Generalul Iulian Vlad, ultimul şef al Departamentului Securităţii Statului, a participat joi, 29 octombrie 2015, la conferinţa publică «1989 – Adevăr şi manipulare», organizată de Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu. Începând cu 20 de ani de la căderea regimului comunist, generalul Iulian Vlad a început să se exprime public asupra evenimentele din decembrie 1989 în câteva rânduri, în principal la lansările de carte ale colaboratorului său apropiat, generalul Aurel Rogojan, sau la alte manifestări organizate de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere a SRI (ACMRR-SRI). Portalul Ziaristi Online a avut privilegiul să participe la mai multe dintre aceste lansări, adevărate desanturi publicistice şi memorialistice desfăşurate pe cuprinsul ţării. De data aceasta, la Targu Jiu, în cadrul conferinţei ce a durat circa cinci ore, generalul Iulian Vlad a vorbit liber, oferind detalii mai puţin cunoscute de publicul larg privind evenimentele din decembrie 1989. Pâna la publicarea în format VIDEO a întregii conferinţe, Ziaristi Online vă oferă o revistă a presei locale şi centrale despre evenimentul deosebit desfăşurat pe teren oltenesc. Mai notăm că, remarcat chiar si de Hoţnews, discursul generalului Iulian Vlad a fost titrat denaturat de Evenimentul Zilei, inserându-se în titlu o afirmaţie a lui Dan Voinea, groparul Dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei, care, prin alăturare cu numele generalului Vlad i se atribuie practic acestuia din urmă. Începem cu presa locală. Video via Gorjeanul Ro:
Pandurul: Oamenii care ştiu secretele Revoluţiei s-au strâns la Tg Jiu
“1989 Adevăr şi manipulare” este numele unui simpozion organizat joi la Târgu Jiu. Generalul de securitate Iulian Vlad sau procurorul din procesul soţilor Ceauşescu, Dan Voinea, au fost printre sutele de participanţi. Evenimentul a fost organizat de către Institutul de Politici Publice, Administraţie şi Ştiinţele Educaţiei.
Cei prezenţi joi la Complexul Debarcader al Universităţii „Constantin Brâncuşi” (UCB) din Târgu Jiu au putut afla în cadrul simpozionului lucruri mai puţin ştiute despre evenimentele din 1989. Evenimentul a fost deschis de către preşedintele Senatului universităţii, Adrian Gorun. La simpozion au participat cadre universitare, autorităţile locale şi judeţene, cadre în rezervă ale Serviciului Român de Informaţii şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Printre cei care au luat cuvântul şi au trebuit să răspundă la întrebările pertinente a celor care au căutat răspunsuri clare referitoare la revoluţie a fost şi generalul Iulian Vlad, care la acea vreme era şi şeful Securităţii Statului. Iulian Vlad a spus că nu se consideră un trădător. Acesta a explicat că nu a putut să dea ordinul de a se trage în mulţimea de oameni care se strânsese în Piaţa Palatului, aşa cum îi ceruse răspicat Nicolae Ceauşescu. “Din faţa liftului în care s-a urcat pentru a ajunge pe platforma de deasupra Comitetului Central, ca să se îmbarce în elicopter, cu voce necontrolată, şi unul şi celălalt, adică şi Ceauşescu, şi Elena Ceauşescu, au ţipat, la propriu, către ofiţerii de gardă care îi însoţeau, să se tragă, să nu se permită pătrunderea în sediul Comitetului Central. În sediu, la acea oră, erau până la aproape câteva sute de ofiţeri ai Direcţiei de Securitate înarmaţi cu cele mai bune arme din dotarea infanteriei de la acea vreme. Cu pistolete din cele mai performante, cu automatele cele mai bune, dar uşile s-au deschis, la ordinul pe care de asemenea l-am dat. Ce trebuia să facem în momentul acela? Să fi pus puşca pe mulţimea aceea, ar fi căzut ca boabele de grâu în faţa secerătorii. Nu era posibil. Aşa ceva n-aş fi făcut niciodată şi n-am făcut niciodată”, a explicat Iulian Vlad.
“N-am trădat. Am jurat credinţă poporului român şi patriei mele, Republica Socialistă România. Era cel mai simplu lucru, un ordin din două cuvinte: Ordon trageţi! Sau ordon foc! Eu am socotit că nu e bine”, a mai spus Vlad.
Printre alţii, la acest simpozion au mai fost prezenţi: generalul Filip Teodorescu, colonelul Ioan Făget şi Paul Carpen, redactor şef adjunct la revista Vitralii, profesorul Toader Nicoară-directorul Şcolii Doctorale de Istorie şi Studii Culturale din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca. Prezent a fost şi generalul Dan Voinea, fost procuror militar, care a condus ancheta în dosarul Revoluţiei.
Domino.ro: România a fost în mâinile lor! Iulian Vlad rupe tăcerea după 26 de ani! Declaraţii DOCUMENT ale GENERALILOR, la Târgu Jiu!
