Cum era și firesc, autorii morali ai Legii Antonescu își apără creația. Alexandru Florian și Radu Ioanid au devenit foarte vocali și vizibili în chestiunea antisemitismului românilor. Doar că cei doi și-au pierdut în opinia mea orice urmă de credibilitate atunci când au tăcut complice în fața antisemitismlui promovat de membri ai comunității maghiare din România.

Prezenți la dezbaterea intitulată „Extremism, antisemitism, nationalism – pericolele contemporane ale Europei“, ce a avut loc în data de 24 iulie a.c. și a fost organizată de New Strategy Center, împreună cu Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ (detalii aici), Ioanid și Florian au vorbit celor prezenți despre pericolul extremismului și antisemitismului din România și din Europa și despre necesitatea recent adoptatei legi care îi incriminează pe legionari (textul Legii nr. 217/2015 aici).

Fără îndoială că este nevoie de o legislație care să combată extremismul de orice fel. La fel cred, este nevoie de o lege care să combată antisemitismul tocmai pentru ca atrocitățile suferite de evrei în timpul celui de Al Doilea Război Mondial să nu se mai repete. În același timp cred că este imperativ necesară și o legislație care să combată antiromânismul, atât de răspândit în Transilvania. Nu reușesc să înțeleg deocamdată cum se face că în România avem o legislație care condamnă antisemitismul dar nu avem o legislație care să condamne antiromânismul. Dar asta este o altă discuție.

Problema foarte mare care pune sub semnul întrebării onestitatea și credibilitatea domnilor Radu Ioanid și Alexandru Florian este dată de dubla măsură pe care o folosesc atunci când combat antisemitismul. Dacă în privința anti-semitismului românesc cei doi domni sunt foarte vocali, în privința anti-semitismului maghiar de pe teritoriul României cei doi sunt suspect de tăcuți.

Spre exemplu, nu am cunoștință despre nicio reacție publică a celor doi cu privire la cultul personalității ce are loc pe teritoriul României în legătură cu ”personalitatea” scriitorului Nyiro Jozsef. Poate că cei doi domni nu au auzit despre acest personaj, însă îmi este foarte greu să cred acest lucru având în vedere scandalul internațional provocat de Ungaria în luna mai 2012.

Citez din ancheta publicației Gândul de la acea vreme: ”La scurt timp după aceasta, ca membru al Parlamentului Ungar reprezentant al maghiarilor din Transilvania, Nyiro Jozsef s-a stabilit în capitala Ungariei, unde a înfiinţat revista “Magyar Ero” (Forţa Maghiară), unul dintre instrumentele celei mai violente propagande panhungariste, şovine şi antisemite ale regimului horthysto-szalasist: “Azi lumea este în flăcări şi cu cât flăcările se înalţă mai sus, cu atât mai bine putem pătrunde în adâncul viitorului nostru”. “Domnul nostru Conducător, mare ctitor şi unificator de ţară, siguranţa noastră, sprijinul nostru, refugiul nostru şi sursa forţei noastre”, îi ridica el osanale lui Horthy Miklos, după ce acesta îl decorase cu “Coroana Corvin”, pentru “atitudine maghiară”. Nyiro Jozsef îşi va păstra aceeaşi atitudine şi după preluarea puterii în Ungaria, în octombrie 1944, de către Partidul “Crucea cu Săgeţi – Mişcarea Hungaristă” condus de Szalasi, implicându-se cu “total devotament” în promovarea ideologiei acestuia. În martie 1945, împreună cu membrii Guvernului Szalasi şi cu majoritatea colegilor săi din Parlamentul Ungar, a fugit în Austria, într-un convoi al armatei germane, după care şi-a continuat drumul până în Germania, unde a locuit în zona aflată sub control american, îndeplinind funcţia de ministru al Educaţiei Naţionale în guvernul ungar în exil.

Apoi, în 1950, după mai multe tentative eşuate de emigrare în SUA, s-a stabilit definitiv în Spania lui Franco, unde a înfiinţat mai multe organizaţii ale maghiarilor din exil, continundu-şi cu aceeaşi fervoare activitatea propagandistică, devenită acum anticomunistă. “Merite” pentru care a şi fost “recuperat” de Comisia Aliată de Control, care, sub pretext de “dovezi insuficiente”, a refuzat categoric, în 1947, să dea curs solicitărilor autorităţilor comuniste de la Budapesta şi Bucureşti de a-l preda pentru a fi judecat pentru crime de război şi înpotriva umanităţii. A murit la Madrid, în 6 octombrie 1953, fiind înmormântat, pe cheltuiala statului spaniol, în cimitirul Almudena, aflat la circa 50 de km de capitala Spaniei”. Materialul integral aici.

