Am primit pe adresa redacţiei o Sinteză înformativă extinsă privind “Jaful de la Operă”. Autorii ei afirmă că materialul este realizat din surse deschise, între care se află şi Ziaristi Online (dar nu-i dăm în judecată pentru plagiat! 🙂 ), cât şi din informaţii provenite din interiorul Operei şi Operetei şi de la organele de anchetă. Având în vedere că cele mai multe dintre datele şi alegaţiile de mai jos sunt confirmate de actul de acuzare al procurorilor care l-au reţinut pe directorul Operei Naţionale din Bucureşti, Răzvan Dincă, dăm curs Sintezei şi aşteptăm orice alte note pro sau contra.

Motto: „Răzvan Ioan Dincă e un regizor şi director diletant. «Domnia sa» se pretează să emită inepţii groteşti, penibile, ticăloşite de caracterul lui degradat, parte de propriul ego, parte de absint. Absintul e o băutură toxică interzisă (consumată des de directorul Teatrului Naţional de Operetă), ce-i determină celui care o consumă stări grave de tulburare comportamentală. De aici, minciuna fără scrupule, grobianismul deşănţat, impertinenţa maladivă, toate ascunse în spatele unei firave pojghiţe de cvasiintelectualism. Este nepermis ca un asemenea exemplar să fie director de teatru şi încă unul naţional, unic în România. Acest individ nu are ce căuta într-o instituţie de cultură, indiferent de zona geografică sau nu mai ştiu ce grupare masculină feroce.

În faţa refuzului unei femei, Răzvan Ioan Dincă se comportă ca şi cum ar avea de înfruntat cine ştie ce cohortă de invadatori, nu doar nişte femei care-şi permit să-i refuze erecţiile destul de nehotărâte în privinţa orientărilor sexuale.” – Artista Crina Matei

I.ȚEAPA NOULUI SEDIU AL OPERETEI

1. Risipa banilor publici pe o constructia necorespunzătoare

Onorabilii contribuabili români au luat țeapă cu noul sediu al Operetei. Milioane de euro din banii lor au fost „investiți” într-un sediu destinat să fie teatru muzical, care este în fapt o clădire temporară de tablă, izolată cu spumă, a cărei sală tapetată cu plastic nu are acustică.

Noul sediu a beneficiat de asemenea de o finanțare generoasă din partea statului, de aproximativ 11 milioane de euro cu T.V.A. Termenul, respectiv „durata de realizare a investiției” a fost prevăzută la șapte luni în Hotărărea de Guvern nr. 1028/2012, aprobată de primul-ministru Victor Ponta. Într-o conferință prematur triumfalistă din toamna anului 2012 (redată de Mediafax), dl Răzvan Ioan Dincă a anunțat că “Noua clădire va fi primul teatru din România construit după 1990”… Spicuim în continuare din repectiva conferință: Prezent la eveniment, ministrul Culturii, Puiu Haşotti, a spus că noul sediu al Teatrului Naţional de Operetă “va putea rivaliza cu orice instituţie de gen din Europa“, fiind, alături de sediul renovat al Teatrului Naţional “Ion Luca Caragiale” din Capitală, unul dintre cele mai moderne teatre europene.

Costul total al investiţiei se va ridica la aproximativ 11 milioane de euro, durata de execuţie fiind, potrivit contractului, de nouă luni, a anunţat Puiu Haşotti în aceeaşi conferinţă de presă.

“Şi nu are niciun motiv să dureze o zi mai mult, pentru că există şi bani, există şi proiectul făcut şi toate autorizaţiile care se impun în acest sens obţinute. Totul depinde exclusiv de modul în care noi vom gestiona această organizare, astfel încât să nu fim nevoiţi să mergem în turneu în toate oraşele ţării, ci doar în cele mai importante”, a mai spus Răzvan Ioan Dincă.

Dar să revenim la realitatea anului prezent 2015, an în care, cu chiu cu vai abia a avut loc așa-zisa inaugurare a noului sediu. Dacă au existat și banii și toate celelalte condiții – după spusele ale însuși dlui Dincă – atunci de ce s-a întârziat atât de mult? Este vorba cumva doar de managent defectuos? Au apărut între timp ceva costuri suplimentare, sau datorii?

Ne aflăm în mai 2015, iar aspectul și eficiența noul sediu lasă încă multe de dorit. Intrarea în clădire a angajaților instituției – artiști și personal tehnic, se face direct din partea carosabilă a străzii, unde nu există deltfel niciun trotuar, ci doar un șanț periculos, îngust, plin de hărtoape, noroi și răcăciuni.

„Curtea interioară”, delimitată de stradă de un gard înalt de tablă ruginită, are aspectul unui maidan cu gropi, plin de gunoaie, tomberoane revărsate, peturi golite murdare și sute de mucuri de țigară. Câțiva câini comunitari – foarte drăguți și pașnici dealtfel – desăvârșesc tabloul dezolanței urbane pe care angajații Operetei îl contemplă, vrând-nevrând, de fiecare când vin la lucru în această insituție publică de cultură.

După cum se poate însă constata chiar și de la o simplă plimbare pe stradă, noul sediu al Operetei din Bd. Octavian Goga nr. 1, nu arată a fi încă finalizat. Nefiind încă finalizată construcția, este greu de crezut că sunt făcute toate recepțiile lucrărilor sau recepția finală. Chiar și în prezent accesul artiștilor la noul sediu se face înfruntând gropile-capcane de noroi, acoperite cu câteva dale, risipite ici și colo.

În interior, culoarele sunt înguste și cu tavanul jos, iar toată tubulatura și țevăria este expusă. Cabluri de înaltă tensiune anină pe alocuri pe pereți.

Cu toate acestea, în disprețul legislației sănătății și securității la locul muncii, au fost deja programate numeroase repetiții pentru artiști încă din luna noiembrie, când noul sediu era în plin șantier. Repetițiile numeroase și complexe se desfășoară și în prezent. Mai mult decât atât, sunt programate și spectacole. Specificăm că sala de spectacol are peste 500 de locuri pentru public. La acestea se adaugă distribuțiile de artiști, instrumentiști din orchestră, cântăreți-soliști, balerini, coriști și personalul tehnic care evoluează la scenă, însumând astfel laolaltă chiar și peste o mie de oameni care participă activ la realizarea repetițiilor generale și a spectacolelor.

Cum de s-a permis începerea activității într-un sediu care nu pare a fi încă finalizat? Oare s-au dat toate aprobările pentru acest lucru?

