Dreptul la memorie

Avem dreptul şi obligaţia să cunoaştem şi să păstrăm vie memoria neamului nostru. România a avut şi are eroi, martiri, mărturisitori şi sfinţi – exemple minunate de credinţă, moralitate, tărie şi luptă. Aceşti sfinţi şi eroi nu se află doar în calendarele bisericeşti şi în cărţile de istorie. Încă îi mai avem printre noi pe unii supravieţuitori ai temniţelor politice – prezenţa lor între noi, în vremuri atât de întunecate, este o mare binefacere pe care Dumnezeu a dat-o generaţiilor de astăzi. Avem mormintele, monumentele şi locurile de suferinţă în care foştii deţinuţi politici şi luptători anticomunişti au pătimit şi au luptat până s-au înălţat la Domnul.

An de an, împreună cu supravieţuitorii temniţelor, ne strângem în jurul acestor monumente comemorând pe cei plecaţi dintre noi. Acesta este dreptul nostru la memorie şi la istorie. Nedreapta şi neconstituţionala lege „antilegionară” nu ne poate anula acest drept şi nici obligaţia creştinească de a face slujbe de pomenire pentru cei plecaţi dintre noi (chiar dacă nu suntem rude directe ale acestora), dreptul de a ne plânge morţii şi de a vorbi altora despre ei. Prezenţa noastră, a tuturor, la comemorările anuale închinate foştilor deţinuţi politici şi luptători anticomunişti, oglindeşte recunoştinţa şi conştiinţa neamului nostru. Participând la slujba lor de pomenire intrăm în comuniune cu sufletul viu al neamului românesc şi cu Dumnezeu.

Vom continua să organizăm, să co-organizăm sau să participăm la toate aceste comemorări ca şi până acum. Vă chemăm alături de noi pe toţi cei care îi iubiţi şi îi cinstiţi pe sfinţii închisorilor şi pe luptătorii anticomunişti, pe toţi cei care cunoaşteţi istoria şi nu acceptaţi rescrierea ei pe criterii de corectitudine politică. Acum mai mult ca niciodată trebuie să mergem pe urmele sfinţilor şi eroilor, în locurile în care ei au suferit. Pomenirea morţilor se poate face oriunde, în orice biserică, în orice oraş, de către orice preot, însă prezenţa noastră în faţa închisorilor, monumentelor şi a gropilor comune este mai mult decât o pomenire, este o mărturisire de credinţă şi de dragoste. Acesta trebuie să fie răspunsul nostru în faţa corectitudinii politice transformată în lege: prezenţă fizică şi rugăciune.

Ei au murit în temniţe, au fost schingiuiţi, înfometaţi, umiliţi dar au ieşit biruitori. Jertfa pe care noi o facem pentru a ajunge în fiecare an în locurile pătimirii lor este un prinos bineplăcut adus la picioarele sfinţilor din închisori. Aceştia nu au neapărată nevoie de rugăciunile noastre aflându-se de mult în împărăţia Celui Atotputernic, dar noi avem mare nevoie de rugăciunile lor. Rugându-ne pentru ei, ne rugăm pentru noi şi pentru neamul nostru.

Pentru detalii suplimentare vă rugăm să ne contactaţi.

Cezarina Condurache
www.fgmanu.ro
Scrisoare adresată Preşedintelui Klaus Iohannis pe tema legii antiromâneşti

Facem publică pe această cale în premieră o scrisoare adresată domnului Klaus Iohannis, Preşedintele României, în data de 4 iulie 2015. În ea se aduc o serie de argumente împotriva promulgării Legii 217/2015. Menţionăm că avem confirmarea citirii acestui text de către mai mulţi consilieri prezidenţiali. Am primit şi un răspuns oficial, în care se specifică faptul că scrisoarea noastră a fost luată în considerare spre analiză, dar că în final decizia luată a fost alta decât cea solicitată de noi. Textul de faţă rămâne de-acum înainte un document cu caracter istoric, pe care îl supunem pe această cale dezbaterii publice.

