Corupţia generală la momentul adevărului

de Radu Ulmeanu

Radu Ulmeanu

Tema majoră a tuturor evenimentelor din ultimele două, trei săptămâni, cea care a dus la marile manifestaţii de stradă şi la căderea guvernului Ponta, a fost corupţia şi lupta împotriva ei. De-a lungul a zeci de ani, adică pe tot parcursul schimbării dramatice a regimului comunist al lui Ceauşescu şi al Securităţii sale cu unul în coadă de peşte la început, pus în scenă de Ion Iliescu, adeptul „socialismului suedez” şi al „despotului luminat” întruchipat de propria-i persoană, a urmat un fel de capitalism sălbatic, „de cumetrie” după cum l-a botezat tot el. A fost îngropată prin rapt întreaga economie naţională, faptele de corupţie au crescut şi s-au înmulţit mereu, fără ca nimeni să se alarmeze în mod deosebit. S-au produs însă acumulări masive de revoltă mocnită, până în momentul tragediei de la „Colectiv”, care a constituit picătura ce a făcut să se verse paharul, atâta cât s-a vărsat.

Marea, uriaşa corupţie desfăşurată pe plan naţional s-a soldat, pe lângă îmbogăţirea exacerbată a profitorilor, cu aducerea populaţiei de rând la sapă de lemn, dar şi cu plecarea din ţară a circa 4 milioane de cetăţeni români pentru a-şi căuta norocul şi împlinirea pe alte meleaguri, provocând multe drame în rândul familiilor acestora. Ne-au părăsit pe rând cei mai buni specialişti din ramurile de vârf precum domeniul IT, medici, ingineri etc., lăsând în urmă o acută criză de cadre. Alternanţa la putere a partidelor de stânga şi de dreapta, având toate importante componente de centru şi ajungând la confuzie totală între ele, nu a avut ca rezultat decât agravarea progresivă a fenomenului, până a se ajunge la vânzarea pe nimic a zăcămintelor subsolului, la defrişarea masivă a pădurilor şi la pierderea, în favoarea cumpărătorilor străini, în proporţie de aproape 50%, a solului însuşi, teren arabil de o valoare inestimabilă şi păduri rămase încă în picioare. Au avut un deosebit succes oneroasele afaceri imobiliare prin care s-au retrocedat bunuri inestimabile nu proprietarilor de drept, ci unor speculanţi de cea mai joasă speţă.

Statul reprezentat prin funcţionari corupţi s-a descotorosit cu o grabă suspectă de toate activele, acestea intrând în posesia unor speculanţi al căror singur interes era banul. Un bun exemplu în acest sens îl găsim chiar la cel mai înalt nivel, cunoscute fiind operaţiile lui Traian Băsescu în domeniu fie prin agonisirea moşiei de la Nana, fie prin încumetrirea ba cu nu ştiu ce interlop tuciuriu, ba cu prinţul de tinichea Lambrino pentru a pune mâna, prin intermediari, pe bunurile câştigate prin dubioase procese intentate statului.

Chiar în acest moment a explodat sentinţa definitivă într-un proces de la Curtea de Apel Braşov care stabileşte că actualul preşedinte, Klaus Iohannis, a primit în posesie un imobil pe baza unor acte falsificate şi, pe lângă pierderea lui, trebuie să dea înapoi statului suma de 320.000 de euro, încasaţi fără drept din chirii, de-a lungul anilor. Tocmai după ce declarase ritos, acum câteva zile, că, apropo de tragedia de la #Colectiv, corupţia ucide. E adevărat. Numai că, din păcate, nu ucide pe cine trebuie.

Pentru a prezenta doar pe scurt şi situaţia la Satu Mare, asistăm aici la neputinţa autorităţilor locale de a recupera şi renova cea mai reprezentativă clădire din centrul oraşului, complexul Hotel Dacia, o bijuterie arhitectonică de mare impact în sufletul fiecărui locuitor al oraşului de pe Someş. Clădirea a fost vândută în condiţii tenebroase unor investitori situaţi în poziţii cheie la conducere prin diverse instituţii, apoi revândută de aceştia altui investitor care, după ce şi-a asumat obligaţia de a face toate renovările necesare, a pus-o definitiv pe butuci, spunând că nu are bani. Miroase şi aici a mare corupţie, deşi, din câte ştiu, nu s-a găsit până acum niciun vinovat, în mod oficial. Tot aici, iată şi un exemplu de mai mică corupţie, individuală, aş zice, acela al unui dezvoltator imobiliar pe nume Radu Cristian care, pentru a nu putea fi tras la răspundere şi executat din cauza contractelor neonorate şi amânate la Sfântul Aşteaptă, şi-a înstrăinat în acte toate bunurile, astfel că păgubiţii pot să fluiere în vânt, dacă mai pot să o facă, aşa, cu buza umflată.

Trăim în plină criză instituţională după coderea guvernului, un moment în care s-a apelat la o soluţie tot de criză, până la alegerile de anul viitor, reprezentată de guvernul de tehnocraţi al lui Dacian Cioloş. Specialist în agronomie şi frecător cu coatele în structurile de conducere ale UE, nu ştiu în ce măsură va avea o viziune cât de cât performantă la conducerea unui guvern. Personal îi doresc succes, deşi sunt sigur că nu-l va avea vreodată.

Sursa: Cotidianul via Ziaristi Online