De ce Mareşalul Ion Antonescu nu a fost “criminal de război”. Opinia Profesorului Gheorghe Buzatu şi 13 cărţi online, GRATUIT, pe această temă

Maresalul Ion Antonescu la Executie 1 iunie 1946 Jilava Arhiva SIS SRI via Ziaristi Online

Mareşalul Ion Antonescu la execuţie – 1 iunie 1946, Jilava – Arhiva SIS/SRI via Ziaristi Online

„În faţa morţii neclintit,
N-aveai ce o ruga,
Ai lăcrimat şi i-ai zâmbit
Ca şi la nunta ta”.

– Versuri de Adrian Păunescu despre Ion Victor Antonescu (2 iunie 1882, Piteşti – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava)

“Antonescu n-a fost şi nu putea să fie…”criminal de război”. O asemenea etichetare nu are substanţa juridică şi istorică. Este cazul să mă întreb dacă nu cumva calificarea drept “criminal de război” a lui Antonescu nu este în măsură să ascundă pe cei care – evident, criminali – s-au opus (ori au sabotat) Războiul reunirii naţionale din 1941-1944, condus de Mareşal?”, ne scria profesorul Gheorghe Buzatu într-un text aniversar oferit, în exclusivitate, portalului Ziaristi Online, la 70 de ani de la declanşarea Războiului Sfânt împotriva bolşevismului ateu şi pentru recuperarea Basarabiei străbune.

Semnalăm aici studiului profesorului Gh. Buzatu, azi, la 69 de ani de la asasinarea “lotului Antonescu” şi la putin timp rămas până la împlinirea a 74 de ani de la declanşarea războiului de reîntregire a ţării: 22 IUNIE 1941: UNA DIN ZILELE ASTRALE ALE ISTORIEI NAŢIONALE

Amintim totodată la această dată comemorativă şi două articole importante şi bine de cunoscut: Mărturia preotului care i-a dat ultima împărtăşanie Mareşalului Ion Antonescu înainte de execuţie: “La Jilava, soldaţii plângeau în curtea închisorii”. DOC şi Ultima scrisoarea a Mareşalului Ion Antonescu către soţia sa, Maria, o scrisoare olografă din Arhiva KGB, o poză de la execuţie din Arhiva SRI şi o serie de fotografii-document cu Ion şi Maria Antonescu. FOTO/DOC cât şi, mai jos, o filmare de arhivă de la procesul şi execuţia “lotului Antonescu”.

Regretatul profesor Gheorghe Buzatu a publicat peste 50 de cărţi de istorie în calitate de unic autor, fiind totodată coordonator şi coautor la alte 76 cât şi coordonator al prestigioasei colecţii “Românii în istoria universală”, care a ajuns la 163 volume. Profesorul Buzatu, care a previzionat cu glas tare sfârşitul comunismului într-o conferinţă care a avut loc în SUA în, a pătruns atât în Arhivele CIA cât şi în cele ale KGB şi a scris peste 500 de studii, articole, note de specialitate, care întregesc uriaşa sa operă lăsată românilor de azi şi, deopotrivă, generaţiilor viitoare, posterităţii. În 1981 şi 1983 a fost distins cu Premiul Academiei Române, în 1999 cu Premiul de excelenţă al UNESCO iar în anul 2007 a primit titlul de doctor Honoris Causa al Universităţii “Ovidius” din Constanţa. Profesorul Gheorghe Buzatu a fost fondator al Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Filialei Iași a Academiei Române, care a pus la dispoziţie celor interasaţi, în regim gratuit, 13 lucrări de specialitate pe care le redăm mai jos, urmate de studiile Profesorului găzduite de portalul Ziaristi Online, cele mai multe în exclusivitate, pe tema istoriei zbuciumate a României de înainte şi de după căderea în ghearele bolşevicilor şi apoi revenirea, în ale progeniturilor lor, după 1989. În întreaga istoriografie românească de până acum, cazul Mareşalului Ion Antonescu a fost tratat de Profesorul Gheorghe Buzatu cu cea mai mare acuitate, după părerea noastră.

Dumnezeu să-i ierte!

