Ion Iliescu şi-a tras Comisia prezidenţială “Elie Wiesel” şi a dansat ceardaş cu impostorul holocaustului care a susţinut cu tupeu că “românii au ucis, au ucis, au ucis” evrei în Transilvania, după ce a primit un perdaf internaţional pentru afirmaţia că în România nu a fost nici un holocaust. Traian Băsescu şi-a pus un pui de kominternist, de aceeaşi origine, să batjocorească istoria României, după ce i-a şoptit la ureche cineva într-o cameră “frigorifică” că aşa o să aibă sprijinul ştim-noi-cui. Victor Ponta a luat sub pulpana lui ONG-ul “Elie Wiesel”, transformându-l în institut guvernamental, după ce amicul sau evreu, Dan Şova, a regizat un scăndăluţ cu holocaustul şi a făcut o tură de instructaj pe la alt pui de kominternist, aciuat peste Ocean. Crin Antonescu a semnat ca boul legea “Elie Wiesel” sperând la fel, adică ca boul, să ajungă preşedinte de ţară în timpul său liber. Acum, cu Ponta pe făraş, Dragnea să grăbeşte să tragă o lege mai dementă ca cea a lui Alexandru Florian şi cooperativa, o lege care pare concepută mai degrabă în laboratoarele celor trei “greţe”, Monica Macovei, Renata Weber şi Alina Mungiu Pipidi. Dragnea de ce anume vrea să scape? L-a somat mafia homosexualilor? Sau mafia ungurească?
LEGEA DEOCHEATA A DOMNULUI DRAGNEA
Dlui Liviu Dragnea ii este dor de comunism. Vrea sa ne duca inapoi in timp la vremea cind eram deprivati de libertatea cuvintului si de gandirea libera. Cind daca ziceam ori exprimam o opinie neconformista statul comunist ne amenda agresiv ori ne tinea in inchisoare cu anii. Era o forma de protejare a statului si a sistemului comunist de oameni. Oamenii si gandirea libera erau inamicii numarul unu al totalitarilor Romaniei trecute. Daca nu suntem cu bagare de seama, dl Dragnea ne va duce din nou exact de unde am scapt in decembrie 1989. Libertatea, sub toate aspectele ei, este o valoare fundamentala. Un drept natural. Singura legislatie necesara libertatii este cea desemnata sa o protejeze, nu sa o submineze. Proiectul dlui Dragnea o submineaza. In mod grosolan.
Un proiect anticonstitutional
Romania a fost socata zilele trecute cind a fost publicat proiectul de lege a dlui Dragnea privind interzicerea “defaimarii sociale”. Conform proiectului, o persoana care prin cuvint ori in scris “defaimeaza” un grup social esta pasibil de amenda intre 1000 si 30.000 de lei. Iar un grup ori mass media cu o amenda intre 2000 si 60.000 de lei. Cine pot fi “defaimatorii” si cine ar putea fi “defaimatii”? Defaimatorii am putea fi oricare dintre noi, cei care am exprima o opinie privind un grup social pe care un membru al acestui grup o socoteste “defaimatoare”. Un exemplu care usor ne vine in minte ar fi afirmatia “islamul este o religie terorista”. Afirmatia vizeaza atit un grup religios cit si grupuri etnice specifice care in mod traditional au fost ori sunt afiliate religiei musulmane. Cu toate ca orice persoana de buna credinta ar putea argumenta la nivelul probelor veridicitatea acestei afirmatii, faptul ca expresia denota un aspect negativ al religiei musulmane ar putea costa autorul pina la 30.000 de lei. Persoanele pretins ofensate nu au nimic mai mult de a face decit sa depuna o plingere la judecatorie si sa pretinda daune morale. [Detalii: http://www.activenews.ro/
De unde vine acest proiect de lege? Care sunt originile lui ideologice? Caci el nu suna de loc romaneste si nici nu se conformeaza cu traditiile si experientele noastre istorice. Dimpotriva ofenseaza si este un afront la adresa victimelor comunismului, a miilor care au murit in inchisorile comuniste, in lagarele de concentrare, si a celor care au suferit pe vremea comunismului. Dl Dragnea ne informeaza ca proiectul dinsului este primul de acest gen din Europa. Este rusinos ca acest proiect unic in Europa sa origineze in Romania, una din tarile cele mai rau afectate de comunism. Este un proiect de lege inspirat de ideologia totalitara a Europei Occidentale, a academicienilor si intelectualilor occidentali care nu au suferit nici odata persecutia ori suprimarea drepturilor lor din partea autoritatii politice. Dl Dragnea se joaca cu focul. Romania nu are nevoie de o astfel de lege. Pentru dl Dragnea libertatea cuvintului inseamna violenta. Cuvintul este o arma de distrugere in masa care trebuie confiscat de la oameni. Dl Dragnea doreste omogeneitate intelectuala. Noi nu o vrem. Vrem sa raminem omanei liberi care gandesc liber si se exprima liber, in limitele bunului simt si al moralitatii publice. Romania si Europa se confrunta cu probleme mult mai serioase decit sa ne abroge libertatea cuvintului.
