Generalul Iulian Vlad sparge, din nou, tăcerea: "N-am trădat. Am jurat credinţă poporului român şi patriei mele". Revista presei naţionale şi VIDEO de la Universitatea din Târgu Jiu - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Generalul Iulian Vlad sparge, din nou, tăcerea: “N-am trădat. Am jurat credinţă poporului român şi patriei mele”. Revista presei naţionale şi VIDEO de la Universitatea din Târgu Jiu

Baia Mare Gen Iulian Vlad Aurel Rogojan Ziaristi Online 18Generalul Iulian Vlad, ultimul şef al Departamentului Securităţii Statului, a participat joi, 29 octombrie 2015, la conferinţa publică «1989 – Adevăr şi manipulare», organizată de Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu. Începând cu 20 de ani de la căderea regimului comunist, generalul Iulian Vlad a început să se exprime public asupra evenimentele din decembrie 1989  în câteva rânduri, în principal la lansările de carte ale colaboratorului său apropiat, generalul Aurel Rogojan, sau la alte manifestări organizate de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere a SRI (ACMRR-SRI). Portalul Ziaristi Online a avut privilegiul să participe la mai multe dintre aceste lansări, adevărate desanturi publicistice şi memorialistice desfăşurate pe cuprinsul ţării. De data aceasta, la Targu Jiu, în cadrul conferinţei ce a durat circa cinci ore, generalul Iulian Vlad a vorbit liber, oferind detalii mai puţin cunoscute de publicul larg privind evenimentele din decembrie 1989. Pâna la publicarea în format VIDEO a întregii conferinţe, Ziaristi Online vă oferă o revistă a presei locale şi centrale despre evenimentul deosebit desfăşurat pe teren oltenesc. Mai notăm că, remarcat chiar si de Hoţnews, discursul generalului Iulian Vlad a fost titrat denaturat de Evenimentul Zilei, inserându-se în titlu o afirmaţie a lui Dan Voinea, groparul Dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei, care, prin alăturare cu numele generalului Vlad i se atribuie practic acestuia din urmă. Începem cu presa locală. Video via Gorjeanul Ro:

Pandurul: Oamenii care ştiu secretele Revoluţiei s-au strâns la Tg Jiu

ActualitateAlina POPESCU
Pandurul despre Iulian Vlad la Targu Jiu oct 2015

“1989 Adevăr şi manipulare” este numele unui simpozion organizat joi la Târgu Jiu. Generalul de securitate Iulian Vlad sau procurorul din procesul soţilor Ceauşescu, Dan Voinea, au fost printre sutele de participanţi. Evenimentul a fost organizat de către Institutul de Politici Publice, Administraţie şi Ştiinţele Educaţiei.

Cei prezenţi joi la Complexul Debarcader al Universităţii „Constantin Brâncuşi” (UCB) din Târgu Jiu au putut afla în cadrul simpozionului lucruri mai puţin ştiute despre evenimentele din 1989. Evenimentul a fost deschis de către preşedintele Senatului universităţii, Adrian Gorun. La simpozion au participat cadre universitare, autorităţile locale şi judeţene, cadre în rezervă ale Serviciului Român de Informaţii şi reprezentanţi ai societăţii civile.

Printre cei care au luat cuvântul şi au trebuit să răspundă la întrebările pertinente a celor care au căutat răspunsuri clare referitoare la revoluţie a fost şi generalul Iulian Vlad, care la acea vreme era şi şeful Securităţii Statului. Iulian Vlad a spus că nu se consideră un trădător. Acesta a explicat că nu a putut să dea ordinul de a se trage în mulţimea de oameni care se strânsese în Piaţa Palatului, aşa cum îi ceruse răspicat Nicolae Ceauşescu. “Din faţa liftului în care s-a urcat pentru a ajunge pe platforma de deasupra Comitetului Central, ca să se îmbarce în elicopter, cu voce necontrolată, şi unul şi celălalt, adică şi Ceauşescu, şi Elena Ceauşescu, au ţipat, la propriu, către ofiţerii de gardă care îi însoţeau, să se tragă, să nu se permită pătrunderea în sediul Comitetului Central. În sediu, la acea oră, erau până la aproape câteva sute de ofiţeri ai Direcţiei de Securitate înarmaţi cu cele mai bune arme din dotarea infanteriei de la acea vreme. Cu pistolete din cele mai performante, cu automatele cele mai bune, dar uşile s-au deschis, la ordinul pe care de asemenea l-am dat. Ce trebuia să facem în momentul acela? Să fi pus puşca pe mulţimea aceea, ar fi căzut ca boabele de grâu în faţa secerătorii. Nu era posibil. Aşa ceva n-aş fi făcut niciodată şi n-am făcut niciodată”, a explicat Iulian Vlad.

“N-am trădat. Am jurat credinţă poporului român şi patriei mele, Republica Socialistă România. Era cel mai simplu lucru, un ordin din două cuvinte: Ordon trageţi! Sau ordon foc! Eu am socotit că nu e bine”, a mai spus Vlad.

Printre alţii, la acest simpozion au mai fost prezenţi: generalul Filip Teodorescu, colonelul Ioan Făget şi Paul Carpen, redactor şef adjunct la revista Vitralii, profesorul Toader Nicoară-directorul Şcolii Doctorale de Istorie şi Studii Culturale din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca. Prezent a fost şi generalul Dan Voinea, fost procuror militar, care a condus ancheta în dosarul Revoluţiei.

Domino.ro: România a fost în mâinile lor! Iulian Vlad rupe tăcerea după 26 de ani! Declaraţii DOCUMENT ale GENERALILOR, la Târgu Jiu!

Iulian-Vlad• Un MILION de pagini şi 7.000 de victime

Liderii fostei Securităţi au fost ieri la Târgu Jiu şi, pentru prima oară, după evenimentele din 1989,  Iulian Vlad a vorbit în public despre uciderea lui Ceauşescu, despre moartea generalului Milea şi, mai ales, cum a fost împiedicat măcelul pe care-l ordonase Ceauşescu şi care a fost evitat în ultimul moment, generalii Vlad şi Guşe neexecutând un ordin criminal.

IMG_2001

Venirea lui Iulian Vlad, Filip Teodorescu, Vasile Mălureanu şi redactorul şef al revistei „Vitralii”, Paul Carpen,  la Târgu Jiu, a avut loc la scurt timp după ce dosarul Revoluţiei a fost clasat şi, foarte important, la chemarea cadrelor universitare din municipiu. Cel care a moderat remarcabil Simpozionul organizat de Institutul de Politici Publice, Administraţie şi Ştiinţele Educaţiei „1989 Adevăr şi manipulare” este preşedintele Senatului Universităţii „Constantin Brâncuşi”, unul dintre cei mai importanţi intelectuali, prof. univ.dr.  Adrian Gorun.

„S-a tras asupra mea”

Un invitat special a fost şi generalul Dan Voinea, procurorul militar care a dezvăluit că „sinuciderea” generalului Milea a fost de fapt o crimă comisă de oamenii grupului de putere, nucleu politic ce s-a grupat cu repeziciune pentru a prelua puterea, în decembrie 1989. Acesta a povestit cum a ajuns să fie acuzatorul lui Ceauşescu, având în dosar doar câteva interceptări… Dan Voinea a făcut cunoscute detalii terifiante despre felul în care a murit fostul dictator şi soţia sa, Elena Ceauşescu. Dan Voinea a spus că, după execuţia soţilor Ceauşescu, s-a urmărit chiar uciderea sa: „S-a tras asupra mea. Din păcat, unul dintre însoţitorii mei a murit”. De asemenea, acesta a comentat clasarea dosarului Revoluţiei, precizând că acesta se poate redeschide oricând, fiind vorba de un MILION de pagini de informaţii şi date care nu trebuie pierdute sau să rămână neaflate de români. Generalul mai spune că numnărul victimelor – morţi, răniţi, ridicaţi de pe stradă şi aruncaţi în beciuri – se ridică la 7.000. Despre toate acestea, în ediţia de luni a ziarului Gorj Domino.

