Mauro (R) and his partner Juan Carlos from Spain hold their twin babies at a private hospital after an Indian surrogate mother delivered twin baby girls for them in New Delhi February 16, 2011. Surrogate motherhood is among the latest in a long list of roles being outsourced to India, where rent-a-womb services are far cheaper than in the West. Fertility clinics usually charge $2,000-$3,000 for the procedure while a surrogate is paid anything between $3,000 and $6,000, a fortune in a country with an annual per capita income of around $500. But the practice is not without its critics in India with some calling it the “commoditisation of motherhood” and an exploitation of the poor by the rich.
CEDO: Decizie care permite vânzarea copiilor produși prin reproducere asistată, reexaminată
Motivând rejudecarea, Curtea recunoaște că decizia din prima instanță a CEDO este foarte criticabilă și că, departe de a rezolva o problemă, ridică altele noi și importante. Decizia din 27 ianuarie, puternic contestată inclusiv de 2 dintre judecătorii din complet, a conferit o absurdă legitimitate producerii și tranzacționării de copii prin procedura surogației (gestația pentru altul).
Donatina Paradiso și Giovanni Campanelli, cetățeni italieni, au reclamat la CEDO că statul italian a refuzat să le recunoască drepturile asupra unui copil conceput prin fertilizare in vitro și purtat în pântece de o mamă surogat, cumpărat cu 49.000 de euro de la o firmă rusească specializată. De reținut și că gameții din care a fost obținut embrionul nu erau ai celor doi italieni; cu alte cuvinte cuplul nu avea absolut nicio legătură genetică/biologică cu copilul. Constatând o situație contrară legii naționale, instanțele italiene au refuzat să recunoscă filiația stabilită în Rusia și au dispus trecerea copilului în custodia autorităților, pentru a fi încredințat spre adopție.
Cuplul s-a plâns CEDO că li s-a încălcat dreptul la viață privată și de familie. Pe 27 ianuarie 2015, Secția a doua a Curții a hotărât, cu 5 voturi contra 2, în favoarea celor doi wanna-be „părinți”: deși Italia poate refuza recunoașterea filiației, actul de a lua copilul în custodie încalcă Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a arătat Curtea. Statul italian a fost condamnat la plata a 30.000 de euro daune, fiind obligat să returneze copilul „părinților”.
Cum anume poate fi în interesul superior al copilului – noțiune de care se ține, teoretic, cont în orice act juridic și administrativ care îl privește pe acesta – să fie produs la comandă și vândut ca la piață unor oameni cu care nu are absolut nicio legătură, rămâne să vedem în acest „act final” care va avea loc la Marea Cameră.
Deciziile Marii Camere definesc „doctrina” Curții și au putere de obligativitate în toate statele din jurisdicția CEDO, inclusiv în România.
Informații suplimentare:
C. de La Hougue & G. Puppinck, Paradiso and Campanelli v Italy: The ECHR Validates the Sale of a Child Through Surrogacy, Social Science Research Network, (May 1, 2015).
Grégor Puppinck, „La Cour européenne des droits de l’homme valide la vente d’enfant !”, Village de la Justice, 4 février 2015.
Sursa: Cultura Vieţii via Ziaristi Online