2. Problemele noului sediu – lipsa aerului, lipsa acusticii

Cabinele de studiu pentru soliști și sala de repetiții pentru orchestră sunt plasate la subsol, iar aerul este ventilat mecanic și ”tratat” – cine știe cum!- într-o camera de tratare a aerului. Aerul este închis și greu de respirat. Încălzirea și ventilația se face ystemve printr-un sistem/tubulatură de aparate de aer condiționat, iar acest lucru este de-a dreptul criminal pentru emisia vocală a cântăreților, a suflătorilor, pentru sănătatea vocilor și a aparatului respirator, deopotrivă al tuturor cântăreților și instrumentuștilor.

Oare este vorba de doar de incompetență în concepție sau și de rea voință? Sau poate satisfacerea firmelor de aer condiționat și ventilație a fost mult mai importantă decât satisfacerea celei mai elementare condiții necesare pentru sănătatea cântăreților și instrumentiștilor, și anume de a avea aer ventilat natural.

3. La noul sediu al Teatrului de Operetă se amplifică doar problemele, căci sunetul muzical acustic nu are nicio șansă de amplificare naturală în sala de tablă căptușită cu spumă și tapetată cu plastic ieftin

Cheltuirea a aproximativ 11.000.000 de euro pentru o sală de teatru muzical care nu are acustică este nesăbuită. Aspectul jenant de hală –hangar de tablă ondulată al noului sediu este departe de standardele unui teatru de nivel european. Cabinele de studiu sunt minuscule, din tablă și neizolate fonic corespunzător. Sala este destul de mică pentru genul operetei, mult prea mică pentru genul musical, fiind pe deasupra și lipsită de acustică.

Într-un interviu recent, publicat la 04.06.14, noul sediu al Operetei din str. Octavian Goga nr.1 este criticat de arhitecți și de ministrul Culturii, după cum urmează:

„E o arhitectură cel puţin banală. E o arhitectură ieftină, e o investiţie mică”, a spus Gheorghe Pătrascu, arhitectul-șef al Primăriei Capitalei.

„Aspectul exterior trimite cu gândul mai degrabă la un spaţiu de depozitare sau la un spaţiu comercial, care ar fi fost potrivit exteriorului Bucureştiului, periferiilor”, a apreciat Oana Marinache, istoric de artă.

„Nu e un sediu extrem de frumos din punct de vedere artistic, dar este funcţional pentru teatrul de Operetă. Este o cutie. Sigur, acolo era greu să punem altceva şi să punem din banii pe care i-am avut”, a declarat  ministrul Kelemen Hunor.

Declarația dlui Kelemen Hunor merită un pic analizată. Oare se simte vinovat că, în calitate de ministru al culturii, prin diferite semnături și aprobări ar fi oblăduit cumva la un moment dat acest eșec arhitectural anti-muzical? Cum poate considera cineva că o sală fără acustică poate fi „ funcțională” pentru genul clasic eminamente acustic al operetei? Și de unde până unde impresia că 11.000.000 de euro sunt bani prea puțini pentru a realiza ceva de o oarecare calitate?

4. Dați jos lavalierele cântăreților și veți avea dovada inepției risipirii a 11 milioane de euro pentru o sala de teatru muzical fără acustică!

În memoriul înregistrat la Ministerul Culturii cu nr. 816 din 13.03.2014, mai mulți artiști semnalau problemele grave de la Operă și de la Operetă, printre care și cea a noului sediu al Operetei. La punctul 16 al respectivului memoriu, artiștii au atras atenția asupra neajunsurilor noului sediu și au solicitat „Să se verifice în ce măsură suma de 48.472.986 lui alocată conform Notei de fundamentare la noul OBIECTIV DE INVESTIȚII AL TEATRULUI NAȚIONAL DE OPERETĂ „ION DACIAN”, va corespunde calității construcției reale care are aspectul unui HANGAR DE TABLĂ ONDULATĂ, peticit cu sticlă verde și finalizat cu două cuburi strâmbe roșii. Având în vedere arhitectura îndoielnică, designul teșit și materialele de construcție folosite, cu siguranță această clădire are toate șansele să nu aibă o acustică bună. Subliniem că o sală cu acustică de calitate este practic indispensabilă pentru realizarea spectacolelor de muzică clasică din genul operetei”.

Avertismentele lor avizate s-au adeverit, iar prezentul a arătat tuturor că rezultatul investiției de 11 milioane de euro este într-adevăr o construcție inestetică, dotată cu o sală fără acustică. Faptul este de netăgăduit, cu atât mai mult cu cât, s-a putut deja observa la mai multe spectacole că, în momentul în care – Doamne ferește! – se desprinde accidental vreo lavalieră de la vreun solist, vocea dispare cu desăvârșire. Realitatea lovește cântăreții profesioniști, artiștii și publicul meloman: SALA ESTE SURDĂ.

Acest fapt a fost practic deja indirect recunoscut în momentul în care cele două recente reprezentații cu opereta „Silvia”, au fost amplificate ca la muzică ușoară.

Apariția lavalierelor la toate spectacolele de la noul sediu a dus deja la apariția de noi „staruri”, cu voci fabricate din butoane, supraacute date de sintetizator, amplificare la maxim care crează volume care nu există. Mai nou, printre soliști a început să circule temerea că nu cumva să li se taie microfonul și să nu se mai audă în sală, dacă nu se mai au bine cu conducerea

Ministerul Culturii și diversele oficilități însă, par că nu observă, fiind prea ocupate să se gratuleze reciproc la „inaugurarea” noului sediu pentru „Primul teatru construit în România după anul 1989”, „Un proiect încheiat într-o țără care-și lasă baltă interesele”. Ministrul Kelemen, cel care dealtfel a și semnat începerea lucrărilor, nu a ratat evenimentul.

Într-un interviu la Agerpres din 22.04.2014, dl Kelemen, Ministru al culturii la vremea respectivă, referitor la noul sediu, afirma „Revenind la clădirea în curs de finalizare — e vorba de o construcție ușoară, în care se poate juca și 15 și 20 de ani.”

Cu alte cuvine, s-au alocat de la bun început 11 milione de euro pentru o construcție prevăzută să fie utilizată doar 15-20 de ani?

Dl ministru (la acea dată) Kelemen continuă: „Nu e o clădire frumoasă, recunosc. Nu este o bijuterie arhitecturală, dar este o clădire funcțională.”

Funcțională pentru cine? Poate pentru firmele de sonorizare, care, din cauza lipsei acusticii, vor avea de lucru permanent, inclusiv la spectacolele de operetă clasică care altfel ar fi inaudibile. Clădirea nu poate fi funcțională pentru cântăreții profesioniști în niciun caz, deoarece aceștia își vor pierde impostația cântând la microfon și-și vor șubrezi sănătatea aparatului vocal-respirator cântând în aere condiționate și alte ventilații tratate artificial.

În același interviu, referitor la acustica sălii, dl fost ministru Kelemen răspunde: „Are și acustică. Așa că Opereta va avea această scenă, această clădire, pe care, așa cum am înțeles, repet, o putem inaugura în septembrie.”

