Noaptea dintre 14 şi 15 mai a anului 1948 a fost „noaptea cea mai odioasă, cea mai criminală pentru istoria politică şi socială din România”, după cum a descris-o Părintele Justin Pârvu, arestat la rândul său în acea noapte şi care dorea ca ziua de 14 mai să devină Ziua sfinţilor mucenici şi martiri ai închisorilor comuniste.

Portalul MĂRTURISTORII, dedicat acestor martiri şi sfinţi ai închisorilor, este onorat să publice la această dată – după înregistrarea discursului Părintelui Dumitru STĂNILOAE la aniversarea de 80 de ani a academicianului Nichifor CRAINIC – semnalată şi de Mănăstirea Petru Vodă – încă două înregistrări audio extraordinare ale unor mucenici ai temniţelor celor trei dictaturi ale secolului trecut. Graţie temeinicului cercetător Florin Duţu, căruia îi mulţumim pentru râvna sa cu totul deosebită, publicăm azi o convorbire profundă între Pan Vizirescu şi Nichifor Crainic despre poezie, ortodoxie, România şi noaptea de 15 ani a încarcerării, urmată de discursul rostit de Radu Gyr la aceeaşi aniversare de 80 de ani a marelui teolog Nichifor Crainic (foto sus cu cei doi în dialog, la evenimentul aniversar).

Alături de părintele Justin – scria Irina Nastasiu la Doxologia -, se cuvine să pomenim, în ziua de 14 mai, pe toţi sfinţii mucenici care au pătimit în temniţele comuniste din România şi care, între anii 1945 – 1964, au fost chinuiţi cu foame, sete, frig, bătăi şi torturi inimaginabile, cu teroare continuă, insulte şi umiliri nenumărate şi care s-au săvârşit, mărturisind dreapta credinţă. Să ne adăpăm mereu din izvorul lor de apă vie şi să le urmăm exemplul de jertfă pe altarul credinţei şi al neamului, astăzi, când întreaga societate resimte atât de acut lipsa modelelor autentice. Să ne cuminecăm din durerea şi din jertfa acestor eroi, aşa cum ne îndeamnă poetul Radu Gyr, şi el un martir al închisorilor comuniste:

Morminte dragi, lumină vie,
Sporite’ntr’una an de an,
Noi v’auzim curgând sub glie,
Ca un şuvoi subpământean!

Aţi luminat cu jertfe sfinte
Pământul, până’n temelii,
Căci arde ţara de morminte,
Cum arde cerul de făclii.

Ascunse’n lut, ca o comoară,
Morminte vechi, morminte noi,
De vi se pierde urma’n ţară,
Vă regăsim mereu în noi!

De vi s’au smuls şi flori şi cruce
Şi dacă locul nu vi-l ştim,
Tot gândul nostru’n el v’aduce
Îngenuncheri de heruvim.

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane,
Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
Noi am făcut din voi icoane,
Şi vă purtăm pe frunţi cununi.

Nu plângem lacrima de sânge,
Ci ne mândrim cu-atâţi eroi.
Nu! Neamul nostru nu vă plânge,
Ci se cuminecă prin voi.

(Radu Gyr – Imn morţilor)

Radu Gyr la aniversarea academicianului Nichifor CRAINIC, 23 decembrie 1969

ÎNREGISTRARE EXTRAORDINARĂ: Acad. NICHIFOR CRAINIC – Apologetul Ortodoxiei Mistice din România secolului al XX-lea – în convorbire cu PAN M. VIZIRESCU, realizată în ziua de 7 feb. 1969