IMG_2022

„Nu suntem singurii depozitari ai adevărului”

Generalul Iulian Vlad, fost ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului : „Sunt profund emoționat. Sunt emoționat pentru că, după 26 de ani de tăcere impusă sau autoimpusă, iau pentru prima oară cuvântul în public în afara depozițiilor pe care le-am făcut în propriile mele procese, trei la număr, în urma cărora m-am ales cu o condamnare de 25 de ani de închisoare, din care am executat neîntrerupt patru ani, cei mai mulţi la închisoarea Jilava. (…) Prin natura funcției pe care o aveam în decembrie 89, am fost plasat în centrul sau în epicentrul evenimentelor din decembrie 1989. Sunt foarte multe date și foarte importante. Nu suntem singurii depozitari ai adevărului şi poate că, așa cum e omenește, fiecare aflându-ne în anumite puncte și în anumite poziții, poate că stăpânim mai bine adevărurile pe care le-am observat din acele poziții în care ne aflam. Prin natura funcției pe care mă aflam, trebuia să cunosc ansamblul situației și trebuie s-o mărturisesc, cu modestia care se impune, că am cunoscut-o și am stăpânit-o în cea mai mare măsură. Atât generalul Gușe, care pentru memoria lui, cu toții îi suntem datori, pentru că a fost un foarte bun patriot, un mare român, cât și subsemnatul nu făceam parte din ceea ce se proteja și mai târziu s-a numit «Cupolă» de către unii sau «Conspirație» de către alții sau câte alte denumiri. Noi, în zilele acelea de început, ne-am făcut pur și simplu datoria de pe funcțiile pe care le aveam. Generalul Gușe era șef al marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, șef al Departamentului Securității Statului, cealaltă forță armată a statului, pe care o avea țara atunci. Puterea armată era în mâinile noastre. Evident, cei care au fost mai apoi beneficiarii puterii la care pe noi nu puteau să ne asocieze, pentru că nu făceam parte din același grup. Noi ne-am îndeplinit misiunile și îndatoririle funcțiilor pe care le aveam. Pe cale informativă se întrevăzuse posibilitatea unor provocări care ar fi determinat o vărsare de sânge fără precedent și, apoi, știți ce s-a proferat la posturile de radio și la televiziune. Trebuia să ţinem în frâu această forță de apărare a statului. Am făcut-o în chipul cel mai conștient.

La Otopeni a fost crimă

„(…)  În al doilea rând s-a intenționat, și ar fi fost o crimă fără precedent cu urmări nebănuit de mari, cu vărsare de sânge ca niciodată, dacă între armată și forțele de securitate s-ar fi iscat un conflict, dacă trăgeau unii împotriva altora. Încercări s-au făcut, iar unele au fost chiar reușite , cum ar fi cazul de la Otopeni, în care au murit câteva zeci de copii, de tineri, abia încorporați în luna noiembrie în armată, care au fost pur și simplu măcelăriți. Afost vorba și de nechibzuința unui comandant care răspundea de paza aeroportului, dar cel mai mare rol l-a jucat diversiunea. Imaginați-vă ce s-ar fi putut întâmplat, dacă această diversiune s-ar fi generalizat. S-au mai încercat și prin alte locuri și toate au avut aceleași trăsături, dar spre cinstea și onoarea generalului Gușe, un militar și un patriot desăvârșit, a făcut cu cinste față responsabilităților uriașe. Nu puteam să fiu cooptat în diferitele organisme care au vrut să statueze forma de putere care atunci a luat ființă, pentru că noi nu făceam față din aceeași grupare. Cei care au beneficiat de putere de la primul și până la ultimul au fost într-o formă sau alta puși de acord în prealabil. Și știți proverbul că cine se aseamănă, se adună, așa că nu a fost prea greu să se adune”.

IMG_2011

„Nu minimalizăm durerea românilor”

Colonelul de Securitate Filip Teodorescu, fost locțiitor al șefului Direcției contraspionaj din Departamentul Securității Statului: „Evenimentele de la Timişoara nu au fost delcanşate datorită lui Lazlo Tokes, că el avea o anumită misiune şi ţinea legătura cu reprezentanţi ai serviciilor de spionaj străin, chiar cunosc că nu a fost el în atenţia contraspionajului român. Eu am cunoscut cazul  pentru că domnul Iulian Vlad m-a desemnat să conduc controlul de fond pe linie de informaţii desigur, al acitivitaţii din judeţul Timiş. Atunci am aflat ce e cu acest preot reformat. Sigur că într-un dosar se adună informaţii de multe feluri… Era evidentă activitatea lui de colaborare  cu  Serviciul de informatii vecin (…). Direcţia de Constraspionaj nu se ocupa de ţările socialiste. Numai preşedintele ţării putea să decidă să se aplice legea, să fie judecat şi deferit justiţiei. Am înţeles că a spus „nu e cazul pentru un preot şi n-are niciun sens să ne încurcăm cu asemenea chestiune”. Au hotărât să-l mute într-o altă parohie. Nu noi am hotărât acest lucru, că nu era treaba noastră, a Serviciului de Informaţii, decizia a fost pe ordine politică. Din păcate, a coincis acea mutare a lui din Timişoara cu declanşarea evenimentelor care au dus la schimbarea regimului comunist.  (…) Munca asta de informaţii nu e aşa sigură şi nu se reduce la ce încearcă unii s-o reducă. Securitatea torţionară, teroristă… poveşti. Poveşti, dar foarte periculoase şi urmările au fost drastice. Nu minimalizăm sub nicio formă durerea mare a românilor, vizavi de ce s-a întâmplat la Timişoara”.

„Corupţia a stat la baza schimbărilor”

Procurorul Dan Voinea a participat la procesul Elenei și al lui Nicolae Ceaușescu, el întocmind rechizitoriul pe baza căruia cei doi au fost condamnați la moarte și executați, în 25 decembrie 1989. Generalul magistrat Voinea este cel care a instrumentat două dintre cele mai importante dosare post-decembriste, cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990 și cel al Revoluției din decembrie 1989: „Sunt de acord cu ce spunea domnul Teodorescu, au trecut atâţia ani, trebuie să spunem fiecare ce ştim şi ce am făcut, pentru că cealaltă variantă pe care o propunea domnul Teodorescu, cea cu istoricii… eu am lucrat 25 de ani şi n-a venit nici un istoric să citească, să se informzeze, în afară de ziarişti, care din când în când, voiau să scrie câte ceva în presă. La Târgovişte nu am avut nicio legătura cu absolut nicio persoană din grupul de putere. Este motivul pentru  care ulterior când  am ajuns să fac dosare, şi domnului general Stănculescu şi lui Ion Iliescu le-am făcut, pentru că nu aveam nici un fel de legatură politică şi nici de altă natură cu dânşii. Eu nu aveam o relaţie prea bună cu colegii de acolo, pot spune că eram într-o mare contradicţie cu dânşii dar pot spune că atunci când nu eşti agreat într-un serviciu, exista aşa… un dialog mai crispat. Așa ca venise vremea să ne despărţim un pic, dacă pot să spun aşa, de cei care au susţinut acel regim pe care noi l-am gândit regim de dictatură.  Cei de la Timişoara, când am făcut dosarul lui Stănculescu, şi nu întâmplător am făcut acel dosar, n-am găsit nicio lozincă a timişorenilor împotriva lui Ceauşescu ca dictator. Ei voiau libertate, voiau să plece peste frontieră, aveau alte preocupări. Nici „pâine” nu au strigat! Voiau LIBERTATE. Acesta a fost cuvântul de ordine. Dar „dictator” apare mai târziu, şi dictator l-au făcut foștii subordonați ai lui Ceaușescu, care, se pare că nu aveau loc de președinte… Unii stăteau pe saci de bani. I-au scos după Revoluţie şi am văzut cum i-au cheltuit. Și-i cheltuie… Există multă corupţie care a determinat, care a stat la baza acestor schimbări. Reacţia asta a populaţiei la simplul fapt că cineva apare cu o sirenă, să-și facă el loc… asta enervează, asta duce la această repulsie faţă de cel care-și afişează puterea şi o foloseşte. Pe data de 22, când am intrat în Comitetul Central, cineva a dat telefon ca să vină un procuror să aresteze demnitarii de partid şi de stat care au fost găsiţi în clădirea Comitetului central. Eu, cu încă doi colegi ne-am dus la procurorul general Popovici, un om deosebit, un om extraordinar de cooperant, şi ne-a zis că, dacă mergem acolo, merge şi dânsul. Am ajuns la ora 16, era Piaţa Palatului plină de lume. I-am recunoscut cumva pe cei care păzeau acolo, fiindcă nu prea erau revoluţionari, erau oameni care se ocupau cu paza clădirii. Ne-au lăsat să intrăm, ne-au dus la etajul I…”.