Concluzionând acest subiect, poate ar trebui ca dl fost ministru Kelemen să fie invitat la un spectacol de operetă fără amplificare de muzică ușoară și fără lavaliere la soliști. Poate ar trebui ca dl Ministru Kelemen, împreună cu dl director Dincă și alături de alți miniștri ai culturii, să explice de ce a fost încuviințată cheltuirea a 11 milioane de euro pe o construcție ușoară, de mică durabilitate în timp, inestetică și fără acustica corespunzătoare unui teatru muzical.

Poate ar mai trebui ca toate aceste personlități, în frunte dl fost ministru al Culturii Daniel Barbu, să mai explice cine a propus și cine a permis batjocorirea artei lirice românești prin fuzionarea abuzivă a Operei Naționale București cu Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” care s-a desființat prin H.G.741/2013. Cel puțin din respect pentru publicul meloman dacă nu și din respect pentru artiști, ar trebui să fie aduse la cunoștința opinie publice adevăratele motive și adevărata miză a atacului asupra celor două prestigioase teatre naționale.

1. TUNUL FUZIONĂRII OPEREI NAȚIONALE BUCUREȘTI CU TEATRUL NAȚIONAL DE OPERETĂ CARE S-A DESFIINȚAT

1. Miza financiară a fuziunii

Referitor la fuzionare Operei și a Operetei – care s-a desființat pe această cale ca și teatru național – , presa a semnalat deja cel puțin o miză a acestui abuz. Tunul sau marele premiu al acestei fuzionării /desființări se pare să fi fost cumulul fondurilor imense repartizate pentru lucrările de construcție ale celor trei clădiri, respectiv a Operei, Sala Omnia și noul sediu al Operetei. Referitor la multele milioane de euro aferente lucrărilor la respectivele sedii, presa a semnalat deja „”șantierul financiar” care ar urma să se afle sub bagheta ”maestrului”. ”Se poate să construiesc un imperiu și să vină altcineva să-l ia, dar asta e altă discuție”, a gândit cu voce tare cel care, evident, este autorul proiectului, Dincă””– vezi articolul „HGR cu parfum de paranoia” din Ziarul AZI, din data de 23 septembrie 2013. Se știe că, în general șantierele pe banii statului înseamnă comisioane, administrarea de mari fonduri, prelungiri cu multiple acte adiționale ulterioare și din nou fonduri, fonduri, fără număr…

2. După ce a distrus repertoriul Teatrului Naționale de Operetă „Ion Dacian”, a ajuns și director general al Operei Naționale București în anul 2012.

Ulterior numirii sale în funcția de director general al Operei printr-un act normativ cu dedicație, a obținut fuzionarea-desființarea Teatrului de Operetă, care din anul 2013 și-a pierdut rangul de național și personalitatea juridică. Astfel, marele Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” a ajuns să fie doar un simplu compartiment al Operei. Dovada faptului că este vorba de un act cu dedicație este chiar cererea de intervenție a domnului Dincă în procesul din Contencios pentru anularea H.G. 741/2013. Din acest demers, interesul personal de fuzionare/desființare răzbate vizibil.

Ambele teatre se află în prezent în continuare sub conducerea dlui. R. I. Dincă. Contractul de management expiră abia în dec. 2017, deoarece directorul beneficiază de o extindere a contractului față de ce prevede legea managementului instituțiilor publice de spectacol. Mai precis, la recomandarea comisiei de concurs, i s-a mărit perioada contractului de la 3 ani la 5 ani. Oare cât îl mai rabdă cultura românească?

3. Fuziunea abuzivă a prestigioaselor instituții pune multe semne de întrebare, plasându-se mai degrabă în zona a unui act administrativ cu dedicație.

Interesele, relațiile și avantajele personale meschine par a se intersecta cu influențele obscure ale încrengăturilor politice dubioase care caracterizează din păcate societatea ronmânească actuală.

Lipsa transparenţei decizionale deopotrivă a Ministerul Culturii şi a managerului R. I. Dincă faţă de angajaţii ambelor instituţii, s-a manifestat din plin prin tăinuirea de peste un an de zile a Organigramei aprobate, a Regulamentului de ordine şi funcţionare aprobat şi a Statului de funcţii. Ȋncălcarea dreptului cetăţenesc de a avea acces la informare publică este doar unul dintre primele neajunsuri. De la bun ȋnceput, opacitatea modalităţii de adoptare a H.G. 741/2013 a indicat dubii serioase referitoare la conţinutul, modalitatea de aplicare şi scopul real al adoptării ei. Beneficiul economic nu se ȋntrevede concret deloc, iar cel cultural este inexistent.

Semnele de întrebare ale artiștilor și a publicului persistă în ceea ce privește degradarea repertoriului de operetă. Aflat sub conducerea directorului Dincă, repertoriul Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian” a fost jupuit în condiții suspecte de decorurile celor 25 de spectacole și aproximativ 50.000 de costume aferente, dispărute, probabil casate/distruse/aruncate în condiții încă neanchetate și neelucidate. Din această perspectivă, Comasarea Operei cu Opereta ar putea crea aparența unei tentative a conducerii teatrului de a-și acoperi urmele propriilor nereguli și abuzuri.

Motivaţia oficială propagandistică a necesităţii „reducerii cheltuielilori bugetare” şi a „asigurării funcţionării coerente, concertat, a celor două instituţii”, apare doar ca o fațadă falsă, neizbutită.

Petiția online Salvați OPERA http://www.petitieonline.net/petitie/salvati_opera_-p17891157.html abundă de comentariile pertinente pe tema Operei și Operetei ale semnatarilor, iubitori de artă și cultură din țară și străinătate, care își exprimă dezacordul pentru abuziva și distructiva fuziune

H.G. 741/2013 este ȋn prezent contestată ȋn Contenciosul Administrativ, nefiind încă soluționată.

4. Problemele celor trei sedii-șantier ale Operei Naționale București, aflată sub managementul directorului general Răzvan Ioan Dincă nu-și găsesc rezolvare. Cu toate acestea, se pare că de foarte multă vreme nimeni nu ia măsuri.

În prezent, Opera are trei șantiere cu lucrări nefinalizate care au depășit cu mult termenele de finalizare a lucrărilor, respectiv:

– Opera Națională București, care, din motive necunoscute a depășit cu aproximativ jumătate de an termenul, lucrarea nefiind finalizată nici până în prezent. Termenul de finalizare al contractului de execuție nr. 7 din 31.05.2013 s-a prelungit prin acte adiționale până la 31.08.2015 ;

– Noul sediu al Operetei, din motive necunoscute a depășit cu aproximativ un an și jumătate termenul, lucrarea nefiind finalizată nici până în prezent, deși s-au alocat cele 48.472.986 de lei;

– Sala Omnia, aflată din motive necunoscute în paragină, în condițiile în care a fost repartizată Operetei încă din anul 2006 și în condițiile în care, conform site-ului oficial al Unității de management a proiectului aparținând Ministerului Culturii, figurează că ar fi prevăzute peste 13 milioane de euro pentru refacerea ei.