21 mai 1940-21 mai 2015

75 de ani de când Nichifor Crainic a fost primit în Academia Română

„(…) M-am ridicat dintr-o sărăcie lucie, însufleţit de tatăl meu fără carte, care m-a voit «om mare» ca şi învăţătorul genial pe care l-am avut în sat. Ceea ce am luat din casa părintească pentru formaţia ulterioară este emoţia de copil când bunica după tată mă trimitea pe lunca Neajlovului să culeg ghiocei şi floarea Paştelui, mergând dus de mâna ei, să le depunem pe masa sfântă în Vinerea Mare şi să ne dăm amândoi «pe sub Domnul Hristos». Apoi, în aceeaşi noapte a marii dureri mergeam cu mama la morminte, şi auzeam jelania sfâşietoare evocând sufletele morţilor în cimitirul înstelat de lumânări. Trăiam emoţii covârşitoare. De la tata mi-a rămas prima educaţie literară, când mă lua pe genunchi, spunându-mi baladele haiduceşti ale Munteniei în luptă cu turcii.
Dacă aş fi rămas în sat, sigur aş fi fost poet popular. Încă din şcoala primară versificam.
Cum m-am ridicat apoi? Numai prin puterile mele proprii şi printr-o încredere spontană în ajutorul Celui de Sus, căci altul n-am avut. Când mă gândesc în perspectiva octogenară, prin câte umilinţe, prin câte boale şi operaţii medicale am trecut, nici nu-mi vine să cred că sunt eu însumi care am supravieţuit. Iar biruinţele de tot felul, pe care le-am avut în viaţă şi pe care nu le-am vânat, n-am crezut niciodată că sunt meritele mele.
Dar fondul strămoşesc de-acasă a rămas nealterat în dezvoltarea mea…
M-am simţit dintru început identic cu strămoşii mei ţărani, identic cu ţara mea, cu cultura ei autohtonă şi, în tot ce am scris, m-am frământat pentru viitorul ei. Fondul meu nativ a fost patrie şi religie în mod embrionar, adică fondul nostru ancestral. De aceea, dezvoltat în scrisul meu, în măsura în care l-am aprofundat prin cultură, acest scris a avut de la început răsunet imens în contemporanii mei, care se recunoşteau în el. Am avut adversităţi feroce de injurioase, dar şi aderenţi fanatici cum ştii foarte bine. Adversarii erau cosmopoliţi superficiali fără afinitate cu sufletul acestei ţări. Mi-aduc aminte de o poezie dedicată de mult regretatul Vasile Voiculescu, în care mă deplângea că n-am avut adversar pe măsură. (…)”

„La Viena, răscolind anticăriile, am descoperit mistica, adică fuziunea luminii eterne cu sufletul omului în extazul rugăciunii. Cine vorbeşte peiorativ de mistică e un ignorant, care vorbeşte în bobote [aiurea, fără socoteală, la întâmplare, fără rost, n.n.]. Toţi marii mistici ai lumii au fost poeţi geniali: cei pe care îi auzim la strană, misticii spanioli poeţi geniali, misticii italieni poeţi geniali, misticii germani poeţi geniali. Între mistica şi poezia înaltă e o legătură derivativă. Mistica e o psihologie atât de subtilă şi de precisă încât prin ea înţelegem poezia. Întemeietorul mănăstirilor muntene, din care au derivat şi cele din Moldova a fost canonizatul Nicodim, un mistic şi un caligraf strălucit, venit de la Muntele Athos. (…)”

Poezia Cincizeci de ani de Vasile Voiculescu, dedicată lui Nichifor Crainic:

„… Râvnesc din veci un înger adversar…
Şi pân-acum parcă-ntr-adins mi-ai dat
Numai cu pleava lumii să mă bat.
Stă totuşi semn în câmpul gol c-am dus
Ucenicia luptelor de sus:
Cincizeci de lespezi şi deasupra jar,
Alcătuind spre slava Ta altar”.