Mihaela C. Horvath, Adelina Belgun

GorjExclusiv: Fostul șef al Securității a rupt tăcerea la Târgu-Jiu: „S-a intenţionat o crimă fără precedent în 1989”

6-bun

Generalul (r) Iulian Vlad, fostul șef al Securității din timpul evenimentelor din decembrie 1989, a făcut, ieri, primele declarații publice, după 26 de ani, în legătură cu împrejurările în care a fost răsturnat regimul comunist. El și generalul de armată Ștefan Gușe au condus acțiunile unităților militare începând cu ziua de 22 decembrie 1989, cei doi nu au fost cooptați în ceea ce s-a numit „Cupolă“, adică Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN).

26 ani de „tăcere impusă sau autoimpusă”

Iulian Vlad a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru evenimentele din decembrie 1989, din care a executat patru ani la Penitenciarul Jilava. Generalul a avut joi prima ieșire publică după 26 de ani de tăcere în cadrul Conferinței cu tema „1989 – Adevăr și manipulare”, organizată de către Universitatea „Constantin Brâncuși“ din Târgu-Jiu, la care au participat şi cadre în rezervă ale SRI. „Sunt profund emoționat. Sunt emoționat pentru că, după 26 de ani de tăcere impusă sau autoimpusă, iau pentru prima oară cuvântul în public în afara depozițiilor pe care le-am făcut în propriile mele procese, trei la număr, în urma cărora m-am ales cu o condamnare de 25 de ani de închisoare, din care am executat neîntrerupt patru ani, cei mai mulți la închisoare Jilava“.

„Ne-am făcut datoria”

Iulian Vlad a explicat că nu a fost cooptat în CFSN pentru că, alături de generalul Gușe, nu făcea parte din noua grupare care a pus mâna pe putere, care a purtat diferite denumiri, printre care și „Cupolă”: „Prin natura funcției pe care o aveam în decembrie ‘89, am fost plasat în centru sau în epicentrul evenimentelor din decembrie 1989. (…) Prin natura funcției pe care mă aflam trebuia să cunosc ansamblul situației și trebuie s-o mărturisesc, cu modestia care se impune, că am cunoscut-o și am stăpânit-o în cea mai mare măsură.  Atât generalul Gușe, care pentru memoria lui, cu toții îi suntem datori, pentru că a fost un foarte bun patriot, un mare român, cât și subsemnatul, nu făceam parte din ceea ce se proteja și mai târziu s-a numit «Cupolă» de către unii sau «Conspirație» de către alții, sau câte alte denumiri. Noi, în zilele acelea de început, ne-am făcut pur și simplu datoria de pe funcțiile pe care le aveam”.

Cei care au pus mâna pe putere au avut un acord în prealabil

„Generalul Gușe era șef al marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, șef al Departamentului Securității Statului, cealaltă forță armată a statului, pe care o avea țara atunci. Puterea armată era în mâinile noastră. Evident că cei care au fost mai apoi beneficiarii puterii la care pe noi nu puteau să ne asocieze, pentru că nu făceam parte din același grup și nu făceam niciodată parte din același grup. Pe cale informativă se întrevăzuse posibilitatea unor provocări care ar fi determinat o vărsare de sânge fără precedent și, apoi, știți ce s-a proferat la posturile de radio și la televiziune. Trebuia să ţinem în frâu această forță de apărare a statului. Am făcut-o în chipul cel mai conștient. (…). Nu puteam să fiu cooptat în diferitele organisme care au vrut să statueze forma de putere care atunci a luat ființă, pentru că noi nu făceam parte din aceeași grupare. Cei care au beneficiat de putere de la primul și până la ultimul au fost într-o formă sau alta puși de acord în prealabil. Și știți proverbul că «cine se aseamănă, se adună», așa că nu a fost prea greu să se adune”, a mai declarat Vlad.

S-a plănuit o luptă între armată și securitate

Fostul șef al Securității povestește că au fost anumite planuri ca armata să se lupte cu securitatea, iar vărsarea de sânge ar fi fost cumplită. Iulian Vlad spune că în masacrul de la Otopeni, cel mai mare rol l-a avut diversiunea: „S-a intenționat și ar fi fost o crimă fără precedent cu urmări nebănuit de mari, cu vărsare de sânge ca niciodată, dacă între armată și forțele de securitate s-ar fi iscat un conflict, dacă trăgeau unii împotriva altora. Încercări s-au făcut, iar unele au fost chiar reușite, cum ar fi cazul de la Otopeni, în care au murit câteva zeci de copii, de tineri, abia încorporați în luna noiembrie în armată, care au fost pur și simplu măcelăriți. A fost vorba și de nechibzuința unui comandant care răspundea de paza aeroportului, dar cel mai mare rol l-a jucat diversiunea. Imaginați-vă ce s-ar fi putut întâmplat, dacă această diversiune s-ar fi generalizat. S-au mai încercat și prin alte locuri și toate au avut aceleași trăsături, dar spre cinstea și onoarea generalului Gușe, un militar și un patriot desăvârșit, a făcut cu cinste față responsabilităților uriașe“.

Două mii de securişti, înarmaţi

Iulian Vlad povestește că în centrul Bucureștiului și al evenimentelor se aflau aproximativ 2000 de securiști înarmați până în dinți, care, la un ordin, ar fi deschis focul împotriva manifestanților. Fostul șef al Securității spune că a dat ordin trupelor să se retragă în unități, iar manifestanții au avut calea deschisă până la Piața Palatului: „Instituția pe care am coordonat-o i-a prezentat șefului statului informații în flux continuu până în momentul în care a luat hotărârea să plece din sediul Comitetului Central. Nu putea să mai rămână în fața Comitetului Central, pentru că în fața sediului e o piață imensă, care se numea cândva Piața Palatului, iar acum Piața Revoluției. Piața aceea a devenit în câteva ore neîncăpătoare, pentru că  în dimineața zilei de 22 decembrie, mase imense din zonele industriale ale capitalei, la care s-au atașat alți mulți cetățeni, s-au îndreptat către această agoră. Ceaușescu nu mai putea să rămână acolo, în sediul Comitetului Central.