Discursul urii
De citeva decenii suntem martori eroziunii libertatii cuvintului in Europa si Canada si, intr-o masura mai mica, chiar si in Statele Unite. In lumea occidentala libertatea cuvintului continua sa fie restrinsa in numele corectitudinii politice. In loc de a promova o gandire si o libertate robusta a cuvintului, lumea occidentala accelereaza intr-o directie opusa. Occidentalii vorbesc de interzicerea oricarei expresii care ar “incita la ura”. Daca pina recent se vorbea de “hate speech”, adica “discursul urii”, si se cerea ca el sa fie interzis, in ultimii ani se vorbeste de interzicerea si a unei alte forme de exprimare prin cuvint, asa numita “biased speech”, adica “discursul partinitor”. Prin discurs “partinitor” se intelege orice prezentare care cauta sa convinga ascultatorul ca pozitia celui care prezinta un punct de vedere este mai buna decit alternativa. Cum e de la sine de inteles, standardul libertatii cuvintului continua sa scada.
E deasemena de la sine de inteles ca racirea libertatii cuvintului este o problema. Nu e un lucru bun pentru democratie ori statul de drept. Victimele sunt multe iar impactul de lunga durata. Legile de tipul Dragnea fasoneaza o cultura a inhibitiei cognitive, a timiditatii intelectuale, a diminuarii personalitatii umane. Fara o libertate robusta de exprimare dialogul social si politic al comunitatii se stinge. Oamenii devin supra sensitivi si poate asta ar fi cel mai mare dezastru. Mai ales pentru generatia tanara.
Infantilitate si infantilizare: “sunt ofensat”!
In August 2015 The Atlantic a publicat unul din cele mai citite articole ale anului din America. Scris de Greg Lukianoff, el e intitutal The Coddling of the American Mind (“Rasfatarea mintii americane”) “Coddle” inseamna “a rasfata” ori “a menaja”. Articolul, destul de lung, explica impactul corectitudinii politice asupra gandirii tinerilor universitari americani. Protejati inca din gradinita de parintii si educatorii grijulii de cuvinte, gesturi ori actiuni ofensatoare, copiii se transforma in adolescenti care pretind ca au dreptul la a nu fi ofensati. Dreptul de a trai intr-o societate ori mediu in care nu ii ofenseaza nimeni si nimic, iar daca sunt ofensati sa aibe dreptul sa se razbune. Sa nu mai mearga la cursuri, sa critice profesorul, sa tipe, sa injure, sa ocupe cladirile administratiei universitare. Cer dreptul de a trai intr-o lume asemanatoare unei cochilii, o lume in care e mereu senin si cald. Iar cind copiii deveniti adolescenti iar apoi studenti cauta sa se integreze in lumea reala, isi dau seama ca nu pot. Nu stiu cum sa-si caute de lucru, sunt mofturosi, nu stiu cum sa se prezinte la un interviu pentru un loc de munca, nu pot sa tina un loc de munca stabil. Nu stiu cum sa se relationeze cu alti membrii ai societatii, ce inseamna a te sacrifica pentru binele aproapelui, ori cum sa infiripe si sa mentina relatii sociale durabile. In alte cuvinte, sunt adolescenti in perpetuitate, infantili si infantilizati.
Lukianoff reda date statistice interesante si ingrijoratoare, cit si incidente din cele mai bizare intilnite in campusurile universitare americane. Un exemplu alarmant sunt codurile de conduita pe care studentii cauta sa le impuna atit profesorilor cit si studentilor. Astfel de coduri s-au raspindit ca focul in universitatile Americii si cauta sa previna ceea ce ele numesc “microagresiunea”, adica anumite expresii care ar putea fi interpretate ca fiind ofensatoare la adresa anumitor grupuri etnice ori rasiale. De exemplu, li se interzice studentilor sa intrebe un student asiatic ori mexican “unde te-ai nascut”, pentru ca asta da de inteles ca ei nu ar fi adevarati americani. La fel, nu se permite intrebarea “esti bun la matematica” pentru ca presupune un stereotip la adresa asiaticilor care sunt cunoscuti ca fiind buni la matematica. Alti studenti cer etichetarea cursurilor asemenea produselor alimentare. De exemplu, daca studentilor li se cere sa citeasca intr-un curs o carte cu pasaje violente, ei cer sa li se spuna asta dinainte. Motivul: este posibil ca unii studenti sa fi fost abuzati ori sa fi fost victime ale violentei in trecut, si se presupune ca daca vor citi pasajele violente, asta le-ar putea readuce in memorie momentele neplacute din trecut si sentimente neplacute. Unii studenti chiar cer ca astfel de studenti sa fie scutiti sa citeasca cartile impuse de profesor. Incredibil cum ni s-ar parea, studentii de la o universitatea americana au cerut ca Metamorfozele lui Ovidiu sa nu fie incluse in cursurile de literatura clasica pentru ca ele contin imagini de violenta sexuala. In 2014 o universitatea catolica din Minessota a propus un eveniment special pentru studenti sa mangaie o camila. Unii studenti s-au revoltat pretinzind ca asta inseamna cruzime fata de animale ori un afront la adresa studentilor arabi. Ca rezultat, evenimentul a fost anulat. Alti profesori au fost ridiculizati pentru ca insista ca toti studentii sa scrie si sa vorbeasca corect. Asta e vazut ca un afront la adresa tinerilor de culoare care vorbesc si scriu in “slang”, adica agramat. Un profesor din California a fost tinta unei demonstratii studentesti dupa ce a corectat eseul unui student de culoare.
