Ministerul Afacerilor Externe prin Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni finanţează două hoţii ordinare: clonarea de tip securistic a unei agenţii redutabile a românilor de pretutindeni – Romanian Global News – şi furtul numelui cunoscutei campanii pentru ajutorarea românilor din Harghita şi Covasna “Români pentru Români”. Este vorba de o aşa-zisă “primă agenţie a românilor din diaspora” finanţată de DPRRP al MAE şi dirijată de soţia lui Mihai Stănişoară, cel considerat de Stelian Tănase drept “GUNOIUL STĂNIŞOARĂ, MASON DE DÎMBOVIŢA”. În mod normal cel puţin una dintre cele două entităţi buzunărite ar trebui să dea în judecată jenanţii plagiatori de concepte şi beneficari de fonduri supte din sărăcia contribuabilului român. Redăm semnalul lui Dan Tanasă:
MAE prin DPRRP a decis să finanţeze o agenţie de presă pentru diasporă, „Români pentru români”, iar şef al proiectului a fost numită Mirela Codruţa Stânişoară, soţia fostului ministru şi consilier prezidenţial Mihai Stânişoară, care s-a retras din viaţa politică, transmite Romanian Global News.
Agenţia va avea sediul central în Drobeta Turnu Severin, unde locuieşte familia Stănişoară.
Platforma www.romanipentruromani.org are o secțiune “Mehedințiul meu”, în care se vor găsi informații locale.
Stănişoară a fost membru PDL, apoi PNL şi într-un final membru al partidului lui Călin Popescu Tăriceanu.
Mihai Stănişoară şi soţia sa au deţinut în Drobeta-Turnu Severin un trust de presă. „Televiziunea Severin”, cotidianul „Informaţia de Severin” şi „Radio Severin”. Trustul a fost finanţat din bani publici, iar după ieşirea PDL de la guvernare a fost vândut.
Familia Stânişoară a fost implicată în numeroase afaceri controversate.
Mirela Codruţa Stânişoară nu a lucrat până în prezent în nici un proiect pentru diasporă.
Romanian Global News va reveni asupra proiectelor bidon finanțate de DPRRP din bani publici și cere public conducerii MAE și Guvernului un control amănunțit asupra oportunității finanțării proiectelor aprobate de DPRRP precum și asupra competenței/cunoașterii zonei căreia I se adresează proiectele de către membrii comisiei care au aprobat finanțarea.
Romanian Global News cere de asemenea cercetarea eventualului trafic de influență în problema finanțării proiectelor DPRRP, practicat de anumiți diplomați la post precum și cumpărarea de influență prin finanțarea repetată a unor proiecte care permiteau expunerea publică și creșterea notorietății unor demnitari și funcționari ai DPRRP. O sesizare în acest sens a fost deja trimisă la DNA.
Redau mai jos editorialul semnat de Eva Șimon în ultimul număr al publicației Foaia Românească din Ungaria, publicație amenințată cu dispariția din cauza lipsei banilor. Bani care există dar pe care MAE îi aruncă pe geam:
”Eva Șimon: Presa românească din Ungaria în cădere liberă
Unii cred că nu-i mare brânză să fii jurnalist de ziar: scrii la calculator litere una după alta, din acele multe litere se nasc propoziţiile şi frazele, care apoi alcătuiesc articolul. Şi atât. Mai adaugi câte-o poză şi e gata ziarul. Mergi pe la evenimente, unde mănânci şi bei şi te simţi bine, stai de vorbă cu oamenii, eventual mai dai din redacţie nişte telefoane şi cu asta, basta! O distracţie pe cinste, pentru care pe deasupra eşti şi plătit cu salariu lunar. Nici la radio sau TV nu e mult mai greu. Jurnalistul de radio doar ţine microfonul în faţa interlocutorului, mai pune şi el câteva întrebări, dacă are în faţă un om mai vorbăreţ nici măcar cu întrebările nu prea trebuie să se strofoace. În rest, la manifestări, mănâncă, bea şi se simte bine. Apoi, ajungând în studio, montează şi el un pic materialul sonor şi gata, îl dă în eter. Cei de la televiziune sunt mai vizibili, mai gălăgioşi, vin la evenimente mai mulţi, unul cu camera de luat vederi, altul cu lumina, al treilea cară microfoanele, iar reporterul se plimbă după ei. De fapt, vizibil, aici numai cameramanul lucrează, care înregistrează tot ce se întâmplă, ceilalţi doar stau în jurul lui, şi ca ceilalţi jurnalişti, când se termină manifestarea mănâncă şi bea şi se simte bine. Apoi, în studio, un al cincilea angajat montează materialul adus de pe teren, iar când se dă pe post vi se doreşte Dvs., telespectatorilor, distracţie plăcută.