A lăsat calea liberă manifestanților către Piața Palatului

„În zona care se circumscrie, între bulevardul Magheru și b-dul Bălcescu și până la Universitate, și pe strada Edgar Quine și pe strada acum Regina Elisabet și bulevardul Brezoianu urcă spre strada Știrbei Vodă și se întoarce spre est, spre partea Hotelului Athene Palace, în spatele Ateneului Român, în această zonă eu aveam dispusă forța unei brigăzi, care este o mare unitate, cu tot armamentul de luptă, pentru că deja se dăduse decretul de mobilizare generală și toate unitățile erau mobilizate pentru război. În afară de asta, în cadrul intern, dar care urma traseul celui dintâi, adusesem actuala Academie «Alexandru Ioan Cuza» a Ministerului de Interne al cărei comandant fusesem un anumit număr de ani, iar această funcție mi-a plăcut cel mai mult, pentru că sunt dascăl ca meserie de bază. Acolo mai erau 700 de elevi, cu armamentul din dotare, și cu alt nivel de instruire decât al soldaților și 200 de ofițeri. Aproape că nu se putea să treci de oamenii aceștia. În dimineața zilei de 22 decembrie, la ora 8 și câteva minute, eu mă aflam de câteva zile la Comitetul Central, de unde nu mai putea pleca obiectiv la minister; am chemat la ordin pe șefii statelor majore de la cele două unități: șeful Școlii militare de ofițeri, colonelul Gheorghe Novăcel, și pe șeful Statului Major al trupelor de securitate, colonelul Pavelescu, care comandau forțele acestea, și le-am comandat să se retragă din dispozitiv în ordine desăvârșită și să se întoarcă la unitățile de origine. Toată masa de oameni în uniformă înarmați, pregătiți să tragă la ordin, s-au retras. Masa aceea imensă s-a îndreptat spre Piața Palatului și nu a mai avut niciun obstacol în cale. S-a deplasat liber în Piața Palatului, iar în această situație Ceaușescu nu mai putea rămâne”, a mai povestit fostul şef al Securităţii.

Soții Ceaușescu au țipat să tragă în populație

Iulian Vlad a mai dezvăluit faptul că soții Ceaușescu au țipat la ofițerii de securitate care-i însoțeau, înainte de a se urca în elicopter, să se tragă împotriva populației: „Fuga lui Ceaușescu de la Comitetul Central a fost facilitată de Stănculescu, care, peste capul Direcției de Securitate și Gardă, a chemat un elicopter în care s-a îmbarcat Ceaușescu și alți doi membri ai Comitetului Central. (…) Din fața liftului în care s-au urcat pentru a ajunge pe platforma de deasupra Comitetului Central pentru a se îmbarca în elicopter, cu o voce necontrolată, Elena și Nicolae Ceaușescu au țipat către ofițerii de gardă care-i însoțeau să se tragă și să nu se permită pătrunderea în sediul Comitetului Central“.

„«Ordon, trageți!», și ar fi căzut ca spicele de grâu“

Iulian Vlad spune că a dat un nou ordin să nu se tragă împotriva manifestanților care au intrat în Comitetul Central. Generalul în rezervă declară că protestatarii ar fi fost secerați la un simplu ordin. Considerat trădător, Vlad spune că a procedat corect: „În sediul Comitetului Central, la acea oră erau până la aproape câteva sute de ofițeri ai Direcției de Securitate, înarmați cu cele mai bune arme din dotarea infanterie, pistolete, automate, puști mitraliere ș.a.m.d., dar ușile s-au deschis tot la ordinul pe care l-am dat. Ce trebuia să facem în momentul acela? Să fi pus pușca pe mulțimea aceea, atunci ar fi căzut cum cad paiele de grâu în fața secerătorilor. Nu era posibil. Așa ceva nu aș fi făcut niciodată și nu am făcut niciodată. Sunt și astăzi guri care spun că generalul Vlad a trădat. Eu nu am trădat. Eu am jurat credință poporului român și patriei mele. Era cel mai simplu lucru să dau un ordin din două cuvinte, «Ordon, trageți!», și ar fi căzut ca spicele de grâu. Ar fi fost bine. Eu socotesc că nu e bine și aceasta a fost, este și va rămâne convingerea mea pe viață“.

Tokes colabora cu serviciile de spionaj ungare

Fostul şef al contraspionajului românesc până în decembrie 1989, colonelul Filip Teodorescu, a povestit în cadrul conferinței organizată de UCB că Lazlo Tokes avea o colaborare intensă cu serviciile de spionaj ungare. Teodorescu a fost la Timișoara în timpul evenimentelor din decembrie. Acesta a spus că a fost o simplă coincidență acțiunea față de Lazlo Tokes: „Evenimentele de la Timișoara nu au fost declasate datorită lui Lazlo Tokes, că el avea o anumită misiune și avea de făcut că ținea legătura cu reprezentanții Serviciului de spionaj străin. Chiar cunosc că nu a fost el în atenția contraspionajului român. Am cunoscut cazul pentru că domnul Iulian Vlad m-a desemnat să conduc controlul de fond pe linie de informații desigur, al activității din județul Timiș. Atunci am aflat ce e cu acest preot reformat??? Sigur că într-un dosar se adună informații de multe feluri cu privire la activitatea lui. Era evidentă activitatea lui de colaborare cu Serviciul de informașii vecin (… ) Numai președintele țării putea să decidă să se aplice legea, să fie judecat și deferit justiției, am înțeles că a spus «nu e cazul pentru un preot și n-are niciun sens să ne încurcăm cu asemenea chestiune». Au hotărât să-l mute într-o altă parohie. Nu noi am hotărât acest lucru, că nu era treaba noastră, a Serviciilor de Informații, decizia a fost pe ordine politică. Din păcate, a coincis acea mutare a lui din Timișoara cu declanșarea evenimentelor care au dus la schimbarea regimului comunist“.

ALIN PETRE

Gorjeanul.ro: La Simpozionul de la Târgu-Jiu / Generalul Iulian Vlad a rupt o tăcere de două decenii pentru cercetarea Revoluţiei din 1989

