Cascadorii râsului
“Unul dintre marile castiguri ale ultimelor zile? Ocazia ca cei care nu au contact direct sa inteleaga ce este cu ONG-urile astea, nu toate, sa ne intelegem, ci cu acelea mari, vizibile, stipendiate de Soros si de ambasadele straine care au treaba cu pusul Romaniei in patru labe. Cristina Gusteth a actionat, astfel, in privinta acestor ONG-uri ca un veritabil turnesol, ca un perfect kit pentru analize HIV. Personajul este exact cel pe care l-ati putut vedea pe micile ecrane, zilele acestea.”, comentează jurnlaistul Mirel Curea pe Facebook. Si continuă: “Ocupata ani de zile, mai mult de 20, cu hranirea fomistilor din presa, sub pretextul cursurilor, simpozioanelor, burselor, cu plata si premierea lor sub pretexte ridicole, menite doar asigurarii aparentelor oneste, cu dusul jurnalistilor vara la mare, iarna la munte, la fel de fel de sedinte, intalniri si cuvantari, cu oferirea de cazare si chiftele pe acolo, a captat o sumedenie de milogi din presa si si i-a subordonat. Dupa ce si-a alcatuit din ei o vertabila retea de influenta, i-a folosit cum si incotro a vrut, a avut nevoie sau i s-a ordonat, deseori impotriva intereselor fundamentale ale Romaniei. Altfel, daca o intreaba cineva cu ce se ocupa, spune ca cu apararea statului de drept. Ca si cum un pedofil ar spune ca se ocupa cu apararea gradinitelor de copii.”
Aşa şi cu Patapivieci şi ai lui. Iar Cărtărescu vrea să-i ia acum locul rămas încă călduţ. Şi pentru asta a inventat o Petiţie catre Iohannis. Iar noi ne-am gândit să-i facem reclamă, pe gratis. Pentru că, vă promitem, nu aţi citit vreodată ceva mai caraghios, Credeţi-ne: e “pe bune”! Iat-o:
Pentru renașterea ICR
Domnule președinte Klaus Iohannis,
Știm că înțelegeți exact importanța culturii în dezvoltarea unei societăti. Numele dumneavoastră s-a legat de prima capitală culturală europeană din România. Tocmai ați încredințat mandatul de premier unui tehnocrat, reacționând la dorința de schimbare a societătii românești, revoltată de impasul în care o conduce o clasă politică depășită.
În opinia noastră, două sunt cele mai performante instituții create în România de după 1989. Prima este DNA. A doua, Institutul Cultural Român. Sub conducerea lui Horia-Roman Patapievici, ICR a fost între 2005 și 2012 o instituție modernă, deschisă, respectată la nivel european. A pus literatura română pe hartă, prin programe care făceau să apară în fiecare săptămană, undeva în lume, o traducere din literatura română. A adus uriașe servicii filmului, muzicii, artelor vizuale.
În 2012, această instituție performantă a fost decapitată și ulterior demolată. Supus algoritmului politic, ICR s-a golit de profesioniști și s-a umplut de sinecuriști. Cei care au nimicit ICR sunt aceiași politicieni pe care azi societatea românească îi respinge la unison.
Vă cerem să redați prestigiul și importanța acestei instituții, scoțând-o de sub mutilanta tutelă politică.
Iată, pe scurt, cum credem că pot fi ele recuperate.
1) Ne dorim un ICR revenit sub tutela neutră politic a președinției. Adică un ICR independent, cu management profesionist, selectat transparent, cu obiective clare. Concursurile pentru ocuparea posturilor la filialele din străinătate s-au sistat în 2008. Din 2012, ICR-urile din lume s-au umplut de rubedenii, relații politice, soți și soții, în deplină opacitate.
2) Nu mai vrem un ICR anexă a ambasadelor: valoarea acestei instituții stă în capacitatea ei de a fi o platformă de dialog cultural, de a oferi o tribună internațională mediului cultural românesc, în pluralism, nu în aliniere. Dorim un ICR integrat, în care filialele din străinătate să fie cu adevărat parte a structurii sale, iar resursa umană să nu se risipească din lipsa unei perspective de carieră.
3) Vedem un ICR capabil să atragă fonduri europene, să genereze venituri proprii. Debirocratizat, centrat pe politici de interes public, nu pe conivențe de gașcă. În care 70% din buget să meargă spre programe în străinătate, și nu spre funcționarea aparatului administrativ.
4) Un ICR în care banul public să nu mai fie intersectat forțat cu interese ce nu au nimic de a face cu sectoarele culturale și creative.
5) Un ICR a cărui expertiză să poată fi transferată, ca model, în vecinătatea noastră imediată.
6) Dorim un ICR care să profeseze o viziune largă a culturii, axată pe artă contemporană, nu unul paseist și dirijist. Unul axat pe coproducție internațională a culturii și contacte între profesioniști, nu o instituție sufocată de lipsă de viziune și proastă administrare.
Ne dorim toate acestea pentru ICR. Și pentru România.
Domnule președinte, credem că a sosit clipa să înapoiați ICR celor ce sunt în mod simbolic proprietarii săi: profesioniștii culturii, creatorii și, în primul rând, contribuabilul român.
Cu speranță,
Mircea Cărtărescu
Avertisment: Textul de mai sus nu este un pamflet.
Sursa: Ziaristi Online
Citiţi aici şi o alta interpretare a Petiţiei: Cărtărescu îl plagiază pe Dragnea şi îl cere pe Patapievici înapoi la ICR
Pingback: Marele câştig al acestor zile? Am văzut cu toţii pedofilii din Reţeaua Soros! – Mirel Curea este intransigent | Victor Roncea Blog