Totul e de domeniul coşmarului, căci se estimează că alte circa 90 de persoane se află în situaţie critică, ştiut fiind că primele şapte zile sunt decisive, în tot acest interval putând apărea noi şi noi decese. Asta în privinţa situaţiei strict medicale. Dincolo, însă, intrăm, şi suntem obligaţi să o facem, pe teritoriul răspunderilor şi al ipotezelor, unele de-a dreptul hazardate, dar nici pe departe de neluat în seamă.

Prima certitudine este a vinovăţiei absolute a autorităţilor, începând cu Primăria Sectorului 4 şi capul ei, Mister Piedone, care, alături de Gabriel Oprea, celălalt mare vinovat, poate chiar îmbrâncindu-l pe primar de pe piedestal, au dat fuga pe la posturile prietene de televiziune (pe bani grei, bănuiesc) ca să arunce toată responsabilitatea asupra proprietarilor clubului unde a avut loc tragedia.

Lucrurile stau cu totul altfel. În principiu, primarul ar fi trebuit să acorde doar în condiţiile legii autorizaţia de funcţionare a clubului, iar al doilea, prin subordanaţii de la ISU, să verifice şi să dea un prim aviz că totul ar fi în regulă din punctul de vedere al prevenirii incendiilor şi al tratării eficiente, dacă totuşi s-ar fi produs, a situaţiilor de criză. Numai cu acest aviz putea fi autorizată funcţionarea clubului de către primărie. Şi avizul putea fi dat doar cu îndeplinirea unor condiţii obligatorii. E vorba de mijloacele de stingere a incendiului şi de căile de evacuare, obligatoriu în număr de 6, faţă de una singură existentă. În fine, un al treilea mare vinovat este sistemul de acordare a ajutorului medical aflat sub ordinele lui Raed Arafat, erou altădată al acestui sector, fapt pentru care stârnise mânia olimpiană a celui pe care simpatizanţii îl alintau prin 2012 cu titulatura de Zeus, Băsescu adică. În privinţa acestui al treilea mare vinovat, domnul Arafat, există mărturii că primele maşini de salvare au sosit la club abia după 20 de minute de la primul apel la 112 şi erau extrem de puţine, ceea ce iarăşi nu e deloc în regulă.

De aici încolo, pornind de la aceste lucruri simple, de domeniul evidenţei, încep speculaţiile şi intoxicările, nu chimice de data asta, ci morale. Prima dintre ele priveşte un aşa-zis caracter satanist al concertului trupei Good Bye to Gravity, concert coincizând, ca dată, cu imitaţia românească a Halloween-ului american, sărbătoare suspectată de unii că ar avea un asemenea caracter. Prima ştire despre tragedie anunţa chiar că incendiul ar fi izbucnit în momentul în care se cânta piesa „The Day We Die” (Ziua când vom muri), titlul fiind şi el interpretat în ştirea respectivă ca ţinând de un ritual satanist. Ambele lucruri sunt false, căci există numeroase alte relatări de la faţa locului că incendiul s-a produs cu 30 de minute mai târziu, iar moartea despre care vorbeşte titlul e doar una la figurat, însemnând de fapt renunţarea la libertate. Deci intoxicarea e clară, scopul fiind deturnarea atenţiei publice spre zona obscură şi condamnabilă a unor asemenea spectre ţinând de domeniul conspiraţiei.

Adevărata conspiraţie pare să vină însă tocmai din partea acestor zvonişti, care vor să acopere lucruri cu mult mai grave. Într-un videoclip de mare circulaţie pe internet se poate vedea trupa pe scena clubului, interpretând chiar piesa incriminată şi focurile de artificii izbucnind de pe un stâlp metalic ce nu avea niciun contact, şi nici măcar vreo vecinătate cu vreun alt stâlp pe care se afla mult incriminata izolare acustică din burete, care nu era aceea ignifugă recomandată. Mai mult, lângă stâlpul cu artificiile şi sub jerba acestora era o mulţime de lume ce nu părea deloc să acuze vreun disconfort din cauza scânteilor ce nu depăşeau cu mult anvergura unor scăpărători de pe pomul de Crăciun. Şi atunci de unde incendiul, totuşi?

Tot pe internet, pe Facebook mai exact, am văzut reproduse nişte postări prin care unii prieteni de afară îşi preveneau amicii din interior că e cazul să iasă, pentru că peste 10 minute urma să se întâmple o tragedie. Ceea ce ne poate duce cu gândul la un act plănuit, premeditat, pentru a folosi termenul consacrat. Crimă, cu alte cuvinte. Act terorist, mai exact. Cu urmările pe care deja le cunoaştem.

Acum nu ne mai rămâne decât să facem ceea ce ar face oricare poliţist de treabă, adică să stabilim „cui prodest”, cine e marele beneficiar al unui asemenea act oribil. Şi, rămânând tot în domeniul speculaţiei, răspunsul e la îndemâna oricui. Cine e personajul public învestit cu toată puterea necesară aflat la mare strâmtoare tot din cauza unei morţi care-i este imputată sau imputabilă şi căruia i-ar face teribil de bine orice deturnare a atenţiei publice de la propria-i persoană?

Vă las să răspundeţi singuri, dacă veţi crede că merită osteneala.

Sursa: Cotidianul via Ziaristi Online

Citiţi şi: VIDEO UPDATE: Holocaustul din clubul Colectiv a fost planificat? Jurnaliştii şi supravieţuitorii încep să-şi pună întrebări. Gabriel Oprea, principalul beneficiar al Afacerii