30 octombrie 2015

simpozion
Organizatorii Simpozionului “1989-Adevăr şi Manipulare”, care a avut loc joi la Târgu-Jiu, au încercat să ridice cortina peste evenimentele de acum două decenii şi jumătate din România, care au avut urmări de necontestat pentru viitorul actual al ţării. De altfel, evenimentele din decembrie 1989 au, cu siguranţă, un alt înţeles pentru cei care au participat, ieri, la simpozionul amintit, organizat în incinta Universităţii “Constantin Brâncuşi”(UCB) din Târgu-Jiu, de către Institutul de Politici Publice, Administraţie şi Ştiinţele Educaţiei. De altfel, vorbele rostite de invitaţii la simpozion pot fi consemnate în istoria municipiului, unele, cum sunt declaraţiile generalului Iulian Vlad, fiind lucruri care s-au spus de către acesta numai în depoziţiile proprii din procesele avute după revoluţia din ‘89, ele nefiind rostite, până acum, public.Destinat unor investigaţii cu caracter ştiinţific, evenimentul la care au participat universitari, cadre în rezervă ale Serviciului Român de Informaţii, reprezentanţi ai mass-mediei şi ai societăţii civile, dar şi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene, a fost deschis de către Adrian Gorun, preşedintele Senatului UCB. Gorun a explicat tranşat, la aproape 26 de ani de la Revoluţia Română, care este motivul realizării acestui simpozion, dar şi faptul că acesta nu se doreşte un tribunal, ci doar o încercare de a afla misterele ascunse în spatele evenimentelor atât de controversate din 1989, părţi din adevărul, dar şi din manipularea care l-a însoţit.
“Prin acest simpozion s-a dorit depistarea faptelor, în succesiunea lor, pentru a se afla fragmente de adevăr din arsenalul manipulării, de multe ori grosiere, de atunci. Simpozionul se înscrie în sfera cercetării ştiinţifice nu a răfuielilor alimentare de prejudecăţi, asta şi pentru că actorii principali de astăzi nu erau, în decembrie 1989, simpli spectatori, ci erau chiar angajaţi în evenimente. Azi(n.r. joi), aici, nu se judecă oameni. Simpozionul nu înseamnă tribunal, ci se învestighează, din perspectivă istorică, juridică, socilogică şi antropologică, evenimente şi fapte. Nu se dau verdicte, nu se emit judecăţi normative, ci se relansează dezbaterea în jurul anului 1989 la români, în jurul dilemei revoluţiei sau a loviturii de stat”, a declarat, în deschiderea evenimentului, Adrian Gorun.simpozion (1)Unica mărturie publică a fost făcută în 1992
Colonelul în rezervă, Filip Teodorescu, fostul șef al Contraspionajului românesc a fost unul dintre invitaţii de marcă de la evenimentul de ieri, al cărui scop a fost unul academic. Discursul său a fost unul apreciat de cei prezenţi ca şi cel al generalului Iulian Vlad, fost Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securităţii Statului, înainte de evenimentele din 1989. Acesta a declarat că este emoţionat pentru că a fost chemat să vorbească la Târgu-Jiu despre evenimente de acum aproape 26 de ani, după o perioadă în care şi-a impus să tacă, atunci când mai este întrebat despre aceste lucruri. De altfel, singura mărturie publică făcută de Vlad a fost realizată în 1992 “Sunt emoţionat pentru că după aproape 26 de ani de la tăcerea impusă, sau auto impusă, iau pentru prima oară cuvântul în public, în afara depoziţiilor proprii făcute în cele trei procese avute după evenimente din 1989. Am fost condamnat 25 de ani, în urma acestora, şi am ispăşit 4 ani din pedeapsă la temuta închisoare Jilava. Sunt emoţionat că m-am întâlnit aici şi cu prieteni şi mulţi cunoscuţi de-ai mei”, a mai spus fostul șef al Departamentului Securității Statului, începându-şi discursul legat de ceea ce s-a petrecut în România în decembrie 1989.
Reamintim că, gen. col. Iulian Vlad a condus Departamentul Securității Statului din 1987 până în 1989. A prins toate momentele fierbinți ale Revoluției la comanda uneia din cele mai temute instituții din România, care dacă rămânea de partea lui Nicolae Ceaușescu putea să facă zeci de mii de morți în rândul civililor care împânzeau străzile Bucureștiului și orașele României.simpozion (2)Lucruri neştiute, dezvăluite de generalul Voinea!
În cadrul simpozionului s-a discutat, pe parcursul a câteva ore, despre revoluţie, terorişti, vid de putere, oameni de bine, despre Armata Poporului, dar şi despre cunoscuta lozincă “Armata e cu noi”. S-a vorbit despre răul asociat cu Securitatea, dar şi despre fuga lui Ceauşescu, în faţa audienţei vorbindu-se însă fără ascunzişuri şi despre Ion Iliescu, Petre Roman şi alte personaje devenite publice după 1989. Vorbele generalului Dan Voinea au uimit audienţa, prin detaliile fine oferite celor prezenţi legate de evenimentele fierbinţi de acum aproape 26 de ani.
De altfel, Ion Ruşeţ, şeful Departamentului de Relaţii cu Comunitatea, prezent la eveniment, a declarat, la finalul acestuia că simpozionul a fost unul dintre cele mai bine organizate, realizate la nivelul judeţului Gorj. “S-au oferit informaţii aproape complete despre evenimente din 1989, discursurile au fost extrem de interesante şi pot spune că am participat la un eveniment cu o organizare excelentă, care se cere continuat”, a declarat Ion Ruşeţ.
Simpozionul a avut însă o oarecare finalitate, organizatorii încercând să restituie adevărul, atât cât se poate, prin recursul la istoria recentă. Adrian Gorun a declarat însă, în faţa audienţei, că simpozionul poate fi continuat.
Anamaria Stoica

Adevarul de Târgu Jiu: Partea I – Secretele Revoluţiei din ’89, deconspirate de fostul şef al Securităţii, generalul Vlad, după 26 de ani de tăcere: „Nu am fost cooptat în FSN pentru că nu făceam parte din «Cupol㻓 

General Colonel R Iulian N Vlad - SRI - DSS - Ziaristi Online Ro
de Alin Ion

Fostul şef al Securităţii din timpul evenimentelor din decembrie 1989, generalul Iulian Vlad, a făcut, joi, primele declaraţii publice, după 26 de ani, în legătură cu împrejurările în care a fost răsturnat regimul comunist. Acesta a spus că el şi generalul Guşe nu au fost cooptaţi în ceea ce s-a numit „Cupolă“, adică Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN).

