Într-un comentariu la un articol intitulat “În România, nici minciuna nu mai este adevărată – o amintire cu viitor strălucit“, fostul dizident anticomunist Dorin Tudoran observă acid tentativa lui Vladimir Tismăneanu aka Tismăhausen de a-şi fabrica peste noapte un dosar “beton-armat” de dizident, folosind ca martori persoane răposate.

Iată observaţia lui Dorin Tudoran:

“O noutate importanta: dupa 26 de ani de la caderea comunismului, apar primele dovezi despre eroica disidenta a dlui Vladimir Tismaneanu. Sursa este beton: Vladimir Tismaneanu. Colegii sai isi amintesc ca lucrurile au stat cu totul altfel, dar asta nu conteaza. Ce conteaza este voia-buna declansata de paginile “memorialistului”: http://www.contributors.ro/pol…”

Trimiterea este către un pseudo-articol “ştiinţific” din seria prefabricatelor lui Vladimir Tismăneanu, de data aceasta despre unul din foştii săi guru – comunistoidul Ion Traian Ştefănescu. Într-adevăr, citindu-l în x şi zero găsim următorul fragment rocambolesc:

“Am luat cuvântul (mi s-a cerut) la conferința [UASCR – nota red.] pe universitate, am cerut să se renunțe la minciunile oficiale legate de istoria României sub comunism, m-am referit la Plenara din aprilie 1968 când a fost reabilitat Lucrețiu Pătrășcanu, acel moment când renăscuse, măcar pentru câteva luni, speranța unei liberalizări interne. Ștefănescu a tras concluziile, m-a lăudat pentru curajul intervenției. Am aflat ulterior că în ședința restrânsă unde se selectau delegații pentru următoarea conferință pe țară, Ștefănescu a spus că nu mai vrea să mai audă vreodată în viață intervenții precum a mea. Simțise unde băteam, a sesizat că nu vorbesc în sloganuri, mi-a făcut de fapt un mare serviciu. Detesta orice adiere de spirit critic.”

Uau! Ne întrebăm ce mai urmează? Oare o fi încercat – într-un act de dizidentă maximă – să-i muşte mâna Elenei Ceauşescu în timp ce-l mângâia pe creştet?

Sursa: Ziaristi Online

Foto: Tismăneanu şi Condamnarea onanismului din Romania. Un editorial de Petru Romosan