Șiruri de crizanteme albe înconjoară mormântul Părintelui Arsenie Boca, la Mănăstirea Prislop, din județul Hunedoara. Alături de baldachinul din lemn care protejează mormântul Părintelui, credincioșii veniți din toată țara așează alte ghivece cu florile toamnei. Își pun speranța că Părintele îi va ajuta, îi va proteja, îi va ierta.
Pe cărarea care duce la mormântul Părintelui Arsenie Boca este multă lume, dar e liniște. În ciuda frigului, pe o bancă din lemn o femeie a găsit răgazul să citească dintr-o cărticică de rugăciuni.
Pe dalele din piatră abia dacă se mai simte vreun colț ascuțit, dar și acela este șlefuit de pașii sutelor de mii de pelerini care vin aici, la Sfântul Ardealului. Părintele este privit ca speranța multora și pelerinii vin de la sute de kilometri distanță pentru a se căi la mormânt, pentru a se ruga sau pentru a mulțumi lui Dumnezeu.
Am poposit la Mănăstirea Prislop, în acest sfârșit de noiembrie, cu gândul la ceea ce mulți credincioși și-ar dori să se întâmple: canonizarea Părintelui Arsenie Boca. Nu este om cu care să fi stat de vorbă și care să se fi pronunțat împotrivă!
”Părintele a fost un trimis al lui Dumnezeu în vremea noastră, să ne arate adevărata cale a întâlnirii cu Domnul Nostru Iisus Hristos. A fost înzestrat cu multe daruri și virtuți, ca să ne arate sfințenia sa. A fost smerit, retras și ascultător față de Biserică. Și-a cunoscut sfârșitul cu trei ani înainte spunând că mai are ‘trei calendare’ și apoi va pleca”, spune maica stareță Pavelida Munteanu, de la Mănăstirea Prislop.
Chiar dacă a fost una dintre persoanele binecuvântate de Dumnezeu prin faptul că l-a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, maica stareță ne îndeamnă la răbdare atunci când aducem vorba despre posibila canonizare a Părintelui. Este atributul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să ia o asemenea decizie, iar lucrurile trebuie să respecte o anume rânduială, ne spune, cu înțelepciune, măicuța.
”Nu sunt eu în măsură să vorbesc despre acest lucru’, apreciază, modest, maica stareță, în ciuda faptului că multe din învățăturile sale i-au fost transmise de însuși cel pe care credincioșii îl văd ca pe un sfânt. ”Dânsul a prevăzut că vor veni vremurile acestea și că aici (la Prislop, n.r.) va sosi atâta lume, ceea ce noi nu am știut. Așteptăm să vedem cum lucrează Dumnezeu, prin ierarhia noastră”, adaugă maica stareță, pentru care Părintele Arsenie poate fi considerat cel de-al treilea ctitor al Mănăstirii de la Prislop.
Lucrurile însă se mișcă, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a instituit o comisie care va lua în dezbatere canonizarea Părintelui Arsenie Boca.
”În ceea ce privește canonizarea Părintelui Arsenie Boca există pași care s-au făcut, există inițiative ale credincioșilor, există chiar inițiativa Sfântului Sinod al Bisericii noastre. Există o hotărâre a Sinodului care vizează formarea unei comisii de canonizare a Părintelui. Sperăm că această comisie se va creiona și de anul viitor va începe să funcționeze, își va începe activitatea. Această comisie are o menire destul de laborioasă pentru că trebuie să evalueze toate scrierile care aparțin Părintelui, dar și pe cele puse sub numele Părintelui Arsenie—pentru a distinge foarte clar ce aparține Părintelui și ce nu’, explică părintele Gabriel Miricescu, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei și Hunedoarei.
”Trebuie făcută o analiză foarte pertinentă și obiectivă a vieții și activității Părintelui Arsenie Boca. Mărturiile referitoare la minunile Părintelui Arsenie Boca trebuie, din nou, analizate și reevaluate de către această comisie. Este un demers care va dura — nu putem spune că această lucrare a comisiei se va întinde pe un an sau pe cinci sau pe zece.
