de parcă nici n-ar fi fost și de parcă nici nu ar fi fost folosită de vreun an încoace. Asumarea răspunderii pentru eventuala punere în pericol a artiștilor, personalului tehnic și a publicului la toate spectacolele care s-au jucat de la inaugurarea noului sediu, este trecută sub obișnuita tăcere care a învăluit de 9 ani jumătate neregulile care s-au abătut la Operetă, infectând și Opera de vreo 3 ani încoace.

Poate ar trebui întrebați chiar dl Răzvan Ioan Dincă, dna Alina Moldovan și dl George Călin, cum de a fost inaugurat noul sediu al Operetei din bdul Octavian Goga nr.1, având în vedere faptul că, la nici un an de la inaugurare s-a ajuns să se apeleze la generator.

Poate ar trebui expertizate de specialiști calitatea și conformitatea lucrărilor de construcție. La cum arată clădirea – sau mai bine zis hangarul de tablă –, dar și la cât de inutilizabilă este sala de spectacole cea fără de acustică, sumele cheltuite parcă nu și-ar găsi prea lesne justificarea. Cineva ar trebui să răspundă, cineva ar trebui să și plătească.

• Totul se suspendă, „Paris, mon amour” rezistă! –

Adevăratele motivele ale suspendării reprezentațiilor de la Operetă sunt trecute sub tăcere de către conducerea instituției și alte autorități, fiind ascunse de parcă ar fi un mare secret de stat. Kalman, Strauss și marele Lehar, au dispărut din repertoriul Operetei, de parcă nici nu ar fi fost vreodată. Marile operete au pierit, răpuse de aceeași „viziune managerială” care se perpetuează, de parcă instituția ar fi în continuare condusă de același cineva din umbră – sau, mai bine zis, din parc.

După atâta amar de reprezentații suspendate din Centralizatorul de stagiune 2015-2016, înlocuirea lor cu spectacole improvizate, colaje și alte mici experimente nu poate ține loc de o stagiune adevărată. Însă, încropeala pare să se fi conturat în a fi un bun prilej de ciuguleli pentru diverși.

Pe lângă toate aceste producții ad-hoc – a căror calitate nu dorim să o comentăm – se detașează spectacolul-colaj „Paris mon amour”. Devenit aproape nemuritor după atâția ani de (auto)programare, spectacolul dlui Răzvan Ioan Dincă înfruntă lipsa condițiilor corespunzătoare de lucru, lipsa sediului dar și anulatul Centralizator de stagiune 2015-2016.

Astfel, în plină secetă de spectacole, producția dlui Răzvan Ioan Dincă a fost programată în luna noiembrie și decembrie de mai multe ori din nou. În teatrul unde au fost învinși și de unde au fost izgoniți Kalman, Strauss și Lehar, triumfă spectacolul directorului suspendat – regizor Dincă. Nu se știe cine și pe ce criterii i-a programat acum spectacolul.

S-ar putea pune totuși întrebarea, cum a fost realizabilă programarea acestui spectacol în condițiile actuale, în care dl Dincă are tot felul de interdicții în ceea ce privește instituția Operei Naționale București. În eventualitatea că ar fi fost cazul, oare care ar fi fost persoanele din Operă cu care acesta ar fi trebuit să intre în contact, să comunice, pentru a-și da eventual acordul să se joace creația domniei sale? Dar pentru eventuale contracte/drepturi de autor, cu cine ar fi putut domnia sa să ia legătura?

Poate că, totuși, nu a fost cazul de vreun acord și nici de drepturi de autor.

CE MAI FACE DOMNUL GEORGE CĂLIN ?

– Întrebare de sănătate … și securitate în muncă –

În data de 18 noiembrie 2015, un număr semnificativ de angajați de la Operă și de la Operetă s-au adresat oficial, în scris, directorului George Călin, dar și celorlați directori – respectiv Alina Moldovan (actualmente suspendată), Ofelia Stanciu, Georgeta Petrescu și Ioan Viorel Petrescu, solicitând lămuriri pe tema siguranței la cele două sedii, mai precis la sediul Operei Naționale București, din bdul Mihail Kogălniceanu nr. 70-72 și la noul sediu al Operetei din Bdul Octavian Goga nr. 1.