LUCRĂRI GRATUITE PENTRU BIBLIOTECA TUTUROR ROMÂNILOR:

1. Gh. Buzatu, România sub imperiului haosului (1939-1945). Sudii şi documente, Bucureşti, Centrul de Istorie a Românilor “Constantin C. Giurescu”, RAO, 2007. (PDF) Descarcă

2. Gh. Buzatu, Hitler, Stalin, Antonescu, vol. I, Ploieşti, Editura Societăţii Culturale “Ploieşti-Mileniul III”,2005.(PDF) Descarcă

3. Gh. Buzatu, George Roataru, Stalin, Hitler, Antonescu, vol. II, Piteşti, Rottarymond, 2007. (PDF) Descarcă

4. Gh. Buzatu, Antonescu, Hitler, Stalin, vol. III, Iaşi, Casa Editorială “Demiurg”, 2008. (PDF) Descarcă

5. Gh. Buzatu (coord.), România îm ecuaţia Războiului şi Păcii (1939-1947). Aspecte şi controverse, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2009. (PDF) Descarcă

6. Gh. Buzatu, Mareşalul Ion Antonescu. Biobliografie, Iaşi, Casa Editorială Pro-Demiurg, 2010. (PDF) Descarcă

7. Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cârstea, editori, Pace şi război (1940-1944). Jurnalul Mareşalului Ioan Antonescu (comentarii, anexe, cronologie), vol. I, Preludii, Explozie, Revanşa (4.IX.1940 – 31.XII.1941), Casa Editorială “Demiurg”, Iaşi, 2008. (PDF)Descarcă

8. Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Murusia Cîrstea, Corneliu M. Lungu, editori, Pace şi război (1940 -1944). Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu (comentarii, anexe, cronologie), vol. II, Succese şi eşecuri (1-I-1942 – 30-VI-1943), Casa Editorială “Demiurg”, Iaşi, 2010. (PDF) Descarcă

9. Gh. Buzatu, O istorie a petrolului românesc, ediţia a II-a, revazută şi adăugită, Casa Editorială “Demiurg”, Iaşi, 2009. (PDF) Descarcă

10. Gh. Buzatu, Mariusa Crsitea, Europa în balanţa forţelor, vol. II, 1939-1945, Iaşi, Tipo Moldova, 2010. (PDF) Descarcă

11. Gh. Buzatu, Mariusa Crsitea, Europa în balanţa forţelor, vol. III 1939-1989, Iaşi, Tipo Moldova, 2010. (PDF) Descarcă

12. Gh. Buzatu, Corneliu Bichineţ (coord.), România sub imperiului haosului (1919-1989), II, Iaşi, Tipo Moldova, 2011. (PDF) Descarcă

13. Corneliu Ciucanu, Dreapta românească interbelică. Politică şi ideologie,Iaşi, Tipo Moldova, 2009. (PDF) Descarcă

Ion Victor Antonescu (n. 2 iunie 1882, Pitești – d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava)

“Să nu uităm că istoria
nu va uita pe vinovaţi;
şi vinovaţi suntem cu toţii:
unii, pentru că am tăcut;
alţii, pentru că am greşit;
cu toţii, pentru că am suportat.”

General Ion Antonescu

(Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)

“Biografia Mareşalului Antonescu, care nu poate şi n-are cum decade în hagiografie, se întemeiază pe realităţi indiscutabile, verificate şi susţinute numai pe temeiul unei multitudini de documente, multe cercetate de noi cu predilecţie în arhive şi biblioteci apoi valorificate, numeroase în premieră, judecate şi relatate de specialişti sau de participanţii la evenimente, unii interogaţi special de noi – Gh. Barbul, George I. Duca, Barbu Călinescu, Henriette şi Gh. Magherescu ş.a., ş.a. Nu este lipsit de interes să precizez că biografia este populată de cel puţin o mie de personaje, fiecare ocupându-şi natural locul în funcţie de rolul jucat în devenirea, desfăşurarea şi consecinţele faptelor examinate.