• Un MILION de pagini şi 7.000 de victime
Liderii fostei Securităţi au fost ieri la Târgu Jiu şi, pentru prima oară, după evenimentele din 1989, Iulian Vlad a vorbit în public despre uciderea lui Ceauşescu, despre moartea generalului Milea şi, mai ales, cum a fost împiedicat măcelul pe care-l ordonase Ceauşescu şi care a fost evitat în ultimul moment, generalii Vlad şi Guşe neexecutând un ordin criminal.
Venirea lui Iulian Vlad, Filip Teodorescu, Vasile Mălureanu şi redactorul şef al revistei „Vitralii”, Paul Carpen, la Târgu Jiu, a avut loc la scurt timp după ce dosarul Revoluţiei a fost clasat şi, foarte important, la chemarea cadrelor universitare din municipiu. Cel care a moderat remarcabil Simpozionul organizat de Institutul de Politici Publice, Administraţie şi Ştiinţele Educaţiei „1989 Adevăr şi manipulare” este preşedintele Senatului Universităţii „Constantin Brâncuşi”, unul dintre cei mai importanţi intelectuali, prof. univ.dr. Adrian Gorun.
„S-a tras asupra mea”
Un invitat special a fost şi generalul Dan Voinea, procurorul militar care a dezvăluit că „sinuciderea” generalului Milea a fost de fapt o crimă comisă de oamenii grupului de putere, nucleu politic ce s-a grupat cu repeziciune pentru a prelua puterea, în decembrie 1989. Acesta a povestit cum a ajuns să fie acuzatorul lui Ceauşescu, având în dosar doar câteva interceptări… Dan Voinea a făcut cunoscute detalii terifiante despre felul în care a murit fostul dictator şi soţia sa, Elena Ceauşescu. Dan Voinea a spus că, după execuţia soţilor Ceauşescu, s-a urmărit chiar uciderea sa: „S-a tras asupra mea. Din păcat, unul dintre însoţitorii mei a murit”. De asemenea, acesta a comentat clasarea dosarului Revoluţiei, precizând că acesta se poate redeschide oricând, fiind vorba de un MILION de pagini de informaţii şi date care nu trebuie pierdute sau să rămână neaflate de români. Generalul mai spune că numnărul victimelor – morţi, răniţi, ridicaţi de pe stradă şi aruncaţi în beciuri – se ridică la 7.000. Despre toate acestea, în ediţia de luni a ziarului Gorj Domino.
„Nu suntem singurii depozitari ai adevărului”
Generalul Iulian Vlad, fost ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului : „Sunt profund emoționat. Sunt emoționat pentru că, după 26 de ani de tăcere impusă sau autoimpusă, iau pentru prima oară cuvântul în public în afara depozițiilor pe care le-am făcut în propriile mele procese, trei la număr, în urma cărora m-am ales cu o condamnare de 25 de ani de închisoare, din care am executat neîntrerupt patru ani, cei mai mulţi la închisoarea Jilava. (…) Prin natura funcției pe care o aveam în decembrie 89, am fost plasat în centrul sau în epicentrul evenimentelor din decembrie 1989. Sunt foarte multe date și foarte importante. Nu suntem singurii depozitari ai adevărului şi poate că, așa cum e omenește, fiecare aflându-ne în anumite puncte și în anumite poziții, poate că stăpânim mai bine adevărurile pe care le-am observat din acele poziții în care ne aflam. Prin natura funcției pe care mă aflam, trebuia să cunosc ansamblul situației și trebuie s-o mărturisesc, cu modestia care se impune, că am cunoscut-o și am stăpânit-o în cea mai mare măsură. Atât generalul Gușe, care pentru memoria lui, cu toții îi suntem datori, pentru că a fost un foarte bun patriot, un mare român, cât și subsemnatul nu făceam parte din ceea ce se proteja și mai târziu s-a numit «Cupolă» de către unii sau «Conspirație» de către alții sau câte alte denumiri. Noi, în zilele acelea de început, ne-am făcut pur și simplu datoria de pe funcțiile pe care le aveam. Generalul Gușe era șef al marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, șef al Departamentului Securității Statului, cealaltă forță armată a statului, pe care o avea țara atunci. Puterea armată era în mâinile noastre. Evident, cei care au fost mai apoi beneficiarii puterii la care pe noi nu puteau să ne asocieze, pentru că nu făceam parte din același grup. Noi ne-am îndeplinit misiunile și îndatoririle funcțiilor pe care le aveam. Pe cale informativă se întrevăzuse posibilitatea unor provocări care ar fi determinat o vărsare de sânge fără precedent și, apoi, știți ce s-a proferat la posturile de radio și la televiziune. Trebuia să ţinem în frâu această forță de apărare a statului. Am făcut-o în chipul cel mai conștient.