Domnului Klaus Iohannis Preşedintele României

Stimate Domnule Preşedinte,

Săptămâna trecută Parlamentul României a votat scoaterea din spaţiul public şi condamnarea la uitare a elitei intelectuale interbelice deja sacrificate de regimul comunist şi a generalilor armatei române care au luptat în Războaiele Balcanice şi în cele două Războaie Mondiale. Printr-o lege neclară, nedreaptă şi interpretabilă se consideră infracţiune promovarea lui Nicolae Paulescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Nicolae Steinhardt etc, iar nouă celor care îi aducem în spaţiul public prin discursuri, scrieri, parastase şi ridicări de monumente ni se interzice dreptul la liberă exprimare şi la libertate de conştiinţă.

Joi 24 iunie 2015 Camera Deputaţilor a adoptat proiectul legislativ 193/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002. În acest moment legea se află la Secretariatul General al Camerei Deputaţilor pentru eventuale contestări urmând să ajungă în scurt timp la dumneavoastră pentru promulgare.

Despre această nouă lege s-a scris destul de puţin în presă şi ce s-a scris vizează aproape în mod unilateral punctul de vedere al unor organizaţii şi oameni de dreapta, nationalişti, legionari sau autonumiţi legionari, prea puţin cunoscuţi publicului şi societăţii pentru a putea schimba ceva în procesul legislativ.

Faptul că această lege a fost numită neoficial pe canalele media „legea antilegionară” a facut ca ea să treacă neobservată de majoritata cetăţenilor (care evident nu erau interesaţi de un subiect legionar) şi să stârnească revoltă sau reacţie doar în anumite tabere răzleţe.

Această lege nu este însă una „antilegionară”, ci una antiromânească ce recunoaşte în mod ostentativ sentinţele date de regimul comunist împotriva adversarilor săi politici şi ideologici. Îndrăznim să spunem acest lucru întrucât ea afectează largi categorii de români care au fost deja culpabilizate pe nedrept în timpul regimului comunist.

La 25 de ani de la căderea comunismului am reuşit să recuperăm prea puţin din istoria care ne-a fost interzisă atâtea decenii. Am reuşit să recuperăm prea puţină informaţie şi să readucem în atenţia societăţii prea puţine personalităţi cenzurate de comunism.

Noua lege interzice printr-un nou tip de cenzură mare parte din aceleaşi fapte, ideologii şi persoane care au făcut obiectul condamnărilor politice acum 70 de ani! Legionarii sunt condamnaţi in corpore, la fel şi criminalii de război. Aşa ceva nu poate fi nici corect, nici moral şi nici democratic. Statul român acordă indemnizaţii şi le recunoaşte acestor oameni statutul de „foşti deţinuţi politici” (legea 118/1990 cu toate completările ulterioare), le-a acordat multora dintre ei statutul de cetăţean de onoare, le-a conferit prin instituţiile sale diverse distincţii şi decoraţiuni, a dat numele lor unor străzi, unor unităţi culturale şi militare. Cum este posibil să existe o lege care să îi scoată forţat din spaţiul public? Ce va urma?

Legea spune că un „criminal de război” sau un „vinovat de crime împotriva umanităţii” este o persoană care a fost condamnată ca atare de o instanţă din ţară sau străinătate. Înseamnă că legea recunoaşte şi sentinţele date de regimul comunist deţinuţilor politici din România. Totodată înseamnă că şi sentinţele date de U.R.S.S. împotriva românilor din Basarabia sunt recunoscute de noua formă a legii.

Toţi generalii, coloneii, ofiţerii armatei române condamnaţi de regimul comunist drept criminali de război şi vinovaţi de crime împotriva umanităţii sunt din nou vinovaţi în faţa legii? Au fost peste 100 de generali în această situaţie. Nu vom mai putea vorbi despre generalii Leonard Mociulschi, Aurel Aldea, Ioan Arbore, Dumitru Coroamă, Gheorghe Avramescu, Nicolae Macici etc fără să intrăm sub incidenţa legii? Ce se va întâmpla cu străzile care le poartă numele, cu busturile şi statuile lor? Conform legii toate vor trebui înlăturate din spaţiul public.