Nu putem face astfel de estimări în ceea ce privește timpul, însă atunci când Bunul Dumnezeu va hotărî, și când această comisie își va fi încheiat activitatea, se vor face pașii concreți înspre canonizarea Părintelui Arsenie’, a afirmat reprezentantul Episcopiei Devei și Hunedoarei.
Biserica nu are nimic împotriva canonizării Părintelui Arsenie Boca, dar aceste lucruri trebuie privite prin prisma etapelor obligatorii de parcurs, adaugă acesta. Durează mult pentru că nimeni nu vrea să greșească. Și în plus, canonizarea nu trebuie privită ca un fapt obișnuit. ”Întotdeauna în canonizarea sfinților un rol esențial îl are lucrarea Duhului Sfânt, îl are Dumnezeu. De multe ori se discută despre canonizarea Părintelui Arsenie ca despre o chestiune pur omenească. (…) Canonizarea este un act în care noi, ca și creștini, vedem lucrarea lui Dumnezeu și cred că nu ar trebui să excludem din ecuația aceasta factorul cel mai important, care este voința lui Dumnezeu’, conchide părintele Gabriel Miricescu.
L-am întrebat pe reprezentantul Episcopiei Devei și Hunedoarei și cât adevăr conțin zvonurile potrivit cărora mormântul Părintelui Arsenie Boca ar urma să fie mutat de la Prislop: ‘Eu cred că sunt informații și zvonuri eronate, nefondate. Nu există niciun astfel de demers, la nivelul Patriarhiei Române, în legătură cu mutarea, într-un fel, a mormântului Părintelui Arsenie Boca’, a răspuns părintele Gabriel Miricescu.
”A rânduit Dumnezeu și a ales Părintele să-și găsească odihna veșnică în pământul de la Prislop, în mormântul acela la care merg cu nădejde și cu credință mulți pelerini, în fiecare an. Nu cred că se va pune vreodată problema mutării mormântului părintelui Arsenie Boca în alt loc, oriunde ar fi el. Mormântul Părintelui Arsenie va rămâne pentru totdeauna la Prislop. Este o certitudine aceasta și este bine să dezmințim astfel de zvonuri, care nu fac bine Bisericii și nimănui”, a adăugat purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei și Hunedoarei.
De altfel, și dorința Părintelui Arsenie Boca a fost să-și găsească odihna veșnică la Prislop, un loc pe care l-a iubit enorm, după cum ne spune și maica stareță de la Mănăstirea Prislop. ”Dânsul și-a ales mormântul aici și a zis: ”pecetluit să-mi fie mormântul până la a doua venire a lui Dumnezeu”, își amintește ea.
Timpul își continuă curgerea liniștită la Mănăstirea Prislop. Sâmbătă, pe 28 noiembrie, se împlinesc 26 de ani la moartea Părintelui Arsenie Boca, apreciat ca fiind cel mai mare duhovnic al secolului XX. La slujba de comemorare a Părintelui vor veni mii de credincioși din toată țara, fiecare cu gândul de a ruga la cel pe care-l numesc ‘Sfântul Ardealului’.
În decursul unui an, la Mănăstirea Prislop sunt mai multe momente importante. Pe lângă cele două hramuri: 8 mai—Sfântul Ioan Evanghelistul, 14 septembrie — Ziua Crucii, la mănăstire se mai prăznuiesc 13 septembrie — Sfântul Ioan de la Prislop, 28 noiembrie—ziua de pomenire a Părintelui Arsenie Boca, și 26 decembrie—Sfântul Nicodim.
***
Arsenie Boca s-a născut pe 29 septembrie 1910 în localitatea Vața de Sus (Hunedoara). A studiat la Academia Teologică “Andreiana” din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1933.
În Vinerea Izvorului Tămăduirii, după Paștile anului 1940, a fost tuns în călugărie la Mânăstirea Brâncoveanu — Sâmbăta de Sus, primind numele Arsenie. Ca preot, duhovnic și stareț, va începe cu putere, cu duh apostolesc și chiar prorocesc mișcarea unică de la Sâmbăta, de redeșteptarea religioasă și morală a credincioșilor. A fost părinte ieromonah, teolog, artist plastic, stareț la Mănăstirea Brâncoveanu și apoi la Mănăstirea Prislop. În anul 1959, regimul comunist a desființat lăcașul de cult din Hunedoara, l-a transformat în cămin de bătrâni, iar părintele Arsenie Boca a fost alungat din mănăstire.