Sursa: MĂRTURISITORII

Vedeţi şi: Discursul Părintelui Dumitru STĂNILOAE la aniversarea de 80 de ani a academicianului Nichifor CRAINIC

Teologul Florin Duţu, cunoscut pentru lucrările sale documentate cu acribie despre viaţa Părintelui Arsenie Boca şi apărute la Editura Floare Albă de Colţ, a obţinut, cu ajutorul Domnului si graţie strădaniilor sale de cercetător pasionat, o înregistrare extraordinară, pe care portalul Mărturisitorii o prezintă în premieră, împreună cu pagina de FB a Editurii. Este vorba de Discursul Părintelui Dumitru STĂNILOAE (1903-1993) la aniversarea de 80 de ani a academicianului Nichifor CRAINIC (1889-1972), din seara zilei de 23 decembrie 1969 (Restaurantul Bucur), înregistrat şi salvat ca prin minune, dupa cum scrie Florin Duţu, care ne oferă şi transpunerea acestuia pe video:

Dr. Florin Duţu ne mai informează: au fost 40 de invitați din lumea culturală și bisericească: Pr. Arsenie BOCA (1910-1989; cel care a salvat manuscrisul memoriilor lui Nichifor Crainic – Zile albe, zile negre. Memorii, editate de curând la ed. Floare Alba de Colt), Părintele Dumitru STĂNILOAE (1903-1993), filosoful Ion PETROVICI (1882-1972), Radu GYR (1905-1975), prof. de istoria religiilor Emilian VASILESCU (finul lui Crainic), preotul Stan DIMANCEA de la Biserica Enei din București. folcloristul Harry BRAUNER (1908-1988), Nedic LEMNARU, Pan VIZIRESCU (1903-2000), poetul Traian IANCU (1923-1997), poetul Nicolae CREVEDIA (1902–1978),Horia NIȚULESCU (1914-1982), regizorul Alecu CROITORU, Romeo CREȚU de la Glasul patriei, Alexandru COJAN (ginerele), Furtuna Ioana CRAINIC (fiica, măritată Cojan), poetul Virgil CARIANOPOL (1908-1984), poetul Nicolae TĂUTU (1919-1972), ş.a.

Iată Discursul Pr. Prof. Dumitru STĂNILOAE:

„Iubite Domnule Profesor Nichifor Crainic,

Foto: Dinu Lazăr

Toți cei ce vă înconjoară aci, astă seară, pentru a vă sărbători la frumoasa vârstă de 80 de ani, își mărturisesc iubirea lor față de dumneavoastră: cei mai vârstă, o iubire veche rămasă statornică, cei mai tineri, o iubire nouă, dar nu mai puțin fermă. Dar ei sunt numai o mică reprezentanță a numărului indefinit de mare, ce vă prețuiesc și vă iubesc în toată țara. Așa să ne socotiți și pe noi cei câțiva participanți ai lumii teologice și bisericești, prezenți aci, ca o mică parte din marele număr al ucenicilor și prietenilor dumneavoastră din acest plan al vieții românești…

Am iubit în dumneavoastră pe iubitorul Transilvaniei de curând dezrobite în anii de după ’920. Ați făcut parte din generația care a mers voluntar în războiul pentru întregirea neamului și v-ați dat seama că dorul cel mare dintre Făt-Frumosul de dincoace de Carpați și Ileana Cosânzeana de dincolo de Carpați, după întâlnirea lor, trebuia să continue într-o iubire tot așa de mare. Și-ați fost cel care dădeați exemplul: în fiecare duminică colindați orașele din Transilvania creându-vă legături, mărturisindu-vă dragostea pentru Ardeal, ținând conferințe, lucrând la sudarea sufletească a noastră cu frații de pretutindeni. (…)

De aceea, noi socotim, cei ce vă iubim și vă prețuim, că sunteți un precursor, atât în atragerea atenției asupra acestei spiritualități populare, cât și asupra acestor concluzii de sobornicitate românească, pe care le-ați dezvoltat neîncetat. Sunteți un precursor pe care vă vor prețui așa cum vă prețuim noi, cei ce vă iubim, din două sau trei generații, vă vor prețui și vă vor adânci și vor înțelege și vă vor relua generațiile care vor urma.

