Anul trecut a apărut la editura Humanitas a bolşevicului de modă nouă Gabriel Liiceanu o carte despre Părintele Arsenie Papacioc: “Am înţeles rostul meu… Părintele Arsenie Papacioc în dosarele Securităţii”. Editori: Andrei Tudor, Mariana Conovici şi Iuliana Conovici. A mirat, în primul rând, editura care a publicat lucrarea. E drept, o parte din mirare se spulberă când afli că a făcut-o pe banii Mănăstirii Dervent, unde stareţ este pr. Andrei Tudor, un destul de tânăr monah care se doreşte a fi şi publicist pe lângă simplu călugăr. Şi încă la o “mare” editură! Cartea este dominată de un spirit veleitar al unor persoane care se dovedesc că nu l-au înţeles pe Părintele Arsenie – de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc azi patru ani – chiar dacă, în aparenţă, l-au cunoscut. Doi fii duhovniceşti – unul mirean si unul ieromonah – au reproşat direct autorilor acest păcat. A ieşit o carte “new-age-istă”, în care adevărul despre Mişcarea Legionară şi Părintele Arsenie este amestecat cu minciuna iar melanjul este prezentat pe pâine de promotorii antiromânismului ca “fapt istoric”, “documentat”, iată, chiar de Dosarele Securităţii, afirmă unul dintre fii duhovniceşti ai Părintelui Arsenie Papacioc, la rândul său editor al unei cărţi de largă circulaţie despre Părintele Arsenie, publicată însă cu binecuvântarea Duhovnicului de la Marea Neagră. “Dupa părerea mea – mai afirmă acesta într-un mesaj către Mănăstirea Dervent -, cartea, mai ales ca apare sub egida unui părinte stareţ, a unei mănastiri, poate să smintească”. Cartea în sine aminteşte de cuvintele Părintelui Justin Pârvu, care afirma, amintind de edificiul controversat cunoscut drept Moscheea de la Aiud, că, acum, “torţionarii vor să ridice monumente celor torţionaţi”, ca să sporească sminteala. Aşa şi în scris, din câte se pare, ca să nu mai vorbim de oengeurile care se pretind, nici mai mult nici mai puţin decât a reprezenta… Sfinţii Închisorilor.

Un alt fiu duhovnicesc, părintele ieromonah Benedict Stancu, arată că “cei interesați de a spori confuzia pe această temă – Părintele Arsenie  şi Mişcarea Legionară – au dat publicității selecții din dosarele Părintelui Arsenie Papacioc care sunt în portofoliul Securității. Este remarcabil sprijinul pecuniar acordat apariției editoriale de o (inter) față bisericească! Mesajul este sugerat chiar de titlul cărții: “Am înțeles rostul meu. Părintele Arsenie…” – un metalimbaj care decodificat înseamnă „am acceptat reeducarea!” Un cititor avizat comenta online: „Este vorba de nota informativă a unui turnător, pe care nu se poate pune nicio bază. Nu putem ști dacă relatează exact, exagerează sau minte sau falsifică ce a spus părintele. Dar dacă ar fi adevărat că acestea chiar au fost cuvintele părintelui Arsenie, este o foarte mare probabilitate ca el, știindu-l sau bănuindu-l pe celălalt că este informator al Securității, să fi spus intenționat aceste cuvinte, ca să deruteze Securitatea, poate ca să îl creadă «vindecat de legionarism» și să îl lase în pace. Nu este nicio lepădare aici, foarte, foarte mulți foști deținuți politici erau prudenți și una vorbeau cu prietenii apropiați, alta vorbeau cu cei pe care îi bănuiau informatori. Nu aveau niciun interes să își pună în cap Securitatea mai mult decât era cazul. Nota informativă nu are nicio valoare și nu îl incriminează cu nimic pe Arsenie Papacioc. Eu dacă eram editor nu o publicam, dar ce pretenții să ai de la editură. Au făcut intenționat probabil”. Prezentăm mai jos aceste opinii spre cunoaşterea celor ce pot cădea în această înşelătorie smintitoare, cu recomandarea ca acest volum demn de biblioteca Penitenciarului Piteşti să fie ignorat până va apărea unul pe măsura jertfei şi dragostei Părintelui Arsenie, Duhovnicul de la Marea Neagră. (Z.O.)

“Ar fi fost mai uşor să retrageţi cartea decât să ridicaţi capacul de la sicriul Părintelui”

Catre: Manastirea Dervent (mesaj transmis prin e-mail)

Doamne, ajuta!

Va scriu in legatura cu aparitia de la Humanitas aparuta si sub egida si finantarea Manastirii Dervent, prin pr. Andrei Tudor, staret.

