Ruşine, domnule Florian!

de Radu Ulmeanu

Scandalul uriaş stârnit în ţară de legea recent adoptată împotriva promovării cultului legionarilor, prin care se deschide cale liberă unor abuzuri de neimaginat, în condiţiile în care asemenea prevederi legale existau deja în legislaţia noastră, readuce în atenţie, din colţul prăfuit al istoriei unde zăceau până acum, atât esenţa legionarismului cu reprezentanţii săi – adevăraţi, sau pretinşi doar –, cât şi figurile celor care i se împotrivesc, recte Institutul „Elie Wiesel” din România şi pe şeful acestuia, Alexandru Florian. Ba chiar pe Elie Wiesel însuşi, cel care şi-a asumat sarcina de a-i vâna pe naziştii vinovaţi de holocaustul din timpul celui de al Doilea Război Mondial, despre care aflăm acum, iată, din unele comentarii ce bântuie internetul, că ar fi un impostor. Asta pentru că un fost deţinut din lagărul de la Auschwitz a declarat că insul nu e acel Wiesel aflat, alături de el, în lagăr. Au mai apărut între timp şi poze în care insul apare cu braţul gol pe locul care, la toţi deţinuţii adevăraţi, s-a păstrat tatuajul imposibil de şters cu seria şi numărul deţinuţilor din lagăr; la el nu se vede nimic.

Ipotezei că acest Elie Wiesel ar fi un impostor i se adaugă acum certitudinea că reprezentantul lui pe pământ românesc, în fruntea institutului ce-i poartă numele, e un impostor sadea. De ce? Domnul Alexandru Florian este fiul lui Radu Florian, cunoscut şi arhicunoscut pentru a fi propovăduit ani în şir marxism-leninismul la facultatea bucureşteană de filozofie, pe vremea regimului comunist. Am zice deci că propagarea ideologiei celui mai cumplit sistem de represiune şi omucidere în masă nu e cea mai onorabilă carte de vizită tocmai pentru un om care şi-a asumat lupta împotriva fascismului, o ramificaţie rasistă a comunismului de la care a preluat, pe cât s-a priceput şi-a putut, barbaria instituită de Stalin cu ani înainte. Căci dacă a existat un holocaust al evreilor (şi nimeni nu contestă faptul în sine), acesta a fost precedat în mod pilduitor şi aiuritor chiar de genocidul instaurat de Stalin, mai întâi în Ucraina, cu un număr de victime suspect de apropiat de acela al evreilor. Doar că Stalin nu s-a oprit aici, masacrând în continuare nu neapărat evrei, ci milioane de cetăţeni sovietici indiferent de etnie, din spaima paranoică de a nu pierde puterea. Estimările cercetătorilor s-au oprit la o cifră de aproximativ 20 de milioane. Nefiind vorba de evrei, wieselienii declară ritos că nu-i interesează fenomenul, ei dedicându-se exclusiv holocaustului în care „goii” nu au niciun loc, fiind treaba lor dacă se omoară sau nu între ei. Moralitatea atitudinii o puteţi desprinde şi singuri.

OK, s-ar putea zice, fiecare cu ale lui. Astfel că domnul mai sus pomenit, care şi-a ascuns cu grijă din CV faptele de vitejie de până prin anul 2000, apornit la luptă crâncenă cu legionarii şi cu Ion Antonescu, deşi acesta a îmblânzit, pe cât se putea atunci, soarta evreilor din România, şi chiar a evreilor din Ardealul ocupat de horthyşti. Iată ce spune WILHELM FILDERMAN, fost preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti în anii ’40, în această privinţă:

„Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Preşedinte al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din România şi Preşedinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, USA, Hotel Alameda, Broadway at 71 St, declar următoarele: (…) În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa, eu am fost în legătură susţinută cu Mareşalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuşi la persecuţia germanilor-nazişti (s.n.). Trebuie să subliniez că populaţia română nu este antisemită. Am fost martor al unor mişcătoare scene de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei în momentele de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa. Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aş aminti doar câteva exemple: Graţie intervenţiei energice a Mareşalului Antonescu, a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina; El a dat paşapoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viaţă era în pericol; Graţie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.”

O cu totul altă viziune are domnul Florian, de altfel ca şi suspectul de impostură Elie Wiesel, care, în vizită la Memorialul din Sighet, a dovedit o crasă ignoranţă în materie de istorie a propriei etnii, când a acuzat România pentru victimele holocaustului din acest orăşel aflat, în timpul războiului, sub ocupaţie maghiară. Alexandru Florian, demn reprezentant, prin tată cel puţin, al comuniştitor aduşi pe tancuri, cum se spune, de ocupanţii sovietici în august 1944, şi care, împreună cu comuniştii locali, au instituit cea mai cruntă teroare asupra poporului român odată cu preluarea prin fraudă a puterii, având în sarcină circa un milion de victime, morţi, schingiuiţi, suprimaţi în regim de exterminare în noile lagăre comuniste din România, găseşte cu cale să condamne şi să impună poporului român, din care dovedeşte acum prin chiar aceste măsuri demente şi arbitrare că nu face parte, restricţii în ceea ce priveşte însăşi istoria lui netrucată, trucând-o însă el însuşi.

Dau doar un singur exemplu al scandaloaselor măsuri care, pe lângă anii de puşcărie prevăzuţi de noua lege pentru cei ce se vor face vinovaţi de a-i încălca interdicţiile, vor urma. În ultimele zile, autorităţile slovace au găsit de cuviinţă să-şi exprime recunoştinţa faţă de sacrificiile armatei române care a luptat pe teritoriul lor pentru eliberarea lui de sub ocupaţia germană. Spre cinstirea memoriei poetului erou Ion Şiugariu, au dorit să dea numele lui podului pe care a căzut la datorie alături de alţi ostaşi români. În virtutea prevederilor noii legi, ambasada română le-a cerut însă imediat să nu care cumva să îndrăznească aşa ceva, având în vedere că poetul, doar în virtutea acestui statut de poet, ar fi trebuit să fie legionar. Isteţul cu pricina din ambasada noastră care a dovedit un atât de slugarnic exces de zel se cheamă Radu Coantă şi e secretarul ambasadei.

O veşnică ruşine să-i acopere numele! Ruşine de care va avea parte şi domnul Florian, ca şi Parlamentul care i-a pus în practică inepţiile.

Radu Ulmeanu

Cotidianul via Ziaristi Online