Iulian Vlad (84 de ani) a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru evenimentele din decembrie 1989, din care a executat patru ani la Penitenciarul Jilava. Generalul a avut joi, 29 octombrie, prima ieşire publică, după 26 de ani de tăcere, în cadrul Conferinţei cu tema «1989 – Adevăr şi manipulare», organizată de Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu. „Sunt profund emoţionat. Sunt emoţionat pentru că, după 26 de ani de tăcere impusă sau autoimpusă, iau pentru prima oară cuvântul în public, în afara depoziţiilor pe care le-am făcut în propriile mele procese, trei la număr, în urma cărora m-am ales cu o condamnare de 25 de ani de închisoare, din care am executat neîntrerupt patru ani, cei mai mulţi la închisoarea Jilava“, a spus generalul în rezervă.
“Cei care au beneficiat de putere, de la primul şi până la ultimul, s-au pus de acord în prealabil”
Iulian Vlad a explicat că nu a fost cooptat în CFSN pentru că, alături de generalul Guşe, nu făceau parte din noua grupare care a pus mâna pe putere după Revoluţie, grupare care a purtat diferite denumiri, printre care şi «Cupolă»: „Prin natura funcţiei pe care o aveam în decembrie 1989, am fost plasat în centrul sau în epicentrul evenimentelor de atunci. Sunt foarte multe date şi foarte importante. Nu suntem singurii depozitari ai adevărului şi poate că, aşa cum e omeneşte, fiecare, aflându-ne în anumite puncte şi în anumite poziţii, stăpânim mai bine adevărurile pe care le-am observat din acele poziţii în care ne aflam. Prin natura funcţiei, trebuia să cunosc ansamblul situaţiei şi trebuie s-o mărturisesc, cu modestia care se impune, că am cunoscut-o şi am stăpânit-o în cea mai mare măsură. Atât generalul Guşe – care, pentru memoria lui, cu toţii îi suntem datori, pentru că a fost un foarte bun patriot, un mare român – cât şi subsemnatul nu făceam parte din ceea ce se proteja şi, mai târziu, s-a numit de către unii «Cupolă», iar de alţii –  «Conspiraţie», sau câte alte denumiri. Noi, în zilele acelea de început, ne-am făcut pur şi simplu datoria de pe funcţiile pe care le aveam.
Generalul Guşe era şef al Marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, şef al Departamentului Securităţii Statului, cealaltă forţă armată a statului pe care o avea ţara atunci. Puterea armată era în mâinile noastre. Cei care au fost, mai apoi, beneficiarii puterii nu puteau să ne asocieze şi pe noi, pentru că nu făceam parte din acelaşi grup.
Noi ne-am îndeplinit misiunile şi îndatoririle funcţiilor pe care le aveam. Pe cale informativă se întrevăzuse posibilitatea unor provocări, care ar fi determinat o vărsare de sânge fără precedent şi, apoi, ştiţi ce s-a dat la posturile de radio şi la televiziune. Trebuia să ţinem în frâu această forţă de apărare a statului. Am făcut-o în chipul cel mai conştient. (…). Nu puteam să fiu cooptat în diferitele organisme care au vrut să statueze forma de putere care a luat fiinţă atunci, pentru că noi nu făceam parte din aceeaşi grupare. Cei care au beneficiat de putere, de la primul şi până la ultimul, au fost, într-o formă sau alta, puşi de acord în prealabil. Şi ştiţi proverbul că cine se aseamănă se adună, aşa că nu a fost prea greu să se adune“.
„S-a intenţionat o crimă fără precedent“
Fostul şef al Securităţii povesteşte că au fost anumite planuri ca Armata să se lupte cu Securitatea, iar vărsarea de sânge ar fi fost cumplită. Iulian Vlad spune că, în masacrul de la Otopeni, cel mai mare rol l-a avut diversiunea: „S-a intenţionat şi ar fi fost o crimă fără precedent, cu urmări nebănuit de mari, cu vărsare de sânge ca niciodată, dacă între Armată şi forţele Securităţii s-ar fi iscat un conflict, dacă trăgeau unii împotriva altora. Încercări s-au făcut, iar unele au fost chiar reuşite, cum ar fi cazul de la Otopeni, în care au murit zeci de copii, de tineri, abia încorporaţi, în luna noiembrie, în Armată. Au fost, pur şi simplu, măcelăriţi”.
Iulian Vlad a continuat seria dezvăluirilor despre episodul criminal de la Otopeni, susţinând: “A fost vorba şi de nechibzuinţa unui comandant care răspundea de paza aeroportului, dar cel mai mare rol l-a jucat diversiunea. Imaginaţi-vă ce s-ar fi putut întâmpla dacă această diversiune s-ar fi generalizat. S-au mai încercat şi prin alte locuri şi toate au avut aceleaşi trăsături. Dar, spre cinstea şi onoarea generalului Guşe, un militar şi un patriot desăvârşit, a făcut cu cinste faţă responsabilităţilor uriaşe“.
A dat ordin ca trupele de Securitate să se retragă din calea manifestanţilor
Iulian Vlad povesteşte că, în centrul Bucureştiului şi al evenimentelor, se aflau aproximativ 2.000 de securişti înarmaţi până în dinţi, care, la un ordin, ar fi deschis focul împotriva manifestanţilor. Fostul şef al Securităţii spune că a dat ordin trupelor să se retragă în unităţi, iar manifestanţii au avut calea deschisă până la Piaţa Palatului:
„Instituţia pe care am coordonat-o i-a prezentat şefului statului informaţii în flux continuu până în momentul în care a luat hotărârea să plece din sediul Comitetului Central. Nu putea să mai rămână în faţa Comitetului Central, pentru că în faţa sediului e o piaţă imensă, care se numea cândva Piaţa Palatului, iar acum Piaţa Revoluţiei. Piaţa aceea a devenit, în câteva ore, neîncăpătoare, pentru că, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, mase imense din zonele industriale ale Capitalei, la care s-au ataşat alţi mulţi cetăţeni, s-au îndreptat către această agoră.
Ceauşescu nu mai putea să rămână acolo, în sediul Comitetului Central. În zona care se circumscrie, între bulevardul Magheru, b-dul Bălcescu până la Universitate, pe strada Edgar Quinet, pe strada Regina Elisabeta şi bulevardul Brezoianu, care urcă spre strada Ştirbei Vodă şi se întoarce spre est, spre partea Hotelului Athene Palace, în spatele Ateneului Român, în această zonă eu aveam dispusă forţa unei brigăzi, care este o mare unitate, cu tot armamentul de luptă, pentru că deja se dăduse decretul de mobilizare generală şi toate unităţile erau mobilizate pentru război. În afară de asta, în cadrul intern, dar care urma traseul celui dintâi, adusesem actuala Academie „Alexandru Ioan Cuza“ a Ministerului de Interne, al cărei comandant fusesem un anumit număr de ani, iar această funcţie mi-a plăcut cel mai mult, pentru că sunt dascăl ca meserie de bază. Acolo, mai erau 700 de elevi, cu armamentul din dotare şi cu alt nivel de instruire decât al soldaţilor, dar şi 200 de ofiţeri. Aproape că nu se putea să treci de oamenii aceştia.
În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, la ora 8.00 şi câteva minute, eu mă aflam de câteva zile la Comitetul Central, de unde nu mai putea pleca vreun obiectiv la minister. I-am chemat la ordin pe şefii Statelor Majore de la cele două unităţi: şeful Şcolii militare de Ofiţeri, colonelul Gheorghe Novăcel, şi pe şeful Statului Major al Trupelor de Securitate, colonelul Pavelescu, care comandau forţele acestea, şi le-am comandat să se retragă din dispozitiv în ordine desăvârşită şi să se întoarcă la unităţile de origine. Toată masa de oameni în uniformă, înarmaţi, pregătiţi să tragă la ordin, s-a retras. Masa aceea imensă s-a îndreptat spre Piaţa Palatului şi nu a mai avut niciun obstacol în cale. S-a deplasat liber în Piaţa Palatului şi, în această situaţie, Ceauşescu nu mai putea rămâne.
„Elena şi Nicolae Ceauşescu au ţipat către ofiţerii de gardă care-i însoţeau să se tragă împorriva populaţiei“
Iulian Vlad a mai dezvăluit faptul că soţii Ceauşescu au ţipat la ofiţerii de Securitate care-i însoţeau, înainte de a se urca în elicopter, să se tragă împotriva populaţiei: „Fuga lui Ceauşescu de la Comitetul Central a fost facilitată de Stănculescu, care, peste capul Direcţiei de Securitate şi Gardă, a chemat un elicopter în care s-a îmbarcat Ceauşescu şi alţi doi membri ai Comitetului Central. (…) Din faţa liftului în care s-au urcat pentru a ajunge pe platforma de deasupra Comitetului Central, pentru a se îmbarca în elicopter, cu o voce necontrolată, Elena şi Nicolae Ceauşescu au ţipat către ofiţerii de gardă care-i însoţeau să se tragă şi să nu se permită pătrunderea în sediul Comitetului Central“.
„«Ordon , trageţi!», şi ar fi căzut ca spicele de grâu“
Iulian Vlad spune că a dat un nou ordin să nu se tragă împotriva manifestanţilor care au intrat în Comitetul Central. Generalul în rezervă declară că protestatarii ar fi fost seceraţi la un simplu ordin. Considerat trădător, Vlad spune că a procedat corect:
„În sediul Comitetului Central, la acea oră erau până la aproape câteva sute de ofiţeri ai Direcţiei de Securitate, înarmaţi cu cele mai bune arme din dotarea infanteriei, pistolete, automate, puşti mitralitere ş.a.m.d., dar uşile s-au deschis tot la ordinul pe care l-am dat. Ce trebuia să facem în momentul acela? Să fi pus puşca pe mulţime aceea, atunci ar fi căzut cum cad palele de grâu în faţa secerătorilor. Nu era posibil. Aşa ceva nu aş fi făcut niciodată şi nu am făcut niciodată. Sunt şi astăzi guri care spun că generalul Vlad a trădat. Eu nu am trădat. Eu am jurat credinţă poporului român şi patriei mele. Era cel mai simplu lucru să dau un ordin din două cuvinte, «Ordon, trageţi!», şi ar fi căzut ca spicele de grâu. Ar fi fost bine. Eu socotesc că nu e bine şi aceasta a fost, este şi va rămâne convingerea mea pe viaţă“.
Partea a II-a din Adevărul de Târgu-Jiu: Secretele morţii ministrului Milea, umilit la Revoluţie de Ceauşescu, dezvăluite de generalul Vlad, fost şef al Securităţii. „M-a luat în braţe, a plâns. S-a împuşcat în inimă”
Generalul-colonel (r) Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, a vorbit pentru prima dată în public despre evenimentele din decembrie 1989, după 26 de ani de la Revoluţie, în cadrul unei conferinţe găzduite de Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu. Acesta a povestit, în premieră, ultimele momente din viaţa generalului Vasile Milea.
Iulian Vlad a mărturisit că avea o relaţie foarte apropiată cu generalul Vasile Milea, fost şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1980 – 1985) şi ministru al Apărării Naţionale (1985 – 1989): „Sunt dator, pentru memoria lui Milea, să vă spun adevărul. Poate că unele vor fi lucruri inedite. Am fost foarte apropiat de Milea. Am avut relaţii foarte strânse, chiar de prietenie cu Vasilea Milea. Gradele erau aceleaşi, de general-colonel, membri ai Guvernului. Eu eram membru al Comitetului Central, iar el era membru supleant al Comitetul Politic Executiv, dar eram foarte adesea chemaţi la şedinţe comune, la şedinţele Comitetul Politic Executiv.
Ca membri ai Guvernului, petreceam mult timp împreună. Între noi s-a creat o relaţie strânsă şi deschisă. Eram ceea ce eram fiecare şi viaţa militară nu e foarte uşoară. Mă ruga ca, dacă eu ajung primul la şedinţele Comitetului Politic Executiv sau la şedinţele de Guvern, să-i ţin un loc lângă mine, iar el făcea la fel. Aşa s-a întâmplat şi în decembrie 1989, la cele câteva şedinţe de Comitet Politic Executiv. Dar ultima este cea mai importantă. Înainte de şedinţa Comitetului Politic Executiv, care s-a ţinut în dimineaţa zilei de 22 decembrie, după ora 8.00, eu dădusem ordinul prin care să se retragă din zonă unităţile mele“.
Milea a comandat represiunea din noaptea de 21 spre 22 decembrie 
Milea a fost numit de Ceauşescu în fruntea unui comandament care să organizeze represiunea împotriva revoltei din Bucureşti.
„În după-amiaza zilei de 21 decembrie, după spargerea mitingului, eu eram la minister, iar Milea era la Comitetul Central, era membru al conducerii superioare a partidului şi participase la miting. După spargerea mitingului, Milea a fost numit să comande acţiunea de liniştire a lucrurilor în Capitală. A fost pus în funcţia de comandant al Comandamentului pentru liniştirea lucrurilor în Capitală şi l-a luat ca adjunct al lui, ca să conducă operativ pe teren lucrurile, pe generalul Hortopan, care nu mai este în viaţă. Ce s-a întâmplat în Bucureşti în noaptea zilei de 21 spre 22 decembrie, probabil că ştiţi. Au fost morţi şi răniţi“, a declarat fostul şef al Securităţii.