Iubite Domnule Profesor,

Acum 80 de ani, Moș Crăciun a adus într-o casă țărănească din apropierea Bucureștiului, un dar neprețuit nu numai pentru casa aceea, ci un dar neprețuit și netrecător pentru toată cultura românească.

Să trăiți! La mulți ani!”

Vedeţi şi:

“Mistica Ortodoxă şi Schimbarea la faţă a Teologiei româneşti: Crainic-Boca-Stăniloae”

Alex Rădescu prezintă cartea document:

O nouă apariţie de excepţie din truda cercetătorului Florin Duţu: “Mistica Ortodoxă şi Schimbarea la faţă a Teologiei româneşti: Nichifor Crainic- Arsenie Boca-Dumitru Stăniloae“. Volumul se bazează pe documente inedite (valorificate pentru prima oară) din Arhivele Bisericii Ortodoxe Române, Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), Arhivele Naționale ale României, memorii, articole și studii, monografii etc., și cuprinde vieţile, activităţile, contribuțiile teologice și legăturile de prietenie ale celor trei personalităţi care au produs invazia misticii ortodoxe și a duhului Filocaliei în cultura română, în viața bisericească a românilor și în teologia academică.

Întâlnirea dintre cei trei (Crainic, Stăniloae, Boca) a avut loc la Sibiu. Zian-Vălean Boca (viitorul Părinte Arsenie Boca) l-a întâlnit prima oară pe Nichifor Crainic la Academia Teologică din Sibiu, prin intermediul Părintelui Dumitru Stăniloae (1903-1993). În 1934, Nichifor Crainic venind la Sibiu să ţină o conferinţă, s-a întâlnit cu părintele Dumitru Stăniloae la masă la Mitropolitul Nicolae Bălan. Cu această ocazie, Nichifor Crainic l-a cooptat pe părintele Stăniloae să scrie la revista Gândirea; „am ajuns la o prietenie foarte caldă” spunea Părintele Dumitru Stăniloae.
Părintele Dumitru Stăniloae şi Zian Boca se cunoşteau de la Academia Teologică din Sibiu (1929-1930). Părintele Stăniloae îşi începuse activitatea didactică chiar în anul în care Zian Boca se înscrisese la Academia Teologică (1929).

„Cum şi-au păstrat românii predania lor isihastă în lungul răstimp al secetei duhovniceşti din epoca modernă, cum i-au vegheat, împlinit şi transmis învăţăturile sihaştrii nelipsiţi nici atunci din poienile Carpaţilor, mărturiile despre nevoinţele, încercările şi biruinţele lor reprezintă un capitol încă în lucru al istoriografiei noastre spirituale. El a fost inaugurat de Nichifor Crainic (s.n.) şi amplificat prin opera Părintelui Dumitru Stăniloae şi a discipolilor lui.”
(Virgil CÂNDEA, Din nou despre Filocalia de la Prodromul)

Din cuprins:
Capitolul I. MISTICA ORTODOXĂ – de la Predica de pe Munte a Mântuitorului Iisus Hristos la Părinţii Misticii şi Filocaliei româneşti: Nichifor CRAINIC, Arsenie BOCA, Dumitru STANILOAE
Capitolul II. De la Filocalia Sfântului Grigore Teologul la Filocalia de la Sibiu şi Sâmbăta de Sus. Etapele Filocaliei românești.
Capitolul III. Academicianul Ioan NICHIFOR-CRAINIC – Viaţa, activitatea, descoperirea misticii şi invazia Teologiei Ortodoxe în cultura română
Capitolul IV. Părintele Arsenie BOCA – Viaţa, activitatea pastorală (Sâmbăta, Prislop), pictura (Elefterie, Patriarhia Română, Bogata Olteană, Drăgănescu) şi invazia duhului Filocaliei în viaţa bisericească a neamului românesc
Capitolul V. Părintele Dumitru STĂNILOAE – viaţa, activitatea teologică (Sibiu, Bucureşti) şi invazia Filocaliei în teologia academică românească.

Sursa: MĂRTURISITORII

Preluare: Ziaristi Online