5. Opera Națională București și noul sediu al Teatrului Național de Operetă din bdul. Octavian Goga sunt încă în șantier, nu au făcute recepțiile la lucrări, și nici nu sunt funcționale în mod corespunzător, fiind un adevărat pericol public.

În cele două sedii și inclusiv în părăginita Sala Omnia, de-a lungul timpului, angajații au fost totuși programați cu regularitate să-și desfășoare activitatea, în ciuda incintelor și a condițiilor improprii. Aerul este toxic, irespirabil, specific de șantier și total impropriu atât pentru cântăreți, instrumentiști și balerini, cât și pentru personalul tehnic și administrativ.

Referitor la clădirea Operei Naționale București, se știe că deja că s-a alocat suma de 8.363.558,42 euro fără TVA pentru lucrările de refacere, reamenajare și îmbunătățirea funcționalității Operei, fără a se respecta proiectul inițial. Licitația pentru lucrările respective din data de 21.01.2013, a fost înregistrată la Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii și Patrimoniului sub nr.110/21.01.2013. Banii au fost cheltuiți fără a se face recepția lucrărilor și nici recepția finală, calitatea realizării fiind sub mediocră.

Recent, în urma unor controale ISCIR la Operă, în urma cărora s-au depistat în unele cazuri grave probleme tehnice dar și lipsa unor avize necesare. Ca urmare, s-au suspendat o serie de reprezentații, pentru care deja se vânduseră bilete.

Din suma de 8.363.558,42 s-au achiziționat trape de scenă care nu au nicio funcționaliate și utilitate, din nou calitatea lucrării fiind sub mediocră, ștăngile fiind nefuncționale și cu probleme tehnice. Dovadă este nota de serviciu 13366/30.12.2014, semnată de Răzvan Ioan Dincă, prin care acesta nu mai „permite acționarea mecanismelor de manevrare a trapelor scenă, fosă și decor, montate în cadrul proiectului de reabilitare a ONB, până la autorizarea lor în conformitate cu prevederile PT R 18-2003”.

6. Situația de la sediul Operei se aseamănă din multe puncte de vedere cu cea de la noul sediu al Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian”, situat la adresa Bd. Octavian Goga, nr. 1, sector 3, București.

Unele probleme tehnice grave cu care se confruntă Opera Națională București se regăsesc și la sediul nou al Operetei. Luând în considerare că ambele teatre au același management, această stare de fapt era mai mult decât previzibilă. Specificăm că Opereta este asimilată momentan de către Opera Națională București, printr-o fuziune care a fost contestată în Contencios și care nu a fost încă soluționată.

III. CACEALMAUA DECLARAȚIILOR DE AVERE

1. Trișatul la declarațiile de avere – coincidențele se adună

Dna Violeta Dincă, fosta balerină care a strălucit „pe marile scene ale lumii” – care or fi acelea?! – prezintă în numărul 2 /2015 al revistei Case de vacanță Pensiunea-boutique Țara Luanei, o afacere de familie. Oare care este familia, având în vedere că în cele trei declarații de avere și de interese ce pot fi văzute pe site-ul A.N.I. ale directorului Dincă, nu apare trecut nici că ar avea soție și nici copil. Din interviurile dlui Dincă s-ar putea însă deduce altceva.

În ceea ce privește declarațiile de avere ale directorului general Dincă, se poate constata nu pot fi găsite decât trei dintre ele, deși dl Dincă este director de instituții publice de mai bine de 10 ani de zile. Dealtfel, declarațiile care lipsesc au fost căutate fără succes de-a lungul timpului de către cei interesați de traiectul managerial al prolificului regizor, de parcursul banilor publici, și nu numai. Menționăm că cele doar trei – singurele declarații care au putut fi găsite pe site-ul A.N.I., nu apar însă și pe site-ul instituției – al Operei – cum ar prevede legea.

Atragem atenția pe această cale că în prezent, de asemenea declarațiile de avere și de interese pe anul 2014 ale echipei de conducere a Operei Naționale București formată din Director General Răzvan Ioan Dincă, Director General Adjunct Alina Moldovan, Director General Adjunct George Călin, Director Artistic (balet) Johan Kobborg, Director Economic Georgeta Petrescu și Director Tehnic Ioan Viorel Petrescu. Cât despre cele din 2015, ar mai fi încă timp să apară. Poate totuși se auto-sesizează autoritățile în drept să facă acest lucru.

2. Testul declarațiilor de avere

Veniturile anuale încasate de actuala echipa de conducere a Operei Naționale București nu sunt tocmai clare. Declarațiile de avere ale directorului Dincă, directorului adjunct Alina Moldovan, ale directorului economic Georgeta Petrescu. Modelul de completare general adoptat pare a fi cel consacrat al prea-puținelor declarații de avere ale dlui Dincă, mai precis prin eschiva „Conform fișei fiscale”. Aceași eschivă se regăsește și în declarațiile de avere ale dnei directoare Alina Moldovan, care nu specifică sumele exacte încasate ca expert în comunicare din echipa de conducere a proiectului Scenart.

Mai curajoasă, dna contabil-șef Georgeta Petrescu îndrăznește să treacă sumele încasate anual ca manager financiar Scenart, respectiv 116.920 lei (declarația de avere 2011) și 142.960 lei (declarația de avere 2012), dar ascunde în ceața „Conform fișei fiscale” venitul anual încasat ca și Contabil șef al instituției.

Or, referitor la punctul 7 al Declarațiilor de avere – „Venituri ale declarantului și ale membrilor săi de familie, realizate în ultimul an fiscal încheiat (potrivit art.41 din legea 571/2003- Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare”, Ghidul de completare a declarațiilor de avere și interese de pe site-ul Agenției Naționale de Integritate specifică foarte clar „Atenție: Se va preciza valoarea exactă a fiecărui venit, NU se va face trimitere la fișa fiscală!”

Astfel, din perspectiva legală, este limpede că veniturile suplimentare parțial mascate ale salariaților cu funcții publice de conducere mai sus prezentați, ar trebui controlate corespunzător.

În declarațiile de avere ale directorului Dincă nu sunt trecute sumele exacte încasate ca și consilier la S.R.R., dar nici cele provenite de la Radio Junior. Precizăm că problemele de la Radio Junior au fost sesizate chiar și la Camera deputaților de către dl deputat independent Mircrea Giurgiu și , de asemenea, au avut un ecou important în presă. Cât despre firma Spectacool, se poate constata cu ușurință că datele financiare trecute în decalrațiile dlui Dincă, nu se regăsesc în datele economice ale firmei respective, care apar trecute în registrul firmelor.