La Otopeni a fost crimă
„(…) În al doilea rând s-a intenționat, și ar fi fost o crimă fără precedent cu urmări nebănuit de mari, cu vărsare de sânge ca niciodată, dacă între armată și forțele de securitate s-ar fi iscat un conflict, dacă trăgeau unii împotriva altora. Încercări s-au făcut, iar unele au fost chiar reușite , cum ar fi cazul de la Otopeni, în care au murit câteva zeci de copii, de tineri, abia încorporați în luna noiembrie în armată, care au fost pur și simplu măcelăriți. Afost vorba și de nechibzuința unui comandant care răspundea de paza aeroportului, dar cel mai mare rol l-a jucat diversiunea. Imaginați-vă ce s-ar fi putut întâmplat, dacă această diversiune s-ar fi generalizat. S-au mai încercat și prin alte locuri și toate au avut aceleași trăsături, dar spre cinstea și onoarea generalului Gușe, un militar și un patriot desăvârșit, a făcut cu cinste față responsabilităților uriașe. Nu puteam să fiu cooptat în diferitele organisme care au vrut să statueze forma de putere care atunci a luat ființă, pentru că noi nu făceam față din aceeași grupare. Cei care au beneficiat de putere de la primul și până la ultimul au fost într-o formă sau alta puși de acord în prealabil. Și știți proverbul că cine se aseamănă, se adună, așa că nu a fost prea greu să se adune”.
„Nu minimalizăm durerea românilor”
Colonelul de Securitate Filip Teodorescu, fost locțiitor al șefului Direcției contraspionaj din Departamentul Securității Statului: „Evenimentele de la Timişoara nu au fost delcanşate datorită lui Lazlo Tokes, că el avea o anumită misiune şi ţinea legătura cu reprezentanţi ai serviciilor de spionaj străin, chiar cunosc că nu a fost el în atenţia contraspionajului român. Eu am cunoscut cazul pentru că domnul Iulian Vlad m-a desemnat să conduc controlul de fond pe linie de informaţii desigur, al acitivitaţii din judeţul Timiş. Atunci am aflat ce e cu acest preot reformat. Sigur că într-un dosar se adună informaţii de multe feluri… Era evidentă activitatea lui de colaborare cu Serviciul de informatii vecin (…). Direcţia de Constraspionaj nu se ocupa de ţările socialiste. Numai preşedintele ţării putea să decidă să se aplice legea, să fie judecat şi deferit justiţiei. Am înţeles că a spus „nu e cazul pentru un preot şi n-are niciun sens să ne încurcăm cu asemenea chestiune”. Au hotărât să-l mute într-o altă parohie. Nu noi am hotărât acest lucru, că nu era treaba noastră, a Serviciului de Informaţii, decizia a fost pe ordine politică. Din păcate, a coincis acea mutare a lui din Timişoara cu declanşarea evenimentelor care au dus la schimbarea regimului comunist. (…) Munca asta de informaţii nu e aşa sigură şi nu se reduce la ce încearcă unii s-o reducă. Securitatea torţionară, teroristă… poveşti. Poveşti, dar foarte periculoase şi urmările au fost drastice. Nu minimalizăm sub nicio formă durerea mare a românilor, vizavi de ce s-a întâmplat la Timişoara”.
„Corupţia a stat la baza schimbărilor”
Procurorul Dan Voinea a participat la procesul Elenei și al lui Nicolae Ceaușescu, el întocmind rechizitoriul pe baza căruia cei doi au fost condamnați la moarte și executați, în 25 decembrie 1989. Generalul magistrat Voinea este cel care a instrumentat două dintre cele mai importante dosare post-decembriste, cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990 și cel al Revoluției din decembrie 1989: „Sunt de acord cu ce spunea domnul Teodorescu, au trecut atâţia ani, trebuie să spunem fiecare ce ştim şi ce am făcut, pentru că cealaltă variantă pe care o propunea domnul Teodorescu, cea cu istoricii… eu am lucrat 25 de ani şi n-a venit nici un istoric să citească, să se informzeze, în afară de ziarişti, care din când în când, voiau să scrie câte ceva în presă. La Târgovişte nu am avut nicio legătura cu absolut nicio persoană din grupul de putere. Este motivul pentru care ulterior când am ajuns să fac dosare, şi domnului general Stănculescu şi lui Ion Iliescu le-am făcut, pentru că nu aveam nici un fel de legatură politică şi nici de altă natură cu dânşii. Eu nu aveam o relaţie prea bună cu colegii de acolo, pot spune că eram într-o mare contradicţie cu dânşii dar pot spune că atunci când nu eşti agreat într-un serviciu, exista aşa… un dialog mai crispat. Așa ca venise vremea să ne despărţim un pic, dacă pot să spun aşa, de cei care au susţinut acel regim pe care noi l-am gândit regim de dictatură. Cei de la Timişoara, când am făcut dosarul lui Stănculescu, şi nu întâmplător am făcut acel dosar, n-am găsit nicio lozincă a timişorenilor împotriva lui Ceauşescu ca dictator. Ei voiau libertate, voiau să plece peste frontieră, aveau alte preocupări. Nici „pâine” nu au strigat! Voiau LIBERTATE. Acesta a fost cuvântul de ordine. Dar „dictator” apare mai târziu, şi dictator l-au făcut foștii subordonați ai lui Ceaușescu, care, se pare că nu aveau loc de președinte… Unii stăteau pe saci de bani. I-au scos după Revoluţie şi am văzut cum i-au cheltuit. Și-i cheltuie… Există multă corupţie care a determinat, care a stat la baza acestor schimbări. Reacţia asta a populaţiei la simplul fapt că cineva apare cu o sirenă, să-și facă el loc… asta enervează, asta duce la această repulsie faţă de cel care-și afişează puterea şi o foloseşte. Pe data de 22, când am intrat în Comitetul Central, cineva a dat telefon ca să vină un procuror să aresteze demnitarii de partid şi de stat care au fost găsiţi în clădirea Comitetului central. Eu, cu încă doi colegi ne-am dus la procurorul general Popovici, un om deosebit, un om extraordinar de cooperant, şi ne-a zis că, dacă mergem acolo, merge şi dânsul. Am ajuns la ora 16, era Piaţa Palatului plină de lume. I-am recunoscut cumva pe cei care păzeau acolo, fiindcă nu prea erau revoluţionari, erau oameni care se ocupau cu paza clădirii. Ne-au lăsat să intrăm, ne-au dus la etajul I…”.