Milea a plâns pe umărul generalului Vlad 

Încărcătura psihică la care a fost supus ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, a fost imensă, povesteşte Iulian Vlad. Acesta a fost nevoit să îndeplinească ordinele lui Ceauşescu, de a se trage împotriva manifestanţilor. Generalul (r) Iulian Vlad a povestit un episod cutremurător. Generalul Milea l-a luat în braţe şi a început să plângă chiar la intrare în sediul CC.

Cei doi au intrat în clădire, iar ministrul Apărării a continuat să se descarce. L-a rugat să se întâlnească cu soţia şi cu fiica lui şi să le transmită că nu a fost un criminal şi că a fost nevoit să îndeplinească ordinele primite de la Comandantul Suprem. Suprimările la care participase nu-i dădeau pace.

„Spre miezul nopţii, mă aflam în faţa uneia dintre intrările în sediul Comitetului Central. Acolo era cartierul general. Ceauşescu nu a mai plecat din sediu şi noi nu am mai avut voie să părăsim zona. Eram împreună cu mai mulţi generali şi ofiţeri superiori din subordine, dar şi de la Armată. Ce puteam să discutăm decât despre ceea ce se întâmplă în ţară.

După miezul nopţii, înspre Palatul fost regal, mai exact dinspre strada Academiei, s-a arătat Milea, înconjurat de nişte generali şi ofiţeri. Când m-a văzut, a venit direct la mine, m-a luat în braţe şi a început să plângă. M-a impresionat profund gestul lui şi i-am spus: «Vă rog să intrăm în sediu. Nu se cade să arătaţi această slăbiciune ofiţerilor din subordine». Am intrat în sediu şi ne-am dus spre cabinetul I, spre biroul lui Ceauşescu. El era acolo şi ne-am aşezat pe câte un fotoliu. Undeva la o distanţă mai mare, înţepenise într-un fotoliu şi moţăia Gogu Rădulescu, membru al Comitetului Executiv. A început din nou să plângă şi să-mi spună: «Tovarăşe Vlad, vă rog foate mult să întâlniţi pe soţia mea şi pe fata mea şi să le spuneţi că eu nu am fost un criminal. Nu eu am hotărât reprimarea care a avut loc azi-noapte. Am primit ordin pentru asta».
Era un om cu o construcţie psihică şi un fel de a fi mai aparte. În ciuda aparenţelor, era un om sensibil şi blând. Am discutat mai multe lucruri din care unele de importanţă capitală, dar Milea nu mai era omul care fusese până atunci. Era literalmente prăbuşit. L-am rugat să se retragă şi să-şi ia câteva ore de odihnă, pentru că la ora 8.00, în dimineaţa zilei respective, eu primisem telefon de la Silviu Curticeanu, secretarul Comitetului partidului, ca la ora 9 să fiu prezent la aşa numita «sălică», unde Ceauşescu convoca, de obicei, la discuţii mai restrânse pe unii demnitari, pentru că acolo se va ţine o şedinţă a Comitetului Politic Executiv“, a mărturisit Iulian Vlad.

Înainte de a se sinucide, generalul Milea a fost beştelit de Ceauşescu

Ceauşescu a convocat de urgenţă o şedinţă a Comitetului Politic Executiv, în care principalul vizat a fost generalul Milea. Iulian Vlad a povestit că Nicolae Ceauşescu l-a străpuns cu privirea pe ministrul Apărării, căruia i-a reproşat că nu i-a ascultat ordinele şi nu a scos în stradă unităţile militare pentru a reprima revolta din Capitală. Milea a fost beştelit de Ceauşescu în fel şi chip, iat tot timpul l-a ţinut de braţ pe Iulian Vlad.
„Eu eram în sediul Comitetului Central, la Direcţia de Securitate şi Gardă. Am ajuns printre cei dintâi acolo, pentru că era foarte aproape. Am ocupat un scaun mai spre centrul mesei şi, în dreapta, am rezervat un loc pentru Milea. A ajuns şi Milea. Avea o figură cadaverică. Nu mai semăna a om. Se înţelege că, în noaptea aceea, Milea nu a închis ochii. L-am întrebat ceva şi mi-a dat un răspuns neinteligibil. După câteva minute, apar în cadrul uşii Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu. Nicolae Ceauşescu s-a oprit în cadrul uşii şi şi-a îndreptat atenţie pe direcţia în care eram. Vă murturisesc că eu nu am mai întâlnit în viaţa mea un om cu o privire atât de pătrunzătoarea. Te străpungea, pur şi simplu, atunci când avea să-ţi reproşeze ceva sau să-ţi facă o anumită observaţie. Mai ales în acel momente, te străpungea cu privirea.
Mărturisesc că eram primul vizat, mai ales că săvârşisem un şir de lucruri grele. Probabil că şi Postelnicu, care era pe aproape, s-a gândit că şi el e luat în vizor, dar, în realitate, privirile erau îndreptate către Milea. Şi a început: «Milea, ţi-am dat ordin să aduci regimentul cutare, să aduci batalionul independent cutare, să aduci nu ştiu care brigadă». Rar mi-a fost dat să cunosc un om cu o memorie aşa de prodigioasă. Ştia pe de rost, fusese şi la armată cândva şi amplasamentelele unităţilor rămăseseră cam aceleaşi. «De ce nu le-ai executat?». Milea tremura pur şi simplu. L-a beştelit cum nu este beştelit nici un soldat care sare gardul unităţii, aşa cum a făcut-o Ceauşescu cu un ministru al Apărării Naţionale, general-colonel. «Pleci, imediat. Te duci la trupe. Ia măsuri să vină unităţile cutare».
De la Ploieşti urma să vină o mare unitate, de la Piteşti, de asemenea. În tot timpul în care Milea a primit aceste observaţii, ca să fiu mai delicat, m-a ţinut de braţ. Scaunele erau prevăzute cu rezemătoare şi m-a ţinut tot timpul de braţ. În funcţie de duritatea observaţiei, apăsarea era mai uşoară sau mai dură, pentru ca, la urmă, înainte de a pleca, să mă strângă foarte puternic de braţ. Sigur, am interpretat în felurite moduri acest gest. Ce a vrut să-mi transmită? Era o descărcare, un fel de a spune «Iată, ce mi-a mai făcut şi astăzi acest om»“, a spus Iulian Vlad.