Angajații au cerut informații clare despre situația reală a avizelor I.S.U., I.S.C.I.R., I.S.C., cu referire exactă la sala de spectacole, la scenă, la mecanismele prezente în scenă, trape, ștăngi, instalații electrice și alte dotări tehnice, săli de repetiții, holuri, instalații sanitare și termice.

Toate aceste întrebări – cât se poate de justificate- au apărut ca expresie a unei reale stări de îngrijorare a angajaților față de cum se prezintă cele două sedii, unde aceștia au obligația să se prezinte la lucru. Aspectele neconforme tind în mai multe locuri spre nivelul alarmant de risc la locul muncii, deopotrivă în locurile de repetiții și în spațiul de la scenă.

Nici directorul George Călin și nici ceilalți directori nu au binevoit nici până acum să dea vreun răspuns celor 73 de angajați, care s-au adresat legitim conducerii Operei, cu privire la propria lor securitate și sănătate în muncă.

De asemenea, un număr important de angajați de la Operetă s-a adresat din nou directorului George Călin și celorlați directori, solicitându-li acestora convocarea unei ședințe pe aceeași temă a avizelor și a autorizațiilor I.S.U., I.S.C.I.R., I.S.C. dar și pe tema siguranței lor ca angajați în sediul unde își desfășoară activitatea.

Din partea directorilor, din nou niciun răspuns, nicio ședință, nicio convocare. Ori, la cum se prezintă cele două clădiri în momentul de față, tăcerea nu este o soluție, ci o problemă.

DESPRE FUZIUNEA ABUZIVĂ A OPEREI CU OPERETA

După toate aparențele, Ministerul Culturii susține în continuare H.G.741/2013, deși aceasta are la bază un act normativ declarat neconstituțional

În ciuda faptului că H.G.741/2013 are la bază OUG 77/2013 – un act normativ declarat neconstituțional prin Decizia nr. 55/05.02.2013 a CurțiiConstituționale – Ministerul Culturii nu dă niciun semn de reevaluare a situației. La termenul de judecare a recursului din data de 20 noiembrie 2015, Ministerul Culturii și-a trimis din nou avocatul/consilierul juridic, pentru a-și susține poziția de menținere a fuzionării Operei cu Opereta.

Cu aceeași conștiinciozitate s-a înfățișat la termenul respectiv și firma de avocați (privată), pentru a susține cererea de intervenție pentru fuziunea și deființarea Operetei a fostului director general al Operei, actualmente suspendat – dl Răzvan Ioan Dincă. Oare cine, și din ce bani mai plătește acești avocați?

Deși de mai bine de șase luni dl Dincă are infamantul statut de inculpat penal într-un dosar care tocmai Opera Națională București este parte vătămată, acesta continuă indirect să „lupte” pentru fuzionarea Operei și desființarea Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, persistând ca parte – prin cererea sa de intervenție – în dosarul 193/2/2014 de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în calitate de reprezentant al Operei Naționale București. Nimeni nu pare a băga de seamă absurdul situației.

Scrisorile de susținere ale artiștilor pentru anularea fuziunii Operei cu Opereta

La demersul inițial al grupului de artiști care au contestat în Contencios Administrativ H.G. 741/2013 de fuziune a Operei și desființare a Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, s-au alăturat în timp un număr impresionant de personalități marcante din lumea Operei, a Operetei, a Universituții Naționale de Muzică București, actori, regizori și alți artiști. A urmat și susținerea publicului, manifestată prin zeci de cereri de adeziune și mesajele de susținere a exiswtenței separate a Operei și Operetei, transmise de peste 600 de cetățeni prin petiția on-line Salvați Opera.