Sacrificiul Mareşalului Antonescu şi al colaboratorilor săi de anvergură, precum personalităţi de excepţie ca Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, C. Piki Vasiliu, a devenit, prin voinţa excesiv brutală a învingătorilor din 1945-1946, exemplar… După cum, în mod sigur, nu a fost nici fără antecedente şi nici fără „modele” grozave pentru desfăşurările ulterioare din Istoria Românilor. Este un aspect sub care versul popular a surprins – precum de obicei în asemenea situaţii – similitudini extraordinare şi adevăruri esenţiale, pline de sens pentru cine e dispus a descifra învăţăminte:

Şi, din vreme-n vreme,
Practică barbară,
Capul ginţii noastre
Cade pentru Ţară!”

* *

Biblioteca Profesorului Buzatu

“Nu întrevăd, acum, după ce tumultuosul secol al XX-lea s-a încheiat, fără însă ca şi faptele pe care el le-a găzduit cu exagerată generozitate să fi încetat a-şi exercita consecinţele, cel mai adesea în chip negativ şi cu intensitate, de ce vreun istoric ar mai avea temei de a-l exclude pe Ion Antonescu din categoria iluştrilor bărbaţi de stat ai României contemporane, alături de I. I. C. Brătianu, N. Titulescu sau N. Iorga. În privinţa ierarhiei, nu are rost, desigur, să mă pronunţ, cât timp numai trecerea timpului, perspectiva justă a evenimentelor deja împlinite şi cercetările istoriografice temeinice de mâine îşi vor spune, cu greutate şi dreaptă măsură, cuvântul decisiv nimerit. La 23 iunie 1940, nimeni altul decât Nicolae Iorga, celebrul nostru polihistor, care prin creaţia sa de proporţii, varietate şi profunzimi rar întâlnite a acoperit practic întreg spaţiul spiritual românesc, şi nu numai, a observat cu numai câteva zile înainte de a fi intervenit tragedia românilor de pretutindeni şi de-a se fi declanşat procesul prăbuşirii României Mari, context în care savantul însuşi la scurt timp după catastrofă avea să-şi afle groaznicul sfârşit:”Neam părăsit în răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor. Aşa de puţini între aşa de mulţi. Cu fraţii la cellalt capăt al Europei şi cu străini de noi în toate părţile. Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie şi siliţi a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume. Pentru mai puţin se părăsesc şi cele mai dulci patrii. Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, când s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oţelul, am întins brutalităţii arma subţire a inteligenţei noastre. Şi, iată, suntem tot acasă” . Este cu totul explicabil, drept consecinţă, că în 1942 îngrijitorii excelentului Album Spaţiul istoric şi etnic românesc, editat sub egida Academiei Române, a Institutului Cartografic Militar şi a Institutului Naţional Central de Statistică din Bucureşti, au inserat drept motto al capitolului III aceste cuvinte definitorii ale Mareşalului Ion Antonescu: „Ne-am născut aici, suntem cei dintâi aşezaţi şi vom pleca cei din urmă”. În atare împrejurări, Ion Antonescu a reprezentat, sub cele mai multiple aspecte şi din cele mai multe cauze, mai mult decât un factor de decizie, un reazem pe măsură, un element de incontestabilă garanţie, chiar siguranţă, la „talpa” Ţării.

Numele Mareşalului Ion Antonescu a intrat în Istorie, cu sau mai degrabă fără voinţa unora sau a altora, încă din cursul vieţii. Mai presus de orice – Omul, cu toate calităţile şi defectele lui, pentru toate faptele sale, bune sau rele. Nu a fost fascist, după cum nici democrat, dar nici rasist ori criminal de război. Ci, înainte de orice, un bun naţionalist. Răstimpul care ne desparte de execuţia lui în 1946 este, totuşi, prea scurt la scara istoriei pentru a fi „văzut” total şi global, fără de greş, dar, netăgăduit, că dreptatea tot îşi va spune cuvântul. Deja unele sondaje de opinie, la nivel naţional, l-au situat pe Mareşal în rândul celor mai de seamă români de oricând şi de orişiunde.

Faptele trecutului, consumate, Antonescu n-ar mai avea cum interveni şi ce dovedi, sau ce … corecta măcar. Este, de-acum, rândul istoricilor şi şansa lor de-a afla şi dezvălui tot adevărul, despre toate cele care, câte şi cum au fost!”

Din scrierile Profesorului Gheorghe Buzatu