Nichifor Crainic, Romulus Dianu, Radu Gyr etc au fost condamnaţi în procesul „ziariştilor naţionalişti” din 1945 pentru crime de război. Vina lor? Au scris articole împotriva bolşevicilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Profesorul Mircea Vulcănescu a fost condamnat de comunişti pentru „crime de război” din cauza funcţiei de Subsecretar de Stat deţinută în timpul guvernării Antonescu. A murit ca un martir în temniţa Aiud. Ce se va întâmpla acum cu bustul lui Mircea Vulcănescu amplasat în sectorul 2 al Capitalei, cu liceul care îi poartă numele, cu strada care îi poartă numele? Conform legii Mircea Vulcănescu trebuie scos din spaţiul public.

Au fost zeci de mii de legionari încarceraţi în temniţele carliste, antonesciene şi comuniste. Ce mai au de plătit astăzi legionarii? Au trecut prin reeducarea de la Piteşti (şi din toată ţara – în interiorul şi exteriorul închisorilor), au fost maltrataţi fizic şi psihic, le-au fost distruse familiile, şi-au pierdut copii prin orfelinatele statului, au fost înlăturaţi din viaţa profesională şi publică. Ce vină mai pot avea acum cand 90% la dintre ei sunt de mult trecuţi la Domnul? Au fost condamnaţi pe viaţă mulţi dintre ei, nu-i putem recondamna astăzi pe veşnicie. Pentru care vină? Că au crezut şi activat în Mişcarea Legionară? Că au făcut crime pentru care deja au răspuns în justiţie? Câţi dintre ei au făcut crime rămase încă nepedepsite de justiţia română fie ea carlistă, antonesciană, comunistă sau postcomunistă? Ne poate răspunde cineva cu date concrete (nume de persoane vinovate, nume de victime)? Şi dacă un număr de legionari au făcut crime acum 70, 80 de ani (şi pentru asta au fost executaţi sau condamnaţi la închisoare) condamnăm astăzi zeci de mii de oameni prin asociere doar pentru că erau şi ei legionari sau simpatizanţi? Dacă un român comite o crimă îi scoatem pe toţi românii în afara legii in corpore?

Care este pericolul legionar pentru societatea de astăzi? După 1990 interesul societăţii româneşti pentru acest subiect a fost mai mult decât modest. Cele câteva grupări distincte (şi antagonice) ce se revendică de la ideile legionare nu totalizează nici împreună un număr decent de adepţi. Sunt practic invizibili în spaţiul public şi prin mesajul exagerat legionar practicat de cele mai multe dintre aceste grupări în societatea de astăzi au reuşit să compromită în mare măsură şi ce rămăsese necompromis de regimul comunist. Nu poţi veni în societatea de astăzi cu o soluţie social politică valabilă acum 80 de ani şi să o livrezi ca atare. Cei câţiva entuziaşti care aplică această metodă excentrică intră în categoria ridicolului, nu a infracţionalităţii. Însă până la urmă şi ei au dreptul la liberă exprimare.

Mişcarea Legionară în formele şi cadrele ei interbelice este irepetabilă din toate punctele de vedere. Este însă inacceptabil să o scoatem cu totul din istorie doar pentru că la un moment dat, cândva, cumva ar putea să devină un pericol. Avem acolo o serie de personalităţi ocultate politic de comunism pe care suntem obligaţi să le redăm spaţiului public, generaţiilor viitoare. Prinţesa Ioana Cantacuzino prima femeie din ţara noastră care a obţinut un brevet de pilot şi a condus o şcoală de aviaţie a fost legionară. Smaranda Brăescu prima femeie din ţara noastră cu brevet de paraşutist a fost legionară. Valer Florea supranumit „părintele emailului românesc” a fost şi legionar şi cumnat cu Horia Sima. Nicolae Paulescu descoperitorul insulinei a fost legionar. Soprana Valentina Creţoiu Tassian a fost legionară. Chiar şi compozitorul Nelu Ionescu autorul celebrelor cântece pentru copii „Melc, melc codobelc” şi „Nea Alecu” a fost legionar. Exemplele pot continua.