E o greseala destul de mare iesirea cartii sub aceasta forma. In primul rand, respectiva editura este portavocea sistemului new-age in Romania si cam asa a iesit si cartea. Mai bine scoteati cartea la o editura de cartier, dar cu un mesaj corect; sau deloc. Deci, pentru cine cunoaste cine cu cine voteaza in Romania dupa 1989, este un mare semn de intrebare aceasta aparitie, si nu aveti scuze pentru aceasta, deoarece puteati sa intrebati – semn al smereniei – si pe pr. Benedict, care s-a ocupat de mai multe carti ale Pr. Arsenie. Daca il intrebati, va raspundea cum trebuie; aici nu conteaza daca ne place pe cine intrebam, ci daca ne da raspunsul care trebuie. Si deoarece ati publicat despre Pr. Arsenie Papacioc, din acest motiv, eu, ca fiu duhovmnicesc, va trimit acest mesaj.

De fapt, pentru o carte gen documentar/istoric, cum se vrea aceasta, conteaza foarte mult comentariile. As dori sa va amintesc numai comentariile referitoare la numele persoanelor de la sfarsitul cartii, unde se specifica daca au participat sau nu la “rebeliunea legionara”(!!!). Este rusinos acest lucru, si ma gandesc mai ales la pr. Marcu de la Sihastria, la Traian Trifan, sau la cei ce au facut inchisoare si mai traiesc, deoarece rebeliunea nu a fost legionara, ci a fost facuta de Antonescu. Ba chiar si comunistii si-au bagat coada. Desigur, daca se specifica acest lucru, ca rebeliunea a fost facuta de Antonescu, cartea nu mai iesea la Humanitas. Si Parintele Arsenie si Parintele Justin Parvu spuneau la fel, ca rebeliunea a fost facuta de Antonescu, cum e si adevarat. Acesta e un punct la care tin toti cei care au trait evenimentele respective.

Dupa parerea mea, cartea, mai ales ca apare sub egida unui parinte staret, a unei manastiri, poate sa sminteasca. Cine l-a cunoscut pe Pr. Arsenie, isi da seama de aceasta, dar cine nu, nu. Daca aparea numai sub egida Humanitas, de mana lor, era treaba lor; tradatori au fost tot timpul, vorba parintelui.

Daca pr. Andrei – editor si staret – o fi citit cartea in intregime, si mai stia si ceva istorie, sau l-ar fi intrebat la timp pe Pr. Arsenie sau pe altii despre respectivele lucruri, nu cred ca ar fi semnat o asemenea carte. Prin aceasta si-a dat girul asupra neconcordantelor din carte.

Parerea mea esta ca ati facut o mare greseala. Ar fi  trebuit sa retrageti cartea din tipar si, acum, din librarii, ceea ce, oricum, ar fi fost o chestiunea mult mai usoara decat ridicatul capacului de la sicriul parintelui.

Aici nu mai conteaza orgolii, slava desarta, ca ati vrut sa scoateti o carte cu Parintele, sau ca va place sau nu va place ce va zic, ci mesajul cartii, la urma urmei, si cum este receptata de public. Si, desigur, cel mai important, sa-l prezentam pe Parintele asa cum a fost in aceasta viata. Slava desarta apare mai ales la cei ce sunt si virtuosi (Omilia XIX la Matei, PSB 23, Ioan Gura de Aur). Puteti sa mai intrebati si pe altii. Pacat!

Rog pomenire si iertare,

Iulian

Părintele Arsenie şi Mişcarea Legionară

Un subiect tabu pentru contemporani este abordarea subiectelor în legătură cu Mișcarea Legionară. Astfel cei interesați de a spori confuzia pe această temă au dat publicității selecții din dosarele Părintelui Arsenie Papacioc care sunt în portofoliul securității. Este remarcabil sprijinul pecuniar acordat apariției editoriale de o (inter) față bisericească! Mesajul este sugerat chiar de titlul cărții, Am înțeles rostul meu. Părintele Arsenie… un metalimbaj care decodificat înseamnă „am acceptat reeducarea!” Un cititor avizat comenta online: „Este vorba de nota informativă a unui turnător, pe care nu se poate pune nicio bază. Nu putem ști dacă relatează exact, exagerează sau minte sau falsifică ce a spus părintele. Dar dacă ar fi adevărat că acestea chiar au fost cuvintele părintelui Arsenie, este o foarte mare probabilitate ca el, știindu-l sau bănuindu-l pe celălalt că este informator al Securității, să fi spus intenționat aceste cuvinte, ca să deruteze Securitatea, poate ca să îl creadă «vindecat de legionarism» și să îl lase în pace. Nu este nicio lepădare aici, foarte, foarte mulți foști deținuți politici erau prudenți și una vorbeau cu prietenii apropiați, alta vorbeau cu cei pe care îi bănuiau informatori. Nu aveau niciun interes să își pună în cap Securitatea mai mult decât era cazul. Nota informativă nu are nicio valoare și nu îl incriminează cu nimic pe Arsenie Papacioc. Eu dacă eram editor nu o publicam, dar ce pretenții să ai de la editură. Au făcut intenționat probabil”.