Mihaela C. Horvath, Adelina Belgun
GorjExclusiv: Fostul șef al Securității a rupt tăcerea la Târgu-Jiu: „S-a intenţionat o crimă fără precedent în 1989”
Generalul (r) Iulian Vlad, fostul șef al Securității din timpul evenimentelor din decembrie 1989, a făcut, ieri, primele declarații publice, după 26 de ani, în legătură cu împrejurările în care a fost răsturnat regimul comunist. El și generalul de armată Ștefan Gușe au condus acțiunile unităților militare începând cu ziua de 22 decembrie 1989, cei doi nu au fost cooptați în ceea ce s-a numit „Cupolă“, adică Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN).
26 ani de „tăcere impusă sau autoimpusă”
Iulian Vlad a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru evenimentele din decembrie 1989, din care a executat patru ani la Penitenciarul Jilava. Generalul a avut joi prima ieșire publică după 26 de ani de tăcere în cadrul Conferinței cu tema „1989 – Adevăr și manipulare”, organizată de către Universitatea „Constantin Brâncuși“ din Târgu-Jiu, la care au participat şi cadre în rezervă ale SRI. „Sunt profund emoționat. Sunt emoționat pentru că, după 26 de ani de tăcere impusă sau autoimpusă, iau pentru prima oară cuvântul în public în afara depozițiilor pe care le-am făcut în propriile mele procese, trei la număr, în urma cărora m-am ales cu o condamnare de 25 de ani de închisoare, din care am executat neîntrerupt patru ani, cei mai mulți la închisoare Jilava“.
„Ne-am făcut datoria”
Iulian Vlad a explicat că nu a fost cooptat în CFSN pentru că, alături de generalul Gușe, nu făcea parte din noua grupare care a pus mâna pe putere, care a purtat diferite denumiri, printre care și „Cupolă”: „Prin natura funcției pe care o aveam în decembrie ‘89, am fost plasat în centru sau în epicentrul evenimentelor din decembrie 1989. (…) Prin natura funcției pe care mă aflam trebuia să cunosc ansamblul situației și trebuie s-o mărturisesc, cu modestia care se impune, că am cunoscut-o și am stăpânit-o în cea mai mare măsură. Atât generalul Gușe, care pentru memoria lui, cu toții îi suntem datori, pentru că a fost un foarte bun patriot, un mare român, cât și subsemnatul, nu făceam parte din ceea ce se proteja și mai târziu s-a numit «Cupolă» de către unii sau «Conspirație» de către alții, sau câte alte denumiri. Noi, în zilele acelea de început, ne-am făcut pur și simplu datoria de pe funcțiile pe care le aveam”.
Cei care au pus mâna pe putere au avut un acord în prealabil
„Generalul Gușe era șef al marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, șef al Departamentului Securității Statului, cealaltă forță armată a statului, pe care o avea țara atunci. Puterea armată era în mâinile noastră. Evident că cei care au fost mai apoi beneficiarii puterii la care pe noi nu puteau să ne asocieze, pentru că nu făceam parte din același grup și nu făceam niciodată parte din același grup. Pe cale informativă se întrevăzuse posibilitatea unor provocări care ar fi determinat o vărsare de sânge fără precedent și, apoi, știți ce s-a proferat la posturile de radio și la televiziune. Trebuia să ţinem în frâu această forță de apărare a statului. Am făcut-o în chipul cel mai conștient. (…). Nu puteam să fiu cooptat în diferitele organisme care au vrut să statueze forma de putere care atunci a luat ființă, pentru că noi nu făceam parte din aceeași grupare. Cei care au beneficiat de putere de la primul și până la ultimul au fost într-o formă sau alta puși de acord în prealabil. Și știți proverbul că «cine se aseamănă, se adună», așa că nu a fost prea greu să se adune”, a mai declarat Vlad.