Sfârşitul generalului Milea 

Fostul şef al Securităţii a povestit şi cum s-a sinucis generalul Milea, cu pistolul aflat în dotarea unui căpitan. Iulian Vlad crede că, dacă generalul şi-ar fi pus capăt zilelor cu arma ofiţerului de securitate aghiotant care-l însoţea peste tot, atunci el ar fi fost scos ţap ispăşitor:
„A plecat. A ieşit din sală. La uşa de ieşire din sală îl aştepta aghiotantul, un ofiţer de Securitate, era ofiţerul meu. Toţi membri conducerii partidului erau gardaţi cu ofiţeri de Securitate şi înarmaţi cu tot ce trebuia. A plecat în urma lui. La un moment dat, în drumul lui, pe lângă biroul în care lucrase cândva ca şef al Statului Major al Gărzilor Patriotice, l-a întâlnit pe un ofiţer tânăr, un căpitan, inginer, nu ofiţer de front, mai puţin introdus în duritatea vieţii de soldat. I-a făcut semn să se apropie şi i-a ordonat să-i dea pistolul. Căpitanul ce era să facă. S-a supus. A luat de la centură pistolul şi i l-a dat în mână. El a intrat în biroul în care lucrase. Acolo l-a întâlnit şi pe şeful în funcţiune al Gărzilor Patriotice, dar nu i-a permis să intre în aceeaşi încăpere cu el. A avut un telefon sau două, pentru că s-a auzit vorbind, după care s-a auzit un foc de armă.
Nu mai era nimeni în acea încăpere în afară de Milea. Era el cu el însuşi şi cu arma pe care o primise de la un subaltern de-al lui. Imaginaţi-vă dacă, prin absurd, maiorul aghiotant, care era ofiţerul meu, i-ar fi dat arma, aş fi putut spune astăzi că nu Securitatea l-a împuşcat? Nu m-ar fi crezut nimeni, pentru că aşa e mentalitatea noastră, a oamenilor, în general, de a crede mai cu seamă lucrurile care ies din normal. Milea s-a împuşcat în inimă, şi nu în cap. Se întâmplă adesea aceste gesturi de sinucidere. Din dimineaţa zilei respective, Armata a rămas fără ministru“.

Greşelile generalului Milea

Iulian Vlad crede că generalul Milea a făcut mai multe erori, cum ar fi represiunile pe care le-a coordonat la Timişoara şi Bucureşti. Dacă asculta de ordinele lui Ceuşescu, ar fi trebuit să continue crimele, dar era conştient că regimul comunist era la final şi urma să dea socoteală pentru ceea ce făcuse. Astfel, singura soluţie pentru el a fost de a-şi pune capăt zilelor:
„În legătură cu şirul de rectificări pe care le avea Milea, trebuie să vă spun foarte clar şi deschis în legătură cu ceea ce se întâmplase în noaptea precedentă la Bucureşti că mai avea şi altele. El a fost singurul din cei trei miniştri care a dat ordin să se tragă la Timişoara, ba chiar a dat un ordin scris în sensul acesta, pentru că Milea a fost un soldat desăvârşit, la modul propriu al cuvântului. El a fost un executant model al ordinelor Comandantului Suprem. Milea nu ar fi putut să nu pună în aplicare ordinul lui Ceauşescu şi ştiţi ce s-a întâmplat la Timişoara şi prin alte părţi din ţară. S-a întâmplat ce s-a întâmplat la Bucureşti.
Dar, în aceeaşi noapte, Milea s-a trezit cu prezenţa la Bucureşti a generalului Stănculescu, care fusese chemat din ordinul lui Ceauşescu, fără ştirea lui Milea. A fost chemat din misiunea în care se afla la Timişoara, fără ca ordinul lui Ceauşescu să treacă pe la Milea, aşa prevăd regulamentele. «De ce credea că a venit?» Nu putea să gândească altfel. «Ce se va întâmpla cu mine? Voi putea să stau în faţa celor pe care din ordin i-am reprimat la Bucureşti? Voi putea să stau în faţa celor pe care din ordin i-am reprimat la Timişoara? sau «Ce se are în vedere cu mine, dacă a fost chemat Stănculescu să-mi ia locul?». În aceeaşi dimineaţă, Ceauşescu l-a investit pe Stănculescu cu calitatea de ministru al Apărării Naţionale, provizoriu. Care era ieşirea pe care trebuia s-o caute Milea? Ce trebuia să facă? E o formă de a judeca lucrurile şi de a-i da dreptate gestului pe care l-a făcut Milea. Aşa s-au petrecut lucrurile. De ce generalul Guşe care, în ordinea unei succesiuni normale, trebuia să ţină locul ministrului, dacă a dispărut, şi nu cel care se ocupa de cu totul alte probleme în Ministerul Apărării, comerţul exterior ş.a.m.d? Nu a fost preferat, bineînţeles“.

6 comments

  1. Pingback: Generalul Iulian Vlad sparge, din nou, tăcerea. VIDEO şi revista presei despre conferinţa de la Târgu Jiu | Victor Roncea Blog

  2. Pingback: Omagiul artistului Paul Hitter pentru victimele de Halloween de la Colectiv Club | VA RUGAM SA NE SCUZATI, NU PRODUCEM CAT FURATI!

  3. Pingback: Dezvăluirile generalului Iulian Vlad, şeful Securităţii, despre 21 şi 22 Decembrie 1989: "Uşile sediului CC al PCR s-au deschis la ordinul meu!" TEXT/VIDEO - Ziaristi OnlineZiaristi Online

  4. Pingback: Dezvăluirile generalului Iulian Vlad, şeful Securităţii, despre 21 şi 22 Decembrie 1989: “Uşile sediului CC al PCR s-au deschis la ordinul meu!” TEXT/VIDEO | MAGAZIN CRITIC

  5. Pingback: Premieră după 25 de ani: Confesiunile generalului Iulian Vlad către generalul Aurel Rogojan. Faptele de la 1989 la judecata istoriei. "Factorul intern - România în spirala conspiraţiilor" (I) - Ziaristi OnlineZiaristi Online

  6. Pingback: EXCLUSIV. Iulian Vlad versus Ion Iliescu: Îl cunosc din '49 nu din '89 cum i-a zis lui Tismăneanu. Premieră după 25 de ani. “Factorul intern – România în spirala conspiraţiilor” (II) - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.