Securitatea i-a interzis să mai slujească în vreo biserică din România. Părintele a fost arestat și torturat de fosta Securitate în anii 1948 și 1951 pentru presupuse legături cu legionarii, fapte negate de acesta. Închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea, condamnat la muncă silnică la Ocnele Mari și la Canal, părintele a revenit, la sfârșitul pedepsei, ca stareț la Mânăstirea Prislop.
A fost unul dintre martirii gulagului comunist. A pictat biserica din comuna Drăgănescu, la 25 km. de București.
Arsenie Boca este considerat ca cel mai mare duhovnic român al secolului XX. A trecut la cele veșnice pe 28 noiembrie 1989 la Sinaia. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop se perindă zilnic sute de pelerini. Anual, pe 28 noiembrie, mii de oameni sunt prezenți la slujba de pomenire a celui care, chiar fără a-l fi cunoscut direct, le-a schimbat viața, cel mai mare număr înregistrându-se în 2010, 30.000 de credincioși.
AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Adrian Drăguț)
MEDIAFAX: Când va fi canonizat Arsenie Boca
Biserica Ortodoxă Română (BOR) a început procesul de canonizare a lui Arsenie Boca, prin Episcopia Devei şi Hunedoarei, care strânge dovezi şi mărturii despre viaţa părintelui, proces ce poate dura ani de zile, a declarat, joi, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica.
Acesta a explicat că procesul de canonizare începe din teritoriu, în acest caz iniţiativa având-o Episcopia Devei şi Hunedoarei, în subordinea căreia se află Mănăstirea Prislop, unde a slujit părintele Arsenie Boca.
Episcopia va aduna dovezi şi mărturii privind viaţa lui Arsenie Boca, urmărind ortodoxia credinţei, sfinţenia vieţii şi evlavia populară. Odată strânse toate aceste date, dosarul va fi înaintat Sinodului Mitropoliei Ardealului, care îl va completa, dacă este cazul, şi îl va înainta mai departe Sfântului Sinod al BOR, pentru a fi analizat de Comisia de canonizare.
“În acest proces de canonizare e nevoie de răbdare şi de timp. Poate dura ani”, a mai spus părintele Stoica, precizând că Patriarhia nu a primit nicio petiţie pentru canonizarea lui Arsenie Boca, dar că există o petiţie online în acest sens.
La rândul său, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, Gabriel Miricescu, a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX că, până la sfârşitul acestui an, o comisie specială, formată din teologi şi ierarhi, va strânge dovezi şi mărturii despre viaţa şi faptele părintelui Arsenie Boca.
“Episcopia Devei şi Hunedoarei va constitui, până la sfârşitul acestui an, o comisie specială, formată din teologi şi ierarhi, care se va ocupa de canonizarea părintelui Arsenie Boca, deoarece Mănăstirea Prislop, unde se află mormântul lui Arsenie Boca, este pe teritoriul episcopiei noastre. Procesul de canonizare este unul îndelungat, nu ştim cât va dura, pentru că e nevoie să fie strânse dovezi, mărturii despre viaţa şi faptele acestuia. Sperăm ca această comisie să îşi înceapă activitatea la începutul anului viitor”, a spus Miricescu.
Potrivit acestuia, de asemenea, va trebui să fie pregătită şi “rânduiala unei slujbe de pomenire a viitorului sfânt”, cu ritualul specific, care va fi oficiată în ziua ce va fi trecută în calendarul ortodox ca fiind cea a “sfântului Arsenie Boca”.
Prin petiţia deschisă pe internet credincioşii cer Patriarhiei Române canonizarea părintelui Arsenie Boca.
“Pentru că evlavia populară vorbeşte de la sine, cerem Patriarhiei Române, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să înceapă demersurile fireşti pentru canonizarea Sfântului Ardealului”, se arată în textul petiţiei.