S-a plănuit o luptă între armată și securitate
Fostul șef al Securității povestește că au fost anumite planuri ca armata să se lupte cu securitatea, iar vărsarea de sânge ar fi fost cumplită. Iulian Vlad spune că în masacrul de la Otopeni, cel mai mare rol l-a avut diversiunea: „S-a intenționat și ar fi fost o crimă fără precedent cu urmări nebănuit de mari, cu vărsare de sânge ca niciodată, dacă între armată și forțele de securitate s-ar fi iscat un conflict, dacă trăgeau unii împotriva altora. Încercări s-au făcut, iar unele au fost chiar reușite, cum ar fi cazul de la Otopeni, în care au murit câteva zeci de copii, de tineri, abia încorporați în luna noiembrie în armată, care au fost pur și simplu măcelăriți. A fost vorba și de nechibzuința unui comandant care răspundea de paza aeroportului, dar cel mai mare rol l-a jucat diversiunea. Imaginați-vă ce s-ar fi putut întâmplat, dacă această diversiune s-ar fi generalizat. S-au mai încercat și prin alte locuri și toate au avut aceleași trăsături, dar spre cinstea și onoarea generalului Gușe, un militar și un patriot desăvârșit, a făcut cu cinste față responsabilităților uriașe“.
Două mii de securişti, înarmaţi
Iulian Vlad povestește că în centrul Bucureștiului și al evenimentelor se aflau aproximativ 2000 de securiști înarmați până în dinți, care, la un ordin, ar fi deschis focul împotriva manifestanților. Fostul șef al Securității spune că a dat ordin trupelor să se retragă în unități, iar manifestanții au avut calea deschisă până la Piața Palatului: „Instituția pe care am coordonat-o i-a prezentat șefului statului informații în flux continuu până în momentul în care a luat hotărârea să plece din sediul Comitetului Central. Nu putea să mai rămână în fața Comitetului Central, pentru că în fața sediului e o piață imensă, care se numea cândva Piața Palatului, iar acum Piața Revoluției. Piața aceea a devenit în câteva ore neîncăpătoare, pentru că în dimineața zilei de 22 decembrie, mase imense din zonele industriale ale capitalei, la care s-au atașat alți mulți cetățeni, s-au îndreptat către această agoră. Ceaușescu nu mai putea să rămână acolo, în sediul Comitetului Central.
A lăsat calea liberă manifestanților către Piața Palatului
„În zona care se circumscrie, între bulevardul Magheru și b-dul Bălcescu și până la Universitate, și pe strada Edgar Quine și pe strada acum Regina Elisabet și bulevardul Brezoianu urcă spre strada Știrbei Vodă și se întoarce spre est, spre partea Hotelului Athene Palace, în spatele Ateneului Român, în această zonă eu aveam dispusă forța unei brigăzi, care este o mare unitate, cu tot armamentul de luptă, pentru că deja se dăduse decretul de mobilizare generală și toate unitățile erau mobilizate pentru război. În afară de asta, în cadrul intern, dar care urma traseul celui dintâi, adusesem actuala Academie «Alexandru Ioan Cuza» a Ministerului de Interne al cărei comandant fusesem un anumit număr de ani, iar această funcție mi-a plăcut cel mai mult, pentru că sunt dascăl ca meserie de bază. Acolo mai erau 700 de elevi, cu armamentul din dotare, și cu alt nivel de instruire decât al soldaților și 200 de ofițeri. Aproape că nu se putea să treci de oamenii aceștia. În dimineața zilei de 22 decembrie, la ora 8 și câteva minute, eu mă aflam de câteva zile la Comitetul Central, de unde nu mai putea pleca obiectiv la minister; am chemat la ordin pe șefii statelor majore de la cele două unități: șeful Școlii militare de ofițeri, colonelul Gheorghe Novăcel, și pe șeful Statului Major al trupelor de securitate, colonelul Pavelescu, care comandau forțele acestea, și le-am comandat să se retragă din dispozitiv în ordine desăvârșită și să se întoarcă la unitățile de origine. Toată masa de oameni în uniformă înarmați, pregătiți să tragă la ordin, s-au retras. Masa aceea imensă s-a îndreptat spre Piața Palatului și nu a mai avut niciun obstacol în cale. S-a deplasat liber în Piața Palatului, iar în această situație Ceaușescu nu mai putea rămâne”, a mai povestit fostul şef al Securităţii.