1. FUNCȚIILE MULTIPLE ALE DLUI RĂZVAN IOAN DINCĂ

1. Răzvan Ioan Dincă, managerul-regizor, managerul-director al propriului festival, dublul manager de instituție publică și de proiect din fonduri europene – Contracte pentru sine

   În general, directorul Dincă s-a remarcat prin tratarea preferențială a artiștilor, coregrafilor, scenografilor și regizorilor străini. Afișele Operetei și ale Operei încărcate de nume străine, demască fără de tăgadă predilecția dlui Dincă pentru investirea masivă a banilor contribuabililor români în produsul cultural al altor țări.

Practic, școala românească de regie de operă, operetă, scenografie şi coregrafie a fost aruncată în bezna ignorării. Din acest întuneric ar mai răzbate doar o lumina verde – de trecere permisă – pentru singurul regizor romȃn care a fost programat constant la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”, respectiv pentru însuși regizorul de teatru Răzvan Ioan Dincă, director al Operetei. Încă de pe parcursul ȋntregii activităţii de management 2006-2012 de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”, dl Dincă s-a autopromovat cu o rȃvnă ieşită din comun, având la dispoziție pârghiile funcției sale de conducere remunerată din bani publici.

Condiţiile legale de suprapunere a multiplelor funcții de conducere de Director General al instituției, director de proiect, director de festival, funcții care la rândul lor se suprapun și cu funcția de execuție de regizor, necesită o verificare amănunţită din punct de vedere legal. Având în vedere că toate acestea aveau loc în cadrul aceluiași Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”, conflictul de interese pare a se contura destul de clar.

În calitatea sa de Director General al Operetei, printre atribuțiile sale se regăsesau și cele de a fi Președinte al Consiliului Artistic și al Consiluiui Administrativ, cu rolul de asigura în același timp și îndeplinirea tuturor hotărârilor adoptate de Consilul Administrativ.

Astfel, direct sau indirect dl Dincă și-ar fi putut atribui/ înlesni accesul la mai multe funcții și contracte. Dovada fără de tăgadă a exercitării a atribuților nemărginite de director de instituție este chiar curriculum vitae al domniei sale. Abundența acaparării cu nonșalanță a funcțiilor și a cât mai multor regii de spectacole în cadrul propiei instituții par că sfidează bunul simț și insultă legea.

În timp ce deținea funcția de Director general al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, Președinte al Cosliului Artistic și Președinte al Consiliului Administrativ, s-a autoprogramat și autopromovat ca regizor, co-fondator și director al propriului festival international de artele spectacolului muzical „Viața e frumoasă”, dar și ca manager al proiectului cu fonduri europene Scenart. Totul s-a întâmplat în cadrul aceluiași teatru de operetă pe care îl conducea în perioada 2006-2012. Situația frizează conflictul de interese și starea de incompatibilitate. Detaliem în continuare:

2. Mangerul-regizor

Fiind director al Teatrului Național de Operetei „Ion Dacian”, al Dincă a regizat în aceeași perioadă mai multe spectacole, printer care :

– „Liliacul“ de Johann Strauss-fiul, la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” (2010);

– „Paris, mon amour“, spectacol-colaj, la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” (2010);

– „Voievodul ţiganilor“ de Johann Strauss-fiul, la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” (2008);

– „Contesa Maritza“ de E. Kálmán, la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” (2007);

Specificăm că în cele doar trei declarații de avere ale dlui Dincă ce pot fi văzute pe site-ul Agenției Naționale de Integritate, prezentarea venitului anual încasat în cadrul Operetei pentru Regie artistică este eludată prin înlocuirea cifrelor concrete cu fenta „Conform fișei fiscale”.

Ar merita cercetată această situație a directorului- regizor Dincă în propria instituție publică pa care o conducea, și din perspective drepturilor de autor pentru producțiile mai sus pomenite. Spre exemplu, frecvența aproape obsesivă cu care era programată propria producție cu spectacolul „Viața e frumoasă”, ar putea indica un oarecare interes material direct. Ca și director al instituției, ca președinte al Consiliului Artistic și al Consiliului Administrativ, dl Dincă avea atribuțiile de asigura și aproba inclusiv repertoriul și programarea spectacolelor.

3. Managerul-director de festival

Dl Dincă, director general al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” încă din 2006, a devenit din 2008 și Director co-fondator şi Manager de proiect al Festivalului Internaţional de Artele Spectacolului Muzical „Viaţa e Frumoasă!“, organizat anual în luna noiembrie de către Teatrul de Operetă (în 2013 a avut loc cea de-a VI-a ediţie). De asemenea Alina Moldovan – Director General Adjunct al Operetei este co –fondatoare a numitului festival. Se pare că ambii dețin chiar drepturi de autor pentru acest festival, mediatizându-se ca fiind parteneri în cadrul festivalului, iar alături de numele lor apărând și semnul de marcă înregistrată ©.

Din echipă, evident că nu putea lipsi nici contabil-șef Georgeta Petrescu, de data asta în calitate de Director economic. Cât destpre dna Alina Moldovan, aceasta este în prezent Director General Adjunct al Operei Naţionale Bucureşti şi Director al Teatrului de Operetă şi Musical „Ion Dacian”, în cadrul căruia a deţinut de asemenea funcţia de Director General (2012-2013), Director General Adjunct (2011-2012), Director de Marketing şi Comunicare (2009-2011) şi Consultant Artistic (2006-2008).

Din 2008, dna Moldovan devine co-fondator, alături de Răzvan Ioan Dincă, şi Director Artistic şi de Marketing şi Comunicare al Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!”, ajuns în 2013 la cea de-a VI-a sa ediţie de autoprogramare în cadrul Teatrului de Operetă, respectiv în propria instituție la care cei doi se aflau la conducere.

Remarcăm în programul Festivalului „Viața e frumoasă”, constanța cu care apare programat directorul Dincă, în propriul festival, desfășurat sub egida Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, teatru pe care îl și conducea în același timp.

Spre exemplu, ediția 8-18 noiembrie 2012, abundă de work-shopuri – cel mai probabil remunerate- aproape zilnice, ale căror protagoniști erau nelipsiții directori Răzvan Ioan Dincă și Alina Moldovan. Iar ca una din locațiile favorite ale evenimentelor festivalului, se impune restaurantul „La Șalul cel Negru”, unde serile tradiționale de muzică –ucraineană, maghiară, germană erau programate în serie. Se pare că interesele dlui Dincă în ceea ce privește acel restaurant, erau destul de personale. Ca fapt divers, între timp restaurantul respective a dat faliment.