În plus, recent, un număr din ce în ce mai mare de angajați ai Operei Naționale București, deopotrivă de la Operă și Operetă, și-au manifestat cu curaj susținerea demersurilor de anulare a H.G.741/2013, înfruntând spectrul amenințător al restructurării instituției. Scrisorile de susținere ale acestora au venit în sprijinul acțiunii anulării în instanță a fuziunii, fiind depuse ca atare în dosarul nr. 193/2/2014 de pe rolul I.C.C.J.. La acestea s-au adăugat și Scrisori de susținere de la alți artiști, dar și de la mai multe sindicate de la diferite filarmonici și alte instituții de cultură din țară. Sindicatul Unit al Operei Naționale a devenit chiar parte în proces, făcând cerere de intervenție pentru anularea fuziunii. Mesajul artiștilor este din ce în ce mai clar, sunt din ce în ce mai uniți.

În aceste condiții, este nefirească menținerea Ministerului Culturii ca parte adversă în procesul de anulare a fuziunii Operei cu Operete. Semnalul dat astfel, creează senzația că ar lupta (în continuare) împotriva artiștilor. Prin prezența și poziția sa asumată în proces, Ministerul Culturii pare să continue să insiste în fapt să desființeze renumitul Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”, singura instituție de gen din țară.

Tristul bilanț organizatoric-administrativ al nefericitei fuziuni a Operei cu Opereta

Deși Nota de fundamentare a nefastei H.G.741/2013 de fuziune a Operei cu Opereta propovăduia sforăitor reducerea cheltuielilor și diminuarea aparatului administrativ, în realitate situația finaciară dă semne că ar fi precară, iar aparatul adminstrativ aproape că a explodat. După abuziva fuziune s-a ajuns la un numărul record de 133 de funcții administrative, angajații respectivi fiind practic mai mulți decât toți soliștii de operă și de operetă la un loc! Precizăm că soliștii de Operei și ai Operetei sunt în total doar 63 – respectiv 36 soliști operă și 27 soliști operetă.

Așa cum rezultă din prezentarea de pe site-ul official al Operei Naționale București, dintre cele 133 de funcții administrative, 22 sunt contabili, 6 funcții aprovizionare, 6 salarizare-colaboratori, 7 resurse umane, 7 secretariat Director General, 7 marketing, comunicare, promovare, 5 implementare direcții de management operă și balet, 7 implementare direcții de management operetă și musical, 14 Biroul asistență sală, 25 personal auxiliar, 27 pază, P.S.I., mediu.

La cele 133 de funcții, printre care care se regăsesc și funcțiile de conducere a 3 directori (director logistic, director economic și director tehnic), în schema teatrului se mai adaugă funcția de Director general – ocupată de directorul suspendat Răzvan Ioan Dincă, funcția de Director general adjunct – ocupată de directoarea suspendată Alina Moldovan, cea de Director adjunct – funcție care a fost deținută de dl George Călin, până acesta a fost temporar numit director interimar, și funcția de Director artistic (Balet) – Johan Kobborg. În total 7 directori.

Trista realitate a (lipsei) activității de spectacole a Operei și Operetei fuzionate

Conform site-ului oficial la instituției, la întâi ianuarie 2016 – spectacole de titluri de operă programate– aproximativ 30% din potențialul normal;

Conform site-ului oficial al instituției – la întâi ianuarie 2016 spectacole de titluri de operetă programate pentru 2016 – 0 (zero);

Rezultatul efectelor negative ale H.G.741/2013 de fuziune a Operei cu Opereta

Concluzionând datele mai sus, ar trebui luat în considerare că Opera și Opereta nu au avut niciodată un număr atât de mare de funcții administrative, la care se adaugă cei 7 directori – dintre care 3 sunt inculpați penal.

În același timp, Opera și Opereta nu au avut niciodată un număr atât de mic de soliști și nu avut niciodată un număr atât de mic de spectacole. Astfel, deloc întâmplător, realitatea incontestabilă a momentului prezent este că Opera și Opereta nu au funcționat niciodată atât de prost.

Dar unde sunt artiștii ?

Artiștii sunt rămași cam fără spectacole. Pentru destul de mulți dintre ei, obiectul muncii s-a mutat mai nou și prin săli de tribunale, contestând hotărâri de guvern absurde, evaluări profesionale abusive.

Preocupările artiștilor migrează încet-încet și în zona combativă, care cuprinde cititului de legi, alergarea după avocați, regruparea în noi sindicate, lupta pentru contracte stabile, depunerea de tot felul de adrese și memorii, dar și mersul prin audiențe. S-a făcut deja potecă pe la registraturile diferitelor instituții, unde s-a tot semnalizat – și se semnalizează în continuare – avaria de la Opera Națională București și de la desființatul/distrusul Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”.