Soții Ceaușescu au țipat să tragă în populație
Iulian Vlad a mai dezvăluit faptul că soții Ceaușescu au țipat la ofițerii de securitate care-i însoțeau, înainte de a se urca în elicopter, să se tragă împotriva populației: „Fuga lui Ceaușescu de la Comitetul Central a fost facilitată de Stănculescu, care, peste capul Direcției de Securitate și Gardă, a chemat un elicopter în care s-a îmbarcat Ceaușescu și alți doi membri ai Comitetului Central. (…) Din fața liftului în care s-au urcat pentru a ajunge pe platforma de deasupra Comitetului Central pentru a se îmbarca în elicopter, cu o voce necontrolată, Elena și Nicolae Ceaușescu au țipat către ofițerii de gardă care-i însoțeau să se tragă și să nu se permită pătrunderea în sediul Comitetului Central“.
„«Ordon, trageți!», și ar fi căzut ca spicele de grâu“
Iulian Vlad spune că a dat un nou ordin să nu se tragă împotriva manifestanților care au intrat în Comitetul Central. Generalul în rezervă declară că protestatarii ar fi fost secerați la un simplu ordin. Considerat trădător, Vlad spune că a procedat corect: „În sediul Comitetului Central, la acea oră erau până la aproape câteva sute de ofițeri ai Direcției de Securitate, înarmați cu cele mai bune arme din dotarea infanterie, pistolete, automate, puști mitraliere ș.a.m.d., dar ușile s-au deschis tot la ordinul pe care l-am dat. Ce trebuia să facem în momentul acela? Să fi pus pușca pe mulțimea aceea, atunci ar fi căzut cum cad paiele de grâu în fața secerătorilor. Nu era posibil. Așa ceva nu aș fi făcut niciodată și nu am făcut niciodată. Sunt și astăzi guri care spun că generalul Vlad a trădat. Eu nu am trădat. Eu am jurat credință poporului român și patriei mele. Era cel mai simplu lucru să dau un ordin din două cuvinte, «Ordon, trageți!», și ar fi căzut ca spicele de grâu. Ar fi fost bine. Eu socotesc că nu e bine și aceasta a fost, este și va rămâne convingerea mea pe viață“.
Tokes colabora cu serviciile de spionaj ungare
Fostul şef al contraspionajului românesc până în decembrie 1989, colonelul Filip Teodorescu, a povestit în cadrul conferinței organizată de UCB că Lazlo Tokes avea o colaborare intensă cu serviciile de spionaj ungare. Teodorescu a fost la Timișoara în timpul evenimentelor din decembrie. Acesta a spus că a fost o simplă coincidență acțiunea față de Lazlo Tokes: „Evenimentele de la Timișoara nu au fost declasate datorită lui Lazlo Tokes, că el avea o anumită misiune și avea de făcut că ținea legătura cu reprezentanții Serviciului de spionaj străin. Chiar cunosc că nu a fost el în atenția contraspionajului român. Am cunoscut cazul pentru că domnul Iulian Vlad m-a desemnat să conduc controlul de fond pe linie de informații desigur, al activității din județul Timiș. Atunci am aflat ce e cu acest preot reformat??? Sigur că într-un dosar se adună informații de multe feluri cu privire la activitatea lui. Era evidentă activitatea lui de colaborare cu Serviciul de informașii vecin (… ) Numai președintele țării putea să decidă să se aplice legea, să fie judecat și deferit justiției, am înțeles că a spus «nu e cazul pentru un preot și n-are niciun sens să ne încurcăm cu asemenea chestiune». Au hotărât să-l mute într-o altă parohie. Nu noi am hotărât acest lucru, că nu era treaba noastră, a Serviciilor de Informații, decizia a fost pe ordine politică. Din păcate, a coincis acea mutare a lui din Timișoara cu declanșarea evenimentelor care au dus la schimbarea regimului comunist“.
ALIN PETRE
Gorjeanul.ro: La Simpozionul de la Târgu-Jiu / Generalul Iulian Vlad a rupt o tăcere de două decenii pentru cercetarea Revoluţiei din 1989
“Prin acest simpozion s-a dorit depistarea faptelor, în succesiunea lor, pentru a se afla fragmente de adevăr din arsenalul manipulării, de multe ori grosiere, de atunci. Simpozionul se înscrie în sfera cercetării ştiinţifice nu a răfuielilor alimentare de prejudecăţi, asta şi pentru că actorii principali de astăzi nu erau, în decembrie 1989, simpli spectatori, ci erau chiar angajaţi în evenimente. Azi(n.r. joi), aici, nu se judecă oameni. Simpozionul nu înseamnă tribunal, ci se învestighează, din perspectivă istorică, juridică, socilogică şi antropologică, evenimente şi fapte. Nu se dau verdicte, nu se emit judecăţi normative, ci se relansează dezbaterea în jurul anului 1989 la români, în jurul dilemei revoluţiei sau a loviturii de stat”, a declarat, în deschiderea evenimentului, Adrian Gorun.Unica mărturie publică a fost făcută în 1992
Colonelul în rezervă, Filip Teodorescu, fostul șef al Contraspionajului românesc a fost unul dintre invitaţii de marcă de la evenimentul de ieri, al cărui scop a fost unul academic. Discursul său a fost unul apreciat de cei prezenţi ca şi cel al generalului Iulian Vlad, fost Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securităţii Statului, înainte de evenimentele din 1989. Acesta a declarat că este emoţionat pentru că a fost chemat să vorbească la Târgu-Jiu despre evenimente de acum aproape 26 de ani, după o perioadă în care şi-a impus să tacă, atunci când mai este întrebat despre aceste lucruri. De altfel, singura mărturie publică făcută de Vlad a fost realizată în 1992 “Sunt emoţionat pentru că după aproape 26 de ani de la tăcerea impusă, sau auto impusă, iau pentru prima oară cuvântul în public, în afara depoziţiilor proprii făcute în cele trei procese avute după evenimente din 1989. Am fost condamnat 25 de ani, în urma acestora, şi am ispăşit 4 ani din pedeapsă la temuta închisoare Jilava. Sunt emoţionat că m-am întâlnit aici şi cu prieteni şi mulţi cunoscuţi de-ai mei”, a mai spus fostul șef al Departamentului Securității Statului, începându-şi discursul legat de ceea ce s-a petrecut în România în decembrie 1989.