Iată care era de fapt poziția Părintelui Arsenie atunci când se referea la Garda de Fier: „M-a întrebat cineva acum: „Se mai poate reînvia Mișcarea Legionară fără Codreanu?” Și i-am răspuns: „Nu cred că se poate! Numai dacă țâșnește unul de talia lui Codreanu!” Eram legionar și fiind la închisoare stăteam în genunchi la rugăciune… când am primit Psaltirea, am luat-o în brațe de bucurie și am mers în genunchi aproape o sută de metri acolo, la Aiud. Sunt fericit că mi-a ajutat Dumnezeu de m-am făcut călugăr. Nu-i nimic mai important ca acest act – să-ți dăruiești viaţa lui Hristos. Călugăria este peste Mişcarea Legionară. Toate acestea sunt experienţe de viaţă, istorie personală. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat prin toate câte am trecut”.

„Eu am fost legionar, dar sunt călugăr dincolo de orice fel de măsură, dincolo de orice. Şi n-aveam alt ideal decât de a ne hărăzi Dumnezeu fericirea să murim pentru scânteia de Adevăr pe care ştim că o avem în noi, pentru a cărui apărare vom intra în încleştare cu stăpânitoarele puteri ale întunericului, pe viaţă şi pe moarte (Efes 6:12). Asta-i deviza mea!” „Oamenii îşi păstrează ascunsă viaţa lor. Am trăit 14 ani în puşcării. Eram într-o anumită relaţie şi cu părintele Dumitru Stăniloae, bineînţeles respectând proporţiile, căci eram un prichindel pe lângă el. Dar când a intrat în temniţă, când a întâlnit acolo mari trăitori (legionari) care erau de zece ani în închisoare, care cunoşteau Noul Testament aproape pe de rost – puţini erau care nu ştiau toate Epistolele Sfântului Ioan – părintele Stăniloae a rămas impresionat. Nu se întâmplă nimic, absolut nimic, niciodată, fără voia lui Dumnezeu. Căci zice Mântuitorul: «firele de păr din capul vostru sunt numărate» (Matei 10:29-30; cf. Luca 21:18). Suntem conduşi, guvernaţi de Dumnezeu în toată mişcarea noastră. Deci trebuie să fim atenţi. În închisoare erau oameni de rugăciune. Am trăit cu ei, cu Valeriu Gafencu, cu Virgil Maxim… L-am avut pe Virgil Maxim chiar în celulă. Am stat împreună, mi-a fost aproape ca un ucenic. Am stat mult timp câte doi în celulă la Aiud. Pe mine m-au ţinut ani de zile la zarcă. Zarca era la Aiud o închisoare în închisoare. Nu ştiţi! Făcută de unguri pentru români. Acolo nu vedeam nimic. Ne scoteau afară zece minute pe lună. Vă daţi seama, erai cu totul suspendat de tot ce-i materie! În asemenea condiţii, toţi creştinii aceştia se rugau. Dar care era intensitatea rugăciunii, asta e greu de apreciat – ca să satisfacem noi acum lumea curioasă de astăzi. Vă mai spun încă o dată: eu recomand o stare de veselie care înseamnă rugăciunea neîncetată (1 Tes 5: 17)” .

Iubirea de neam caracteristică legionarilor era evidentă și în opera și atitudinea poetului Mihai Eminescu fapt care îl face nedorit și astăzi unor contemporani! Părintele Arsenie sublinia această calitate a marelui poet: „Una din marile lui realizări este perfecta identitate dintre poet și neamul său – Eminescu. Nici la Goethe identitatea nu e desăvîrșită cu neamul său. Deci Eminescu era cu predilecție poet naţional: «De la Nistru pân’ la Tisa/Tot românul plânsu-mi-s-a». Da, vă spun: poezia ca şi arta în general, este o prorocie. De ce v-am spus aceste lucruri? Ca să vă controlaţi sensibilităţile şi posibilităţile de realizare”.

Raportându-ne la aceste valori ale poporului român, avem dovada cea mai eclatantă a calității de mare duhovnic al neamului românesc, care nu poate fi ignorată atunci când alcătuim biografia Părintelui Arsenie Papacioc! Sfântul Ioan Gură de Aur remarcă: „Este de ajuns un om înflăcărat de râvnă ca să mântuie un popor întreg!”.

Ieromonah Benedict Stancu

(Extras dintr-un articol apărut în Revista ATITUDINI, Nr. 35 preluat de MĂRTURISTORII.RO)

Sursa: Ziaristi Online