4. Dublul manager de instituție publică și de proiect din fonduri

Teatrul National de Opereta „Ion Dacian“ implementeaza, in perioada octombrie 2009 – octombrie 2012, proiectul Sprijin pentru competente in artele spectacolului din România – SCENART, proiect cofinantat din Fondul Social European, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, „Investeşte in oameni!“. Finantarea aprobata pentru o durata de trei ani a proiectului mai sus mentionat se ridica la 15.633.845,92 lei ( peste 3.000.000 euro). Din echipa de conducere-management a proiectului fac parte:

• Directorul general al Teatrului de Operetă Răzvan Ioan Dincă – Manager proiect Scenart
• Contabil-șef a Teatrului de Operetă Georgeta Petrescu – Manager financiar proiect Scenart
• Director general adjunct al Teatrului de Operetă Alina Moldovan – Expert comunicare proiect Scenart
• Consilier juridic al Teatrului de Operetă Ioan Parlea – Consilier juridic proiect Scenart
• Expert monitorizare proiect Scenart Ofelia Stanciu
• Asistent coordonator training proiect Scenart: George Călin

În echipa de conducere a proiectului se regăsesc tocmai deținători celor mai importante funcții de conducere din teatru, respectiv dl Dincă, dna Alina Moldovan și dna Grorgeta Petrescu.

1. REȚEAUA FAVORITISMELOR – LOJA ARTIŞTILOR

1. Rețeaua de susținere

Încă din perioada de directorat a dlui Dincă de la Buzău, – chiar înainte de a ajunge director al Operetei, în Nota de constatare …, pot constata prezența pe lista colaboratorilor remunerați ai Teatrului „George Ciprian”, diferite persoane, deținătoare la momentul respective de funcții importante în Ministerul Culturii. Spre exemplu dl Zarafescu, dna Olimpia Urs……

În anul 2006, când dl Răzvan Ioan Dincă a devenit director general al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, dl. Demeter Andras Istvan era Secretar de Stat la Ministerul Culturii și Patrimoniului. În aceeași perioadă, soția Ministrului Culturii Adrian Iorgulescu (dna Liliana Iorgulescu) și soția Ministrului de Finanțe Varujan Vosganian, jucau în propriile lor spectacole, programate pe scena Teatrului de Operetă în condiții neelucidate.

În decembrie 2012, când dl. Răzvan Ioan Dincă a devenit director general al Operei Naționale București, ca urmare a unui concurs controversat contestat în instanță. În perioada următoare, dna Vosganian și alți membri ai familiei Vosganian au început colaborări artistice cu Opera. Acestea s-au oprit la un moment dat, cel mai probabil ca urmare a problemelor juridice devenite publice ale dlui Vosganian.

De-a lungul timpului – și mai vizibil ca oricând în perioada fuzionării abuzive a Operei cu Opereta, dna Secretar General în Ministerul Culturii Mihaela Kaitor s-a remarcat prin promptitudinea prezenței la datorie în ceea ce privește manageriatul executat de directorul Dincă.

Imediat după aceste nereguli dovedite și relatate public în Buzău, dl. Răzvan Ioan Dincă a ajuns direct la conducerea Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, instituție de rang național, de mare ținută, cu specific muzical și cu o bogată tradiție culturală. Dl. R. I. Dincă a „promovat” și a ajuns în anul 2006 director general al prestigiosului teatru muzical, în ciuda faptului că nu a avut și nu are niciun fel de studii muzicale. Iorgulescu – premeditat

Pentru a-și ascunde urmele neregulilor manageriale grave de la Operetă – devenite deja obicei – acesta a reușit prin influență politică să comaseze cele două instituții de rang național, prin HG 741/2013. Respectiva Hotărâre de Guvern a fost adoptată prin încălcarea prevederilor legale, respectiv fără avize.

După ce a distrus repertoriul Teatrului Naționale de Operetă „Ion Dacian” prin scoaterea din repertoriu a celor 25 de titluri de spectacole, a ajuns și director general al Operei Naționale București în anul 2012. Ulterior numirii sale în funcția de director general al Operei printr-un act normativ cu dedicație, a obținut fuzionarea-desființarea Teatrului de Operetă, care din anul 2013 și-a pierdut rangul de național și personalitatea juridică. Astfel, marele Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” a ajuns să fie doar un simplu compartiment al Operei. Dovada faptului că este vorba de un act cu dedicație este chiar cererea de intervenție a domnului Dincă în procesul din Contencios pentru anularea H.G. 741/2013. Din acest demers, interesul personal de fuzionare/desființare răzbate vizibil.

Ambele teatre se află în prezent în continuare sub conducerea dlui. R. I. Dincă. Contractul de management expiră abia în dec. 2017, deoarece directorul beneficiază de o extindere a contractului față de ce prevede legea managementului instituțiilor publice de spectacol. Mai precis, la recomandarea comisiei de concurs, i s-a mărit perioada contractului de la 3 ani la 5 ani.

De-a lungul anilor şi chiar şi în clipa reţinerii sale s-a observat o adevărată Coloana a V-a în presă, care-i ţinea spatele, indiferent de grozăviile care se petreceau la Operă. Conform surselor noastre, este vorba de firele trase prin intermediul Lojei masonice a artiştilor şi a verigii de legătura cu presa care se numeşte “fratele” “guvernator” Liviu Mihaiu, cunoscut escroc de joasă speţă, care se laudă în diferite medii că are protecţia SRI-ului. Oare SRI ştie?

2. Contracte babane

– Contractul lui Kobborg – 7307 Euro / Lună – de peste un an

– realizat pe o singură lună şi prelungit abuziv cu adiționale

– deține o funcție publică, într-o instituție publică, respectiv este director artistic (Balet), și ar trebui să aibă veniturile publice, respectiv declarația de avere la vedere

– conform clauzelor contractului, este plătit din subvenția pentru plata colaboratorilor de la forurile tutelare (Ministerul Finanțelor, Ministerul Culturii), deci este plătit din bani publici

– conform site-ului ONB, face parte din echipa de conducere, respectiv ocupă funcția de director artistic (Balet) fără concurs, fără studii înalte

– conform legii teatrelor, personalul artistic, tehnic și administrativ de specialitate – respectiv funcțiile de director adjunct –, de regulă, își desfășoară activitatea în baza contractelor individuale de muncă – ceea ce nu are, deoarece prezentl contract este întocmit prin voința liber exprimată a părților, în baza dispozițiilor Codului Civil, …Prestatorul neavând calitatea de salariat.