Peste 13.000 de persoane au semnat această petiţie online.
Părintele Arsenie Boca, ieromonah, teolog şi pictor ortodox român, născut la 29 septembrie 1910, la Vaţa de Sus, judeţul Hunedoara, a fost stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus şi, apoi, la Mănăstirea Prislop.
Datorită personalităţii sale şi darului de văzător cu duhul, mii de credincioşi veneau să-l asculte. Tot din acest motiv însă, a fost hărţuit de Securitate. A fost unul dintre martirii comunismului, fiind închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal şi din nou închis la Jilava, Bucureşti, Timişoara şi la Oradea. După 1959, i s-a interzis activitatea preoţească.
Arsenie Boca a murit în 28 noiembrie 1989.
La mormântul său de la Mănăstirea Prislop, din Ţara Haţegului, se perindă zilnic sute de pelerini, iar la sărbătorile religioase vin zeci de mii de credincioşi din întreaga ţară pentru a se ruga.
Civic Media: Pentru Canonizarea Părintelui Arsenie Boca – Sfântul Ardealului
Părintele Arsenie Boca, ieromonah, teolog și pictor ortodox român, născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus, judeţul Hunedoara, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale şi darului de văzător cu duhul, mii de credincioși veneau să-l asculte. Însă, tot din acest motiv, a fost hărțuit de Securitatea bolşevică. A fost unul dintre martirii comunismului, fiind închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. După 1959, i s-a interzis activitatea preoţească până la moarte, care a survenit la 28 noiembrie 1989. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului se perindă, zilnic, sute de pelerini, iar la sărbătorile aniversare vin zeci de mii de credincioşi din întreaga ţară, care atestă prin mărturiile lor minunile săvârşite de Părintele Arsenie Boca. Pentru că evlavia populară vorbeşte de la sine, cerem Patriarhiei Române, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să înceapă demersurile fireşti pentru canonizarea Sfântului Ardealului.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Cercetătorul Florin Duţu a avut amabilitatea să ne ofere următorul extras din cartea sa Viata Parintelui Arsenie Boca de la Prislop: 1910 – 1989, editura Floare Alba de Colt, 2015:
CURRICULUM VITAE al Părintelui Arsenie Boca sau o posibilă anexă pentru viitorul dosar de canonizare
„Oamenii îţi iartă orice, dar nu şi să le-o iei cu un pas înainte” (Părintele Arsenie BOCA, în: Sfinte aduceri-aminte, P.S. Daniil STOENESCU, „Arhanghelul” de la Prislop şi alte scrieri…, p. 261)
„Socotim că frumuseţea artei scrise şi pictate de Părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia… Rolul mare pe care l-a avut Părintele Arsenie Boca, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai această mare lucrare de o deosebită adâncime duhovnicească pe care el a lăsat-o, iar noi, ca urmaşi ai lui, trebuie să ne hrănim dintr-însa şi să ne ostenim cu toată râvna să o ducem mai departe ca binecuvântare pentru nepoţii şi strănepoţii noştri. Aceasta a fost şi este misiunea Părintelui Arsenie Boca, şi el nu e mic înaintea lui Dumnezeu… Vrăjmaşul urlă la mormântul Părintelui.”[1](Arhimandritul Iustin PÎRVU)
Integral la PetitieOnline Pentru Canonizarea Parintelui Arsenie Boca – Sfântul Ardealului, unde puteţi şi semna alături de alţi 13.000 de români
ANOMISMIA: Parintele Arsenie Boca: 26 de ani de la trecerea in Imparatie
Extras dintr-o predică a Părintelui Arsenie Boca, Manastirea Prislop, 25 aprilie 1949, redata din cartea ”Cuvinte Vii”:
“Credinciosul nu se teme de moarte, fiindcă a desființat-o Iisus. Iisus i-a schimbat sensul, întorcându-i altfel rostul. Acum, moartea pentru credincios e ultimul botez, ultima curățire a vieții.
Suntem în gândirea Sf. Pavel, spunând că botezul nostru, prin care am intrat în creștinism, se desăvârșește cu botezul cu care s-a botezat Iisus; și că sfânta noastră împărtășanie se împlinește cu paharul pe care l-a băut Iisus.