Ministerul Culturii și Comisia de Cultură de la Parlamentul României – Camera Deputaților – de prea mult timp ignorând vocile artiștilor

Este de neînțeles de ce se continuă aceeași politică, ce pare că „lucrează” împotriva existenței Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, importantă instituție de rang național, a cărei singură „vină” a fost să strălucească prin perfomanțele sale marcante de-a lungul timpului. Este cel puțin nejustificată aparența susținerii în continuare de către Guvern – respectiv Ministerul Culturii – a unei hotărâri de guvern care a fost emisă în baza unui act normativ declarat neconstituțional.

În mod normal, Guvernul ar trebui să adopte hotărâri în executarea legii – sau cel puțin așa scrie în Constituție. Tot în același sens, poate ar trebui respectate și celelate drepturi ale cetățenilor, cum ar fi și dreptul de a avea acces la cultură, la moștenirea culturală, de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale, așa cum se prevede tot în Constituție.

Diferite interese, conjuncturi politice sau cine știe ce alte „politici culturale” nu ar trebui să ajungă niciodată să afecteze însăși structura și existența Operei și Operetei, ca importante teatre lirice naționale de repertoriu Cu toate acestea…

Un număr impresionant de Scrisori de susținere a demersului de anulare a H.G.741/2013 de fuziune a Operei cu Opereta – semnate de artiști și de mai multe sindicate – au fost depuse la Ministerul Culturii. Reacția se lasă încă așteptată.

În fapt, de ani de zile reacția Ministerului la tot ce înseamnă reclamații și solicitări ale artiștilor de a se controla și verifica situația problematică de la Opera și Opereta se lasă așteptată, fie că este vorba de managementul problematic al dlui Răzvan Ioan Dincă și a echipei sale de conducere, fie că este vorba de efectele negative distructive ale fuziunii Operei cu Opereta,

Artiștii pot doar să-și pună în continuare speranța și toată încrederea în obiectivitatea și corectitudinea Justiției.

Ar fi bună și o minune cerească, prin care cele două teatre lirice să fie readuse la viață și repuse în rang și drepturi.

-DESPRE PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE –

Din păcate, disfuncționalitățile de la Operă și Operetă se tot perpetuează, în timp ce directorul inculpat penal Răzvan Ioan Dincă pendulează într-o continuă suspendare. Respectabila prezumție de nevinovăție pare că s-ar fi transformat într-un cârlig, care stă înfipt în greu încercata instituție a Operei și a Operetei fuzionate. De același cârlig mai atârnă și ceilalți directori inculpați penal.

Recent a fost suspendată din funcția de director și dna Alina Moldovan, despre care nu se știe exact dacă încă mai ocupă o funcție în instituție. Cât despre directorul economic Georgeta Petrescu, această se află în continuare în funcție (la butoane?). În plină funcție se află și directorul interimar George Călin, dar acesta nu este totuși inculpat. Despre el se știe doar că a fost – și încă mai este? – un apropiat.

   Niciunul dintre ei nu dă vreun semn în direcția unei demisii de onoare. Mai ciudat este însă că nici Ministerul Culturii nu pare că ar da semne foarte clare în direcția unei evaluări reale a situației cu pricina. Asumarea unor decizii mai ferme în ceea ce privește directorii inculpați penal este lăsată doar pe seama Justiției, așteptându-se ca doar aceasta să se pronunțe.

Oare și întocmirea programului de spectacole de operă și operetă pe stagiune ar trebui lăsată tot pe seama Justiție?

   Din motive neștiute, se ignoră în continuare gravitatea atâtor altor motive serioase de demitere, cum ar fi nenumăratele suspendări de reprezentații, lucrările necorespunzătoare de la clădiri, statusul necunoscut al autorizării și avizării construcțiilor, problemele de sănătate și securitate în muncă, programul (managerial) minimal nerespectat, dar mai ales legea managementului instituțiilor de spectacole, care prevede expres încetarea contractului de manager în cazul în care este afectată imaginea instituției.