– conform clauzelor contractului, este plătit din subvenția pentru plata colaboratorilor de la forurile tutelare (Ministerul Finanțelor, Ministerul Culturii), deci este plătit din beni publici

– contract de antrepriză, posibil preferat pentru a se eluda taxele mai mari. Cota de impozitare stabilită în contract este de 16% din venitul brut

– respectivul contract prevede ca acesta să îndeplinească în 31 de zile să îndeplinească obiectul contractului pentru 7.000 de euro, nu prevede posibilitatea prelungirii, dar este prelungit prin anexe, să facă ceea ce trebuia înfăptuit în primele 31 de zile, dar cu 7.000 euro primiți lună de lună. Or, dacă în 31 de zile balerinul trebuia să înfăptuiască ceea ce prevede contractul și pentru asta primea, atunci ce a mai făcut în următoarele luni? Ori nu a făcut nimic și atunci nu trebuia să îi fie plătită prima lună, ori, dacă le-a făcut pe toate în prima lună nu mai avea ce face și nu mai trebuia întocmită nicio anexă la contract, iar, în acest caz, banii dați ca urmare a anexei la contract ar putea fi considerați delapidare

– contractul nu este de antrepriză, el este unul care maschează de fapt un contract de muncă, eludând taxe mai mari, în special impozitul

Dl Kobborg încearcă să inducă fals ideea că remunerația de 7000 euro a fost primită doar pe o lună. De fapt contractul respectiv este prelungit prin act adițional pe luni și luni de zile – în prezent, peste un an.

Predilecția dlui Dincă pentru cât mai mulți colaboratori a devenit evidentă încă de pe vremea când era director doar al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”. Spre exemplu, doar în perioada 2006-2011 s-au cheltuit sume imense pe cele 3932 de contracte civile, și aceasta în condițiile în care soliștii de primă mână ai teatrului abia dacă erau programați.

3. Cazări de lux

      Sunt de notorietate nenumăratele nopți de cazare de lux ale participanților la edițiile Festivalului „Viața e frumoasă”, sau cazările prelungite la Hotel Intercontinental pentru colaboratorii (inutil de mulți) producției Operei „Rigoletto”. Mai nou s-a trecut la „next level”, și anume închirierea de apartamente de lux în centrul Bucureștiului, cu 2000 de euro pe lună, sau chiar cu peste 2000 de euro pe lună. Pentru cine au fost închiriate de către Opera Națională București acele apartamente? De la cine au fost închiriate deja se știe – este vorba de Fundația Ghica.

4. Reciprocitatea unor contracte

Ca director general al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian” în perioada 2006-2012, dl Răzvan Ioan Dincă și-a cultivat un tip de relații de avantaj reciproc, cu mai multe persoane, dintre care avem ca exemplu pe dl. Demeter Andras Istvan. Acesta era Secretar de Stat în Ministerul Culturii în momentul venirii dlui Dincă la conducerea Operetei. Susținerea dlui Dincă de către Demeter Andras era vădită, chiar publică, după cum reiese și din propriul interviu din ziarul Gândul din 20.05.2008. În respectivul interviu dl. Demeter recunoaște „Pilotul făcut cu concursurile de la Teatrul Național de la Iași, respectiv Teatrul de Operetă mi-a confirmat că lucrurile pot funcționa așa cum le-am gândit eu.”

Relațiile de reciprocitate dintre dl Răzvan Ioan Dincă și dl Demeter Andras au evoluat, concretizându-se într-un număr foarte mare de contracte de colaborare ca solist-actor pe care dl. Demeter Andras le-a primit de la Operetă pentru spectacole ca „Romeo și Julieta” și „Rebecca”. Justificarea oficială a fost că dl. Demeter câștigase „casting-urile”. În perioada respectivă dl. Demeter Andras devenise deja director al Societății Române de Radiodifuziune, calitate din care, prin Hotărârea nr. 30/02.04.2011 îl numește de dl. Răzvan Ioan Dincă Consilier principal PDG și pe dna Alina Moldovan (directoare adjunctă de la Operetă) consilier principal PDG.

Salariul dlui Răzvan Ioan Dincă de consilier principal PDG la SRR era de aproximativ 9.000 lei pe lună. În același timp, dl Demeter, în urma câștigării unor casting-uri bine „organizate”, încasa de la Teatrul de Operetă aproximativ 1500 de euro pe lună pe diversele colaborări. Sumele încasate de dl. Demeter s-ar regăsi în declarația de avere și interese a acestuia, unde apar peste 27.000 lei din activități artistice. Toate datele din acest paragraf sunt desprinse din articolul de pe Dan Tanasă Blog, articol intitulat EXCLUSIV. ȘEFUL SRR ȘI DIRECTORUL TEATRULUI DE OPERETĂ „Ion Dacian” actori într-o găinărie financiară pe bani publici prin care își rotunjesc veniturile!, din 09 martie 2012.

Sumele încasate de dl. Dincă însă nu se pot confrunta cu declarația de avere și interese a acestuia deoarece aceasta este aparent incompletă. – conform fisei fiscale, sau chiar lipsesc alte colaborări cu Radio.

Precizăm că dl Demeter este unul și același care s-a remarcat/compromis cu ocazia scandalului Galei lui Bute, ancheta jurnalistică a dlui Tolontan scoțând la iveală implicarea în condiții dubioase a dlui Demeter în transmisiunea la radio a Galei. Este de menționat că dl Demeter joacă din nou, cu regularitate la Operetă, ceea ce ne face să ne gândim dacă nu cumva se pregătește din nou să ocupe vreo funcție importantă și influentă în Ministerul Culturii/

Imediat după aceste nereguli dovedite și relatate public în Buzău, dl. Răzvan Ioan Dincă a ajuns direct la conducerea Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, instituție de rang național, de mare ținută, cu specific muzical și cu o bogată tradiție culturală. Dl. R. I. Dincă a „promovat” și a ajuns în anul 2006 director general al prestigiosului teatru muzical, în ciuda faptului că nu a avut și nu are niciun fel de studii muzicale.

Pentru a-și ascunde urmele neregulilor manageriale grave de la Operetă – devenite deja obicei – acesta a reușit prin influență politică să comaseze cele două instituții de rang național, prin HG 741/2013. Respectiva Hotărâre de Guvern a fost adoptată prin încălcarea prevederilor legale, respectiv fără avize.

După ce a distrus repertoriul Teatrului Naționale de Operetă „Ion Dacian” prin scoaterea din repertoriu a celor 25 de titluri de spectacole, a ajuns și director general al Operei Naționale București în anul 2012. Ulterior numirii sale în funcția de director general al Operei printr-un act normativ cu dedicație, a obținut fuzionarea-desființarea Teatrului de Operetă, care din anul 2013 și-a pierdut rangul de național și personalitatea juridică. Astfel, marele Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” a ajuns să fie doar un simplu compartiment al Operei. Dovada faptului că este vorba de un act cu dedicație este chiar cererea de intervenție a domnului Dincă în procesul din Contencios pentru anularea H.G. 741/2013. Din acest demers, interesul personal de fuzionare/desființare răzbate vizibil.