Reamintim că, gen. col. Iulian Vlad a condus Departamentul Securității Statului din 1987 până în 1989. A prins toate momentele fierbinți ale Revoluției la comanda uneia din cele mai temute instituții din România, care dacă rămânea de partea lui Nicolae Ceaușescu putea să facă zeci de mii de morți în rândul civililor care împânzeau străzile Bucureștiului și orașele României.Lucruri neştiute, dezvăluite de generalul Voinea!
În cadrul simpozionului s-a discutat, pe parcursul a câteva ore, despre revoluţie, terorişti, vid de putere, oameni de bine, despre Armata Poporului, dar şi despre cunoscuta lozincă “Armata e cu noi”. S-a vorbit despre răul asociat cu Securitatea, dar şi despre fuga lui Ceauşescu, în faţa audienţei vorbindu-se însă fără ascunzişuri şi despre Ion Iliescu, Petre Roman şi alte personaje devenite publice după 1989. Vorbele generalului Dan Voinea au uimit audienţa, prin detaliile fine oferite celor prezenţi legate de evenimentele fierbinţi de acum aproape 26 de ani.
De altfel, Ion Ruşeţ, şeful Departamentului de Relaţii cu Comunitatea, prezent la eveniment, a declarat, la finalul acestuia că simpozionul a fost unul dintre cele mai bine organizate, realizate la nivelul judeţului Gorj. “S-au oferit informaţii aproape complete despre evenimente din 1989, discursurile au fost extrem de interesante şi pot spune că am participat la un eveniment cu o organizare excelentă, care se cere continuat”, a declarat Ion Ruşeţ.
Simpozionul a avut însă o oarecare finalitate, organizatorii încercând să restituie adevărul, atât cât se poate, prin recursul la istoria recentă. Adrian Gorun a declarat însă, în faţa audienţei, că simpozionul poate fi continuat.
Anamaria Stoica
Adevarul de Târgu Jiu: Partea I – Secretele Revoluţiei din ’89, deconspirate de fostul şef al Securităţii, generalul Vlad, după 26 de ani de tăcere: „Nu am fost cooptat în FSN pentru că nu făceam parte din «Cupol㻓
Fostul şef al Securităţii din timpul evenimentelor din decembrie 1989, generalul Iulian Vlad, a făcut, joi, primele declaraţii publice, după 26 de ani, în legătură cu împrejurările în care a fost răsturnat regimul comunist. Acesta a spus că el şi generalul Guşe nu au fost cooptaţi în ceea ce s-a numit „Cupolă“, adică Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN).
Generalul Guşe era şef al Marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, şef al Departamentului Securităţii Statului, cealaltă forţă armată a statului pe care o avea ţara atunci. Puterea armată era în mâinile noastre. Cei care au fost, mai apoi, beneficiarii puterii nu puteau să ne asocieze şi pe noi, pentru că nu făceam parte din acelaşi grup.
„În după-amiaza zilei de 21 decembrie, după spargerea mitingului, eu eram la minister, iar Milea era la Comitetul Central, era membru al conducerii superioare a partidului şi participase la miting. După spargerea mitingului, Milea a fost numit să comande acţiunea de liniştire a lucrurilor în Capitală. A fost pus în funcţia de comandant al Comandamentului pentru liniştirea lucrurilor în Capitală şi l-a luat ca adjunct al lui, ca să conducă operativ pe teren lucrurile, pe generalul Hortopan, care nu mai este în viaţă. Ce s-a întâmplat în Bucureşti în noaptea zilei de 21 spre 22 decembrie, probabil că ştiţi. Au fost morţi şi răniţi“, a declarat fostul şef al Securităţii.
Milea a plâns pe umărul generalului Vlad
Încărcătura psihică la care a fost supus ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, a fost imensă, povesteşte Iulian Vlad. Acesta a fost nevoit să îndeplinească ordinele lui Ceauşescu, de a se trage împotriva manifestanţilor. Generalul (r) Iulian Vlad a povestit un episod cutremurător. Generalul Milea l-a luat în braţe şi a început să plângă chiar la intrare în sediul CC.