Cum poate Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor să dea o sentinţă ideologică în loc de una juridică? Ce s-ar întâmpla dacă mâine istoricii ar da sentinţe juridice? Comisia Juridică a hotărât că Mişcarea Legionară a fost fascistă şi preşedintele acestei Comisii a declarat că decizia s-a luat în urma studierii Dicţionarului Explicativ al Limbii Române şi a manualului de Istorie pentru clasa a XII-a! Domnii deputaţi de la Comisia Juridică au consultat însă DEX-ul din 1998 care definea legionarul ca membru al unei mişcări fasciste. Dacă biblioteca Comisiei Juridice ar fi deţinut varianta DEX-ului din 2009 ar fi văzut că definiţia legionarului nu mai face nicio referire la termenul fascist. Ce mai putem spune în acestă situaţie? Ne bucurăm că nu au avut la îndemână „Istoria Republicii Populare România” scrisă de Mihai Roller sau un DEX din anii 50.

Îi condamnăm pe toţi legionarii la uitare fără deosebire cum au făcut şi comuniştii? Ce facem cu Traian Brăileanu, Ernest Bernea, Nicolae Steinhardt, Constantin Gane, George Manu, Traian Herseni, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Părintele Gheorghe Calciu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Iustin Pârvu, Valeriu Gafencu etc? Îi mai putem cinsti pe cei pe care din ce în ce mai mulţi români (inclusiv Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române) îi numesc „sfinţii închisorilor” chiar dacă au făcut parte din Mişcarea Legionară?

Din noua lege a fost eliminat în întregime articolul Art.4 aliniatul (3) care menţiona că nu constituie infracţiune nicio acţiune dedicată acestor oameni dacă este făcută în interesul artei, ştiinţei, educaţiei etc. Înseamnă ca orice referire pozitivă la viaţa, opera sau suferinţa acestor oameni poate fi catalogată drept infracţiune.

Ce vor face IICCMER-ul şi alte instituţii ale statului care desfăşoară activitate de cercetare a istoriei recente? Cum îşi vor mai putea desfăşura activitatea sub noua lege? Nu înţelegem cum şefii acestor instituţii nu au avut o reacţie publică împotriva acestei legi.

Ce se va întâmpla cu toate comemorările ţinute pe tot cuprinsul ţării în memoria foştilor deţinuţi politici? Vom putea pomeni şi evoca doar pe cei nelegionari şi doar pe cei care nu au fost considerati de catre comunisti nici criminali de război şi nici vinovaţi pentru crime împotriva umanităţii?

Ce se întâmplă cu dreptul de liberă exprimare, cu libertatea gândirii, a opiniilor şi a conştiinţei, libertatea creaţiilor, accesul la cultură, libertatea de a accede la valorile culturii naţionale, libertatea întrunirilor, dreptul la liberă asociere? Această lege ne afectează toate aceste drepturi.

Domnule Preşedinte, va rugăm să NU promulgaţi legea. Nu vrem să ne întoarcem cu 70 de ani în urmă şi să fim condamnaţi pentru deţinerea unui volum de versuri „interzise”, pentru recitarea unei poezii în public sau pentru dragostea sau admiraţia pe care ne-o exprimăm pentru o persoană sau un grup de persoane. Aşa au crescut părinţii noştri în comunism sub spectrul fricii, vrem să dăm şansa copiilor noştri să aibă acces liber la informaţie şi să înveţe să îi cinstească pe eroii neamului nostru dincolo de etichetările făcute de o lege nedreaptă.

Pentru cei ce au murit şi au pătimit luptând împotriva comunismului ce i-a condamnat ca legionari şi criminali, pentru libertatea de conştiinţă a copiilor noştri vă rugăm să nu promulgaţi această lege. Nu vă puteţi lega numele de această nedreptate făcută în primul rând asupra unor morţi ce nu se mai pot apăra. Nu-i sprijiniţi pe cei ce astăzi sub umbrela democraţiei decupează adevarul istoric după model comunist.

Vă rugăm să primiţi expresia consideraţiei noastre.

Cu deosebit respect,

Cezarina Condurache, Pr. Marius Vişovan

Domnului Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României

SCRISOARE DESCHISĂ

Stimate Domnule Preşedinte,

După semnarea decretului de promulgare al legii „antilegionare” (mai corect spus antiromâneşti), domnul consilier prezidenţial Andrei Muraru a făcut publice câteva afirmaţii care ne-au surprins şi îngrijorat. Domnia sa a făcut mai multe declaraţii în cadrul conferinţei „Extremism, antisemitism, naţionalism – pericolele contemporane ale Europei”.