Despre activitatea fascistă, anti-semită și de susținere a nazismului desfășurată de către scriitorul Nyiro Jozsef am publicat chiar și documente, aduse la cunoștința publicului larg încă din 2012 de către Centrul European de Studii Covasna-Harghita (detalii aici).

Mai mult chiar, cultul personalității acestui personaj fascist, anti-român și anti-semit a continuat fără probleme în România, cu acordul tacit al domnilor Radu Ioanid și Alexandru Florian. Scriitorul Nyiro Jozsef are și acum busturi în România iar străzi și chiar unități de învățământ îi poartă numele, după cum arată o anchetă foarte bine realizată de jurnalistul Adrian Popescu de la Gândul.

Niciun moment domnii Radu Ioanid și Alexandru Florian nu s-au opus acestei propagande fasciste și anti-semite care se desfășoară pe teritoriul României și care ar fi putut fi stopată în temeiul O.U.G. nr. 31/2002.

În mod cu totul stupefiant, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, instituție publică condusă de domnul Alexandru Florian, i-a dat chiar o adeverință de bună purtare lui Nyiro Jozsef în momentul în care Parchetul cerceta cultul personalității acestuia în instituțiile publice (documentul aici) la o sesizare a subsemnatului, nu a Institutului Elie Wiesel.

La fel de tăcuți au fost domnii Ioanid și Florian și în cazul cultului personalității criminalului de război Wass Albert, adulat în Transilvania, vinovat și de moartea unor evrei, după cum precizează într-un interviu istoricul dr. Vasile Lechințan. Wass Albert a fost condamnat pentru crime de război, fiind vinovat de moartea unor români, dar în aceeși măsură se face vinovat și de moartea unor evrei. Ioanid și Florian ar fi trebuit să reacționeze și în acest caz și să pună capăt adulării acestui personaj în Transilvania. Legislația le permitea, era de partea lor încă din 2002. Nu au făcut-o. Poate că uciderea a doi evrei doar nu este suficientă pentru o reacție a celor doi domni pe acest subiect. Poate, nu știu.

Opinez așadar că este nevoie de o legislație care să combată extremismul, antisemitismul și anti-românismul. Pe primele două le-am rezolvat. Avem legislație, o puntem aplica. Doar că legislația, și cea veche și cea actuală (strâmbă, în opinia mea, voi reveni pe acest subiect), este aplicată cu dublă măsură chiar de către cei care fac caz de principii. Nu poți să pozezi în mare apărător al memoriei evreilor uciși în Holocaust fără să reacționezi la cultul personalității lui Nyiro Jozsef și Wass Albert. Nu poți să-i dai o adeverință de bună purtare lui Nyiro Jozsef, lider marcat fascist și foarte vocal anti-semit, după care să combați antisemitismul. Este ridicol.

Tăcerea complice a domnilor Radu Ioanid și Alexandru Florian în cazurile ”Wass Albert” și ”Nyiro Jozsef” îi descalifică complet, în opinia mea, pe cei doi. Nu poți invoca principii când tu folsești dubla măsură. Antisemitismul românesc e periculos iar antisemitismul maghiar e tolerabil. 

Mai multe despre scriitorul fascist și anti-semit Nyiro Jozsef aici.

Mai multe despre criminalul de război Wass Albert aici.

FOTO: Radu Ioanid (jewish-romania.ro), Alexandru Florian (rostonline.ro)

P.S. 1: Nu m-ar mira să fiu acuzat de antisemitism în urma acestor rânduri. Celor care se vor grăbi totuși să mă acuze de anti-semitism le reamintesc faptul că în 2010 adresam public un apel domnului Radu Ioanid și conducerii Institutului Elie Wiesel să reacționeze față de cultul personalității amiralului Miklos Horthy, precum și față de alte acțiuni anti-semite (detalii aici). Institutul Elie Wisel a reacționat după apelul meu, domnul Ioanid nu.

P.S.: 2: În 2011 scriam despre antisemitismul promovat în Transilvania de o publicație în limba maghiară (detalii aici). Domnii Ioanid și Florian nu au reacționat nici atunci.

P.S. 3: În 2012 făceam din nou apel la comunitate evreiască să reacționeze față de antisemitismul din Transilvania (detalii aici). Degeaba.

Sursa: Dan Tanasa Blog via Ziaristi Online