Cei doi au intrat în clădire, iar ministrul Apărării a continuat să se descarce. L-a rugat să se întâlnească cu soţia şi cu fiica lui şi să le transmită că nu a fost un criminal şi că a fost nevoit să îndeplinească ordinele primite de la Comandantul Suprem. Suprimările la care participase nu-i dădeau pace.
„Spre miezul nopţii, mă aflam în faţa uneia dintre intrările în sediul Comitetului Central. Acolo era cartierul general. Ceauşescu nu a mai plecat din sediu şi noi nu am mai avut voie să părăsim zona. Eram împreună cu mai mulţi generali şi ofiţeri superiori din subordine, dar şi de la Armată. Ce puteam să discutăm decât despre ceea ce se întâmplă în ţară.
Era un om cu o construcţie psihică şi un fel de a fi mai aparte. În ciuda aparenţelor, era un om sensibil şi blând. Am discutat mai multe lucruri din care unele de importanţă capitală, dar Milea nu mai era omul care fusese până atunci. Era literalmente prăbuşit. L-am rugat să se retragă şi să-şi ia câteva ore de odihnă, pentru că la ora 8.00, în dimineaţa zilei respective, eu primisem telefon de la Silviu Curticeanu, secretarul Comitetului partidului, ca la ora 9 să fiu prezent la aşa numita «sălică», unde Ceauşescu convoca, de obicei, la discuţii mai restrânse pe unii demnitari, pentru că acolo se va ţine o şedinţă a Comitetului Politic Executiv“, a mărturisit Iulian Vlad.
Înainte de a se sinucide, generalul Milea a fost beştelit de Ceauşescu
Mărturisesc că eram primul vizat, mai ales că săvârşisem un şir de lucruri grele. Probabil că şi Postelnicu, care era pe aproape, s-a gândit că şi el e luat în vizor, dar, în realitate, privirile erau îndreptate către Milea. Şi a început: «Milea, ţi-am dat ordin să aduci regimentul cutare, să aduci batalionul independent cutare, să aduci nu ştiu care brigadă». Rar mi-a fost dat să cunosc un om cu o memorie aşa de prodigioasă. Ştia pe de rost, fusese şi la armată cândva şi amplasamentelele unităţilor rămăseseră cam aceleaşi. «De ce nu le-ai executat?». Milea tremura pur şi simplu. L-a beştelit cum nu este beştelit nici un soldat care sare gardul unităţii, aşa cum a făcut-o Ceauşescu cu un ministru al Apărării Naţionale, general-colonel. «Pleci, imediat. Te duci la trupe. Ia măsuri să vină unităţile cutare».
Sfârşitul generalului Milea
Nu mai era nimeni în acea încăpere în afară de Milea. Era el cu el însuşi şi cu arma pe care o primise de la un subaltern de-al lui. Imaginaţi-vă dacă, prin absurd, maiorul aghiotant, care era ofiţerul meu, i-ar fi dat arma, aş fi putut spune astăzi că nu Securitatea l-a împuşcat? Nu m-ar fi crezut nimeni, pentru că aşa e mentalitatea noastră, a oamenilor, în general, de a crede mai cu seamă lucrurile care ies din normal. Milea s-a împuşcat în inimă, şi nu în cap. Se întâmplă adesea aceste gesturi de sinucidere. Din dimineaţa zilei respective, Armata a rămas fără ministru“.
Greşelile generalului Milea
Pingback: Generalul Iulian Vlad sparge, din nou, tăcerea. VIDEO şi revista presei despre conferinţa de la Târgu Jiu | Victor Roncea Blog
Pingback: Omagiul artistului Paul Hitter pentru victimele de Halloween de la Colectiv Club | VA RUGAM SA NE SCUZATI, NU PRODUCEM CAT FURATI!
Pingback: Dezvăluirile generalului Iulian Vlad, şeful Securităţii, despre 21 şi 22 Decembrie 1989: "Uşile sediului CC al PCR s-au deschis la ordinul meu!" TEXT/VIDEO - Ziaristi OnlineZiaristi Online
Pingback: Dezvăluirile generalului Iulian Vlad, şeful Securităţii, despre 21 şi 22 Decembrie 1989: “Uşile sediului CC al PCR s-au deschis la ordinul meu!” TEXT/VIDEO | MAGAZIN CRITIC
Pingback: Premieră după 25 de ani: Confesiunile generalului Iulian Vlad către generalul Aurel Rogojan. Faptele de la 1989 la judecata istoriei. "Factorul intern - România în spirala conspiraţiilor" (I) - Ziaristi OnlineZiaristi Online
Pingback: EXCLUSIV. Iulian Vlad versus Ion Iliescu: Îl cunosc din '49 nu din '89 cum i-a zis lui Tismăneanu. Premieră după 25 de ani. “Factorul intern – România în spirala conspiraţiilor” (II) - Ziaristi OnlineZiaristi Online