Ambele teatre se află în prezent în continuare sub conducerea dlui. R. I. Dincă. Contractul de management expiră abia în dec. 2017, deoarece directorul beneficiază de o extindere a contractului față de ce prevede legea managementului instituțiilor publice de spectacol. Mai precis, la recomandarea comisiei de concurs, i s-a mărit perioada contractului de la 3 ani la 5 ani.

1. DENIGRAREA ARTIȘTILOR ROMÂNI

Directorul general Răzvan Ioan Dincă a instaurat un regim de discriminare, intimidare și amenințare față de artiștii care s-au opus fuzionării Operei cu Opereta. Dl. Dincă a avut ca parteneri co-participanți la instalarea acestui regim pe consilierul-evaluator Mihai Cosma (angajat și numit pe funcție chiar de domnia sa) și pe președintele de sindicat Leonard Pădureț. Scoaterea artiștilor din roluri, atitudinile dictatoriale și evaluările abuzive au devenit instrumentele principale ale exercitării forțate a autorității directorale. Faptele dovedite ale celor trei au fost deja ferm sancționate cu amenzi de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.700 din 16.11.2014.

Se cheltuiesc sume uriașe din bugetul României pentru promovarea artiștilor străini sau de proveniență profesională obscură. „Staruri” care de multe ori nu ating nici măcar nivelul sub-mediocru al unor ȋncepători, sunt invitate să colaboreze exhaustiv, inutil, costisitor, chiar şi pentru roluri secundare. Ȋntre timp, solişti importanţi ai Operei sunt văduviţi de dreptul elementar de a munci. Discrepanţa dintre onorariile mari ale „starurilor” şi plata uzuală mizeră a celolalţi artişti romȃni ridică suspiciuni care trebuie elucidate.

Sunt preferați coregrafi, scenografi și regizori străini, investindu-se masiv banii contribuabililor români în produsul cultural al altor țări. Şcoala românească de regie, scenografie şi coregrafie este ignorată cu desăvȃrşire. Practic, singurul regizor romȃn care a fost programat constant ȋncă de pe parcursul ȋntregii activităţii de management 2006-2012 de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”, a fost ȋnsuşi R. I. Dincă, acesta autopromovȃndu-se cu o rȃvnă ieşită din comun. Condiţiile legale respective necesită o verificare amănunţită.

Prin comasarea abuzivă a Operei Naţionale Bucureşti cu Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” care s-a desfiinţat prin H.G. 741/2013, s-a distrus munca şi moştenirea culturală a generaţii de artişti care au făcut cinste acestei ţări. Managementul defectuos şi necontrolat desfăşurat la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” ȋn perioada 2006-2014 şi la Opera Naţională Bucureşti ȋn perioada 2012-2014 de către managerul-director general Răzvan Ioan Dincă şi echipa sa managerială, din care s-au remarcat ȋn mod nefast doamna director Alina Moldovan şi doamna Ofelia Stanciu, au grăbit ducerea acestor două prestigioase instituţii spre criza economică, repertorială şi a identităţii cultural artistice, ce a culminat cu comasarea-desfiinţare.

Mai mult decȃt atȃt, sub conducerea lui R. I. Dincă s-a concretizat o politică directorială de negare a artiştilor romȃni şi valorii lor universale, starea de fapt avansȃnd spre o reală ignorare a tradiției culturale naţionale.

EPILOG

Directorul Operei Naționale din București, reținut de procurori

Potrivit unui comunicat al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, cinci persoane cu funcții de conducere de la Opera Națională sunt cercetate penal în acest caz: Ioan Răzvan Dincă — director general, Alina Ofelia Moldovan — director general adjunct, Georgeta Petrescu — director economic, Mădălina Gabriela Iacob — șef birou achiziții publice, Sebastian Eduard Grigore — coordonator echipă tehnică și administrativă.

De asemenea, un administrator al unei societăți comerciale având ca obiect de activitate prestare de servicii de pază, Mircea Dan, a fost pus sub acuzare pentru săvârșirea infracțiunii de desfășurare de activități de pază sau protecție, de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmă împotriva efracției sau a componentelor acestora fără atestat sau fără licență de funcționare prevăzută de lege.

Directorul general al Operei, Ioan Răzvan Dincă, a fost reținut pentru 24 de ore împreună cu o altă persoană, urmând să fie prezentat miercuri în fața judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 București, cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile.

Procurorii susțin că Ioan Răzvan Dincă, în calitate de funcționar — director general al Teatrului Național de Operetă (TNO), iar ulterior al Operei Naționale din București (ONB), ordonator terțiar de credite, cu intenție, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, constând în aceea că: în perioada februarie 2008 — 3.02.2011, în calitate de director general al TNO, nu a urmărit realizarea veniturilor datorate TNO de către locatarul SC B.P. SRL, cauzând astfel un prejudiciu de peste 320.000 lei; în perioada februarie 04.10.2013 — 1.04.2014, în calitate de director general al ONB, a efectuat plăți nelegale, nejustificate către prestatorul SC H.F.M.S. SRL, cauzând un prejudiciu de peste 150.000 lei; în perioada februarie 12.03.2012 — 19.12.2012, în calitate de director general al TNO, a efectuat plăți nelegale, nejustificate către prestatorul SC S.P.C.. SRL, cauzând un prejudiciu de peste 130.000 lei.

De asemenea, la data de 27.09.2012, în calitate de director general al TNO, împreună cu alți doi funcționari ai aceleiași instituții, au efectuat plăți nelegale către beneficiarul SC B.C. SRL, cauzând un prejudiciu de peste 44.000 lei; în perioada 18.03.2013 — 31.12.2014, în calitate de director general al ONB, Ioan Răzvan Dincă a procedat la încheierea unor convenții civile nelegale, cauzându-se un prejudiciu de peste 43.000 lei; iar la data de 27.09.2012, în calitate de director general al TNO, împreună cu alți doi funcționari, au efectuat plăți nelegale către beneficiarul SC G.G.A.C. SRL, cauzând un prejudiciu de peste 5.800 lei.

Ioan Răzvan Dincă mai este acuzat că, în calitate de director general al Teatrului Național de Operetă, iar ulterior al Operei Naționale din București, a omis, cu intenție, să înscrie în declarația de interese din anul 2013 calitățile de unic asociat și administrator al unei societăți comerciale.

Totodată, el a omis, cu intenție, să înscrie în declarațiile de avere din anii 2011, 2012, 2013 și 2015 calitatea sa de proprietar al unui imobil, respectiv cea de titular al unui credit bancar; și a înscris, cu intenție, în mod necorespunzător adevărului, date privind valoarea unor credite bancare contractate.

AGERPRES/(AS — autor: Eusebi Manolache, editor: Andreea Rotaru)

Sursa: Ziaristi Online

Documentare:  Răzvan Dincă ridicat de mascaţi de la Operă. Este aşteptat şi DNA-ul. Ancheta a fost previzionată doar de Ziaristi Online. UPDATE