Spre aceste sfârșituri: Botez și Pahar, – convingeri ca munții-, firește că trebuie nevoință, trebuie virtuți. Dar unde sfârșesc virtuțile, unde duc?
Ele nu sunt scopuri în sine. Nu urmărim virtuțile pentru ele însele; ele sunt mijloace pentru dobândirea Adevărului.
Și Dumnezeu e Adevărul.
Așa înțelese virtuțile, cu acest rost urmărite, ele duc pe om până la moartea pentru Adevăr, ceea ce e înviere. Că a-ți primejdui viața pentru Dumnezeu și oameni, nu poate fi moarte, chiar trecând prin ea, ci cu atât mai vârtos înviere și bucurie a învierii.
De ce nu ne temem noi de moarte?
Pentru a răspunde la întrebarea aceasta mă folosesc de învățătura celui dintre sfinți, Părintelui nostru Maxim Mărturisitorul, despre răsturnarea rostului morții.
Sfântul ne învață că: de unde, înainte de răstiginirea lui Iisus moartea era o pedeapsă dată firii, după pogorârea lui Iisus în împărăția morții, și stricarea ei, Iisus i-a răpit pe toți morții, care erau drepții Vechiului Testament, și a întors moartea asupra ei însăși, asupra păcatului, și nu mai mult asupra firii omului.
Omul a fost renăscut în Iisus, iar morții nu i s-a mai dat decât păcatul lui.
Primul dintre oameni care a fost sustras morții, a fost tâlharul de pe cruce, care a intrat în Împărăția Vieții ”astăzi” (- vei fi cu Mine în Rai!”) adică din însăși această viață.
Cu stricarea împărăției morții, cu deschiderea Împărăției Cerurilor, sensul morții s-a schimbat, dintr-o pedeapsă într-o binefacere. De acum moartea nu mai e o pedeapsă dată firii, ci o pedeapsă dată păcatului. – Iar la aceasta ne învoim din toate puterile. De aceea nu ne temem de moarte. Dacă viața noastră a fost o viață a lui Iisus, nici moartea noastră nu va fi deosebită. Căci zice Sfântul Pavel: ”Toți cei ce vor să trăiască viața în Hristos, prigoniți vor fi !”
Dar credința a fost superioară celor mai înfricoșate chinuri. Organic, chinuri de moarte, îngrozitoare, se dovedeau neputincioase în fața vieții sfinților. Ei nu mureau când voiau muncitorii, ci când voia Dumnezeu. Așa ca și Iisus: că deși oricare dintre chinurile prin care a trecut, omenește puteau să-L scoată din viață, totuși a supraviețuit tuturora, și a murit când a îndeplinit toate cuvintele grăite prin Prooroci. Precum la Iisus așa și la sfinți vedem, de nenumărate ori, această superioritate a credinței asupra morții, când mucenicii supraviețuiau focului, strivirii între pietroaie, mutilărilor celor mai îngrozitoare, trebuind- spre a pune capăt rușinii pe care o mâncau prigonitorii- să le taie capul cu sabia.
Tot șirul sfinților mucenici au biruit moartea, că i-au știut neputința și n-au fugit de ea, când împrejurarea le-a îmbiat-o. Ei au biruit moartea, ca moarte.
Iată în ce înțeles primim moartea, ca o eliberare, ca o ultimă spălare a vieții, un câștig al morții lui Iisus și o arvună a învierii Sale, premiza și concluzia tuturor învierilor.
Iată câtă înviere e în crucea noastră cea de toate zilele; câtă înviere e în săptămâna patimilor noastre, care e viața aceasta toată. Iar de vom fi vrednici și de asemănarea cu Iisus, aceasta numai din acestea se dovedește.
Deci viața noastră în Hristos și viața lui Iisus în noi ne duc de la chip la asemănare, de la început până la sfârșit.
Iar a trăi pe Hristos, e a învia din morți!
Slavă Învierii Tale , începătura învierii noastre.“
Mai multe lucrări despre viaţa Părintelui Arsenie la Editura Floare Albă de Colţ
