Nu ştiu alţii ce vor mai zice dar o largă majoritate a poporului tăcut crede că România a fost condusă în ultimii 25 de ani de kăkănari. Desigur, nu televiziunile, mai ales cele politice, de ştiri, nu institutele de sondare a opiniei publice, nu multele instituţii ale statului plătite să nu facă nimic, nu, acestea n-o vor recunoaşte. Ele însele sunt populate de kăkănari peste kăkănari. Da, asta este, cu toată dragostea, domnule Bogdan Chirieac ! Fără îndoială, un studiu al vespasienelor TV – cu aşa-zisele talk-show-uri fără număr – şi al strămoaşelor lor din Antichitate – cele dialogale, folosite de mai mulţi cu nevoi, femei sau bărbaţi laolaltă –, un studiu comparativ va fi cândva întreprins şi toate asemănările se vor impune atenţiei natural. Domnul Bogdan Chirieac va trebui, cu siguranţă, intervievat. Cu toată dragostea.
România e condusă de 25 de ani de kăkănari şi, spre disperarea generală, va fi condusă încă 25, 50, 100 de ani tot de kăkănari. Un nou secol fanariot ? După toate aparenţele, da. Pe aceste frumoase meleaguri, teoretic ale noastre, ale localnicilor, s-a trăit şi celălalt lung şi kăkănar secol fanariot, cel care a început cu uciderea Brâncoveanului şi a fost zgâlţâit de revolta Vladimirescului. Greci din Fanar – un cartier din bizantinul Constantinopol şi din Stambulul otoman – şi băştinaşi au furat şi au devastat tot ce-au văzut cu ochii. Deci, un model-beton pentru hoţii de azi şi de mâine avem.
Dar ce este un kăkănar ? Kăkănarul este un român care mănâncă mult. Cât de mult adică ? Mănâncă mult mai mult decât îi trebuie şi, în orice caz, decât munceşte. Ca să ne întoarcem puţin în timp, Ceauşescu însuşi a fost un mare kăkănar. A stat pe tron alţi 25 de ani. Un kăkănar ca aproape toţi miniştrii guvernelor lui succesive. I-am auzit vorbind liber după 1989. Puţini la minte, mari la pântec, fălci şi cefe. Da, erau burtoşi, veseli şi iresponsabili. Ca şi cei din zilele noastre, kăkănarii recenţi.
Partide politice ? Alegeri ? Democraţie ? Şmecheriile unei adunături mai periculoasă decât lăcustele. Ciumă şi holeră. Crimă organizată şi crimă dezorganizată. Cum să scapi dintr-un asemenea rahat ? Oricum şi oricând vei fi umilit, jignit, cocoşat, terminat. Nimeni, nici Iisus, nu poate scăpa dintr-un asemenea întins veceu.
Pe aceste minunate meleaguri au apărut totuşi suflete sublime, ca Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, Ion Ghica, I.C. Brătianu, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Mircea Vulcănescu şi câţi alţii ! Mai toţi au sfârşit prost, sub presiunea unor majorităţi mereu înnoite de kăkănari. La ce mai serveşte jertfa lor de altădată ?
Să încercăm şi un exemplu recent de kăkănărie ? Iată : CNSAS-ul – o instituţie cu nume barbar – a aflat sau nu că patronul ei „spiritual”, „intelectual”, Traian Băsescu ar fi un turnător de cursă lungă, un „poliţist politic” odios (adică a făcut poliţie politică) ? A aflat CNSAS-ul deodată cu „fripturiştii lui Băsescu” (presupuşi intelectuali) că, împreună cu vidanjorul Vladimir Tismăneanu, Băsescu şi-a permis, prin aşa-zisa condamnare a comunismului, una din cele mai kăkănare şi sfidătoare imposturi din istoria României ? Cum comentează colonelul DIE Silvian Ionescu condamnarea comunismului executată întocmai şi la timp de Băsescu şi Tismăneanu ?! Câţi alţii ca Băsescu au fost albiţi de CNSAS în vreme ce neînregimentaţii erau mudăriţi, hăituiţi, înmormântaţi moral ? Cine răspunde ? Cine plăteşte ?
Suntem conştienţi că tema kăkănarilor s-ar potrivi mult mai bine cu un eseu în vâna lui Patapievici. Căci nu e el marele maestru al fecalei în eseistica românească ? Numai într-un eseu de întindere am putea obţine toate deliciile dintr-o comparaţie convingătoare între statul pe tron într-o vespasiană antică şi clămpănitul „democratic” la un talk-show fără sfârşit. Nu tot astfel se petrece toată fantomatica viaţă a românilor ? Una care se rezumă la mese de azi pe mâine. Să ne întrebăm doar într-un modest articol satiric, fără să adâncim noţiunea de kăkănar, dacă mai este cineva interesat să afle cine va fi noul preşedinte al PSD. Sau cine va fi noul prim-ministru. Sau pe cine mai interesează rezultatele unor sondaje scoase din pălărie de sociologii urât mirositori. Poate observa oricine că o largă majoritate, poporul tăcut, a întors de mult spatele întregii clase politice şi trompeţilor ei detracaţi.

Sursa: Compania via Ziaristi Online

Foto: Sorin Lupşa