Oricât li s-ar părea unora din afară, să faci presă nu este o distracţie. Iar să faci presă pentru o comunitate minoritară, cum sunt, de exemplu, românii din Ungaria este nu doar o muncă serioasă de cercetare şi documentare, dar ea are şi o mare încărcătură emoţională. La noi, ştirile nu sunt bombastice. Articolele noastre de prima pagină nu încep cu „a omorât… a împuşcat… a înşelat…” Încărcătura emoţională vine din faptul că jurnalistul minoritar trăieşte îndeaproape toate bucuriile dar şi tristeţile comunităţii de naţionalitate despre care scrie. Jurnalistul minoritar este printre puţinii care cunoaşte foarte bine comunitatea. Un bun jurnalist minoritar cunoaşte bine trecutul şi prezentul comunităţii despre care scrie, cunoaşte valorile acesteia, ştie personalităţile istorice şi culturale care au contribuit la dezvoltarea identitară a grupului de aceeaşi limbă şi cultură. O comunitate minoritară cu cât are mai mulţi jurnalişti, cu atât este mai bogată.
Noi, românii din Ungaria suntem pe zi ce trece mai săraci. Presa noastră (atât cea scrisă cât şi cea electronică) a intrat de câţiva ani într-un proces de cădere liberă, iar viitorul apropiat se prevede a fi unul sumbru. Poate trebuie să ne bucurăm că mai avem ziar(e), emisiuni la radio şi TV în limba română, dar până când??? Azi în cele trei redacţii („Foaia românească” din Jula, radio şi televiziunea din Seghedin) lucrează câte doi jurnalişti români, deci în total şase. Pe la mijlocul anilor 1990, în aceste trei redacţii au activat 15–16 persoane. Nu-i totuna. Asta însemna că de trei ori atâţia au utilizat zilnic limba română: scriau, traduceau, comunicau într-o limbă românească frumos îngrijită.
Azi, de la cei şase jurnalişti se aşteaptă o muncă enormă şi inumană. Spaţiile de emisie sau paginile de ziar, care nu s-au redus, trebuie umplute de puţinii jurnalişti, care nu-şi mai pot permite nici să fie gripaţi, darămite să aibă vreo boală mai serioasă, pentru că altfel colegul care rămâne pe baricade este epuizat până la extremă. Şi ne place sau nu să recunoaştem: din cauza oboselii, nici calitatea muncii nu este deseori cea cu care să ne mândrim. De vreo zece ani, responsabilii din Ungaria promit să crească numărul de angajaţi de la redacţiile radio şi TV, dar nu se întâmplă nimic. România tace şi se încrede în promisiunile deşarte.
La Budapesta s-au făcut unele promisiuni şi în legătură cu o finanţare mai mare a presei scrise româneşti. Baliverne! Vorbe goale! Să promiţi nu te costă nimic. Iar România aşteaptă şi aşteaptă, până se va trezi că nu mai are presă în limba română dincolo de graniţa de vest a ţării. Indiferenţa naşte moştri şi produce haos şi dezastru”.
Nota lui Dan Tanasă: MAE este în continuare, și sub guvernarea lui Victor Ponta, căpușat de tot felul de grupuri mafiote ostile românilor și României. Să afirmi mincinos că înființezi o agenție de presă pentru diasporă pentru că nu ar exista așa ceva acum, când de fapt există o agenție de presă, una chiar foarte activă și implicată, de mai bine de 11 ani, este dovada clară a faptului că demersul tău nu este unul conectat la realitate. Victor Ponta dovedește încă odată că guvernul său este adăpost pentru toate pedeleprele din guvernarea PDL-UDMR. Îmi pare un adevărat act de trădare națională a românilor din diaspora să înființezi o agenție de presă pentru diaspora (cu oameni care habar nu au ce înseamnă asta!) din fonduri publice în condițiile în care există deja una foarte bună iar presa cu tradiție din comunitățile de români din diaspora moare.
Sursa: Dan Tanasă via Ziaristi Online