La inceputul anului universitar 2014 studentii au cerut unor universitati din California sa interzica profesorilor sa faca anumite afirmatii la cursuri, printre ele “America e tara oportunitatilor”, ori “cred ca persoana cea mai calificata trebuie sa primeasca pozitia vacanta”. Campania asta de supra-protejare a sensitivitatilor studentilor e irationala. Se datoreaza emfazei pusa pe corectitudinea politica si insistenta parintilor ca odraslele lor sa fie protejate de vatamari psihologice ori de traume emotionale. Si asta da nas studentilor. Isi cer dreptul de a nu fi stresati. Ce sa faca profesorii? Un profesor trebuie sa gandeasca de doua ori inainte de a face o afirmatie care ar putea ofensa studentii. E vorba deci de teama. Profesorilor le este teama sa conferentieze. Studentii intimideaza profesorii si nu invers. Se institutionalizeaza astfel o cultura a fragilitatii mentale. O cultura in care nu se face progres academic. Tot mai multi profesori incep sa-si publice comentariile sub pseudonime de teama studentilor. Profesorii care sunt depistati devin tinta unor campanii dure de calomniere din partea studentilor in media sociala. Pentru studenti rusinarea unui profesor in media sociala este un act de eroism. Linsajul profesorilor in spatiul virtual a devenit un eveniment comun. Acestia sunt unii dintre studentii zilelor noastre. Intoleranti, dar pretinzind sa fie toleranti.
Dar asta nu e tot. Spre finele anului universitar sunt anuntate personalitatile invitate sa tina discursurile oficiale de absolvire a anului universitar. Daca studentilor nu le convin invitatii, se revolta. Condoleezza Rice, fosta Secretara de Stat americana in Administratia Bush, a fost boicotata de studenti pentru ca reprezinta “imperialismul” american, ea fiind Secretara de Stat pe vremea razboiului din Iraq. La fel Christine Lagarde, sefa Fondului Monetar International, pe motiv ca reprezinta o institutie mondiala “imperialista”. Studentii suprasensitivi sunt intr-o stare continua de manie si revolta. Nu sunt pregatiti pentru locul de munca, pentru viata, nici chiar pentru democratie.
Din nefericire, unii profesori cedeaza presiunilor ucenicilor lor. Mai in vara, un grup de profesori universitari din Seattle au anuntat ca nu vor mai permite in clasele lor sa se foloseasca expresii care ar putea identifica sexul studentilor, statutul studentilor ca fiind ori nu casatoriti, ori termenii “invechiti” de “nevasta” ori “barbat”, ori “mama” si “tata”. Termenii acestia vor putea fi folositi doar in masura in care ei sunt criticati si clasificati ca fiind incompatibili cu “progresul” social al zilelor noastre.
Exemplele acestea denota faptul ca studentii sufera la nivel afectiv si emotional. Un sondaj facut in 2009 indica ca 49% din studentii americani sufereau de anxietate. In 2014 procentul a crescut la 54%. Fragilitatea mentala a tinerilor e o problema. Vina, insa, o poarta, zic expertii, parintii lor, mai mult decit ei. Supra-protejarea adolescentilor nu e un lucru bun. Nu pregateste tinerii pentru viata. Nu le asigura dezvoltarea unui sistem emotional imun care sa-i ajute sa supravietuiasca ca adulti si sa navigheze cu succes apele tumultoase ale vietii.
Spunem NU legii Dragnea
In incheiere, ne exprimam opozitia fata de legea Dragnea. Romania nu are nevoie de legea asta. Pozitiile noastre sunt impartasite de majoritatea covarsitoare a grupurilor cetatenesti si de societatea civila. Spunem: NU!
AFR va recomanda: Articolul lui Greg Lukianoff, The Coddling of the American Mind, poate fi citit aici: http://www.theatlantic.com/
Sursa: Alianţa Familiilor din România via Ziaristi Online