Mai întâi domnul Muraru a susţinut că această lege este îndreptată împotriva cultului lui Nicolae Ceauşescu. Nicăieri în lege nu se discută despre comunism – acest fapt constituind unul din marile neajunsuri ale legii. Domnul Muraru a folosit acestă explicaţie slabă şi nepotrivită încercând să distragă atenţia opiniei publice de la adevăratul obiect al legii: înfierarea tovărăşească a legionarilor, generalilor şi ofiţerilor armatei române, marilor intelectuali şi duhovnici ai României interbelice, „sfinţii închisorilor” etc.

În urma acestei afirmaţii ne întrebăm dacă nu cumva domnul consilier Muraru v-a prezentat şi dumnevoastră legea în acest sens, ca fiind o lege împotriva comunismului şi a cultul lui Ceauşescu, fără să vă informeze asupra faptului că legea în fapt recunoaşte valabilitatea sentinţelor comuniste şi reincriminează pe toţi oponentii comunismului.

Mai mult decât atât, domnul Muraru a înştiinţat opinia publică că Serviciul Român de Informaţii monitorizează deja internetul în căutarea de victime cu care să hrănească noua şi flămânda lege. Probabil Serviciul Român de Informaţii a mandatat pe domnul Muraru să facă afirmaţii în numele aceste instituţii.

Ca şi cum acestea nu erau suficiente, tot domnul Muraru a precizat că Institutul Elie Wiesel va acorda asistenţă organelor judiciare pentru implementarea noii legi. Acest fapt s-ar datora faptului că unele parchete s-ar putea dovedi prea îngăduitoare şi nu ar aplica sancţiuni suficient de severe.

Domnule Preşedinte, afirmaţia domnului Andrei Muraru este un atac asupra statului de drept. Imparţialitatea justiţiei este garantată de Constituţia României. Să înţelegem din afirmaţiile domnului consilier prezidenţial că Institutul Elie Wiesel se va ocupa de sesizările penale şi că parchetele vom acţiona la recomandarea acestui Institut care va şi evalua dacă decizia parchetului sau tribunalului este corectă? Că statul român nu are încredere în justiţia acestei ţări şi se teme că ea nu ar acţiona conform legii şi de aceea este rugat Institutul Elie Wiesel să verifice dacă justiţia română îşi face treaba?

Nu este suficient faptul că Institutul Elie Wiesel decide astazi cine poate fi considerat erou anticomunist şi cine e infractor? Nu este suficient că deja solicită deschis demolarea bustului lui Mircea Vulcănescu şi plăcii comemorative închinate lui Nichifor Crainic (aşa cum am avertizat şi noi în nenumărate rânduri, inclusiv în Petiţiile transmise Preşedenţiei)? Acum va decide dacă justiţia româna este sau nu capabilă să decidă singura? Aşa s-a întâmplat şi în cazul celebrelor Tribunalelor Populare care deasupra justiţiei autentice au decis pe criterii politice dictate de bolsevici cine este vinovat politic şi nu juridic.

Domnule Preşedinte, atitudinea domnului Muraru ne îngrozeşte. Domnul Muraru este istoric, fost director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Nu are nicio competenţă de a se pronunţa asupra justiţiei. Din nefericire declaraţiile domniei sale se răsfrâng şi asupra Administraţiei Prezidenţiale din care face parte.

Domnule Preşedinte, din aceste considerente urmaşii foştilor deţinuţi politici din România vă cer demiterea domnului Andrei Muraru din funcţia de consilier prezidenţial.

Vă rugăm să primiţi expresia consideraţiei noastre,

În numele urmaşilor foştilor deţinuţi politic,

Preot Marius Vişovan

Fiul profesorului Aurel Vişovan, deţinut politic timp de 16 ani, trecut prin infernul reeducarilor de la Piteşti

Sursa: Fundaţia George Manu via Ziaristi Online

SFINTII INCHISORILOR (integral) – Documentar In Premiera de medialert