Cu tot respectul pentru ceea ce înseamnă prezumția de nevinovăție, poate ar trebui totuși luată în calcul și eventuala neconformă reprezentare a instituției pe plan național și internațional, din cauza asocierii inerente a brandului prestigioasei Opere (și a Operetei), instituție de rang național, cu imaginea unor conducători care sunt inculpați penal, fiind implicați într-un dosar în care tocmai Opera Națională București este partea vătămată. Mai merită să menționăm că, cel puțin unul dintre ei a fost de asemenea implicat și în alte zgomotoase scandaluri sexuale?

Dar cum rămâne, însă, cu prezumția de nevinovăție a publicului și a artiștilor? De ce se permite ca aceștia să fie privați de dreptul de a avea acces la spectacole de calitate, sau de dreptul a avea acces la arta universală, la cultură ? Care este vina lor în toată această situație? De ce trebuie ca artiștii și publicul să suporte în continuare, pe termen nedefinit, efectele acțiunilor unor deținători de funcții de conducere atât de contestați și atât de inculpați?

REMEMBER INTERVIUL (păcăleală?) DE 1 APRILIE 2014 –-

INTERVIU – Răzvan Ioan Dincă: Situaţia Operei şi Operetei, într-o dezvoltare artistică dorită

de Dorina Calin

1780 afişări

Răzvan Ioan Dincă, directorul Operei Naţionale Bucureşti (ONB), a declarat, într-un interviu acordat MEDIAFAX, că situaţia actuală a Operei Naţionale şi a Teatrului de Operetă din Capitală, privită din punct de vedere artistic, este într-o dezvoltare pe care o aştepta, o programa şi o dorea.

Răzvan Ioan Dincă – Suntem la conducerea Operei din decembrie 2012, a trecut un an şi patru luni, dar parcă au trecut cinci. Situaţia lor actuală, dacă privim prin unghi artistic, este într-o dezvoltare pe care o aşteptam, o programam şi o doream.”

Oare dl Răzvan Ioan Dincă a așteptat, a programat și și-a dorit dezastrul? Numai domnia sa știe unde și cât de mult dorea să ducă Opera și Opereta, ce culmi ale dezvoltării le aștepta și programa pentru a le atinge. Între timp însă, am aflat cu toții unde s-a ajuns, și anume la anulări de premiere, suspendări repetate de serii întregi de spectacole, clădiri și șantiere neizbutite.

Răzvan Ioan Dincă – În ceea ce priveşte Opereta, care este o secţie a Operei la ora actuală, deci tot în coordonarea noastră, pot să vă spun că am obţinut drepturile pentru – ceea ce n-a fost deloc simplu şi nu este meritul meu că le-am obţinut, ci al directoarei adjuncte, doamna Alina Moldovan – pentru “Fantoma de la Operă”. N-a fost deloc uşor, ei n-au fost interesaţi să monteze “Fantoma de la Operă” la Bucureşti, dar cu insistenţe şi arătându-le că putem să facem acest lucru la Bucureşti… Vom monta muzicalul “Elisabeth”, vom monta opereta “Ţara surâsului”, pentru început. Acestea vor fi primele trei titluri care vor urca pe scenă în producţiile noi ale Operetei, în stagiunea ce urmează, dar, desigur, şi reluările după celelalte spectacole de operetă şi musical pe care le-am avut până când Teatrul Naţional a intrat în reparaţii capitale şi am rămas fără sediu. Nu pot să vă spun pe date, pe zile, pe ore, cum pot să vă spun sau să vă arăt la Operă, pentru că deocamdată sediul Operetei este în construcţie şi, cu ajutorul destinului, o să îl avem gata în această vară şi atunci vom face repede repetiţii acolo şi vom pune mai întâi spectacolele existente, în forma lor iniţială.

Muzicalul Elizabeta, Țara Surîsului și reluările spectacolelor de operetă, sediul gata vara – anul 2014? Nimic din toate acestea nu s-a materializat. Din această perspectivă, ambițiosul interviu ar putea fi socotit doar o păcăleală?

Sursa: Mediafax şi Ziaristi Online