SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII – UN SFERT DE SECOL DE ISTORIE ( II )

de Aurel I Rogojan

“Datoram loialitate neconditionata doar patriei noastre si nu persoanelor trecatoare la conducerea unor institutii si ele vremelnice si cu care unii dintre conducatorii acestora nu sunt capabili sa se identifice.”

 “Secretizarea informatiilor cu scopul de a se ascunde abuzul de putere, acte administrative ilegale ori infractiuni este interzisa”.

La 27 aprilie curent se vor implini 18 ani de cand, de seara pana dimineata, au fost scoase din uz cca. 30 de reglementari si precizari metodologice referitoare la apararea securitatii nationale, elaborate in perioada 1991-1995.

Peste o luna, la 26 mai 1997, “directorul fondator” al S.R.I., avea sa fie schimbat de presedintele Emil Constantinescu cu inginerul constructor Costin Georgescu, deputat al Partidului National Liberal, vicepreședinte al Comisiei de apărare, ordine publică și siguranță națională si coordonator al Conventiei Democrate Romane. Un oltean descendent din familia unui ofiter de cariera, care si-a implinit, cu abnegatie, onoare si omenie fata de ostasi, datoria pe campurile de bataie ale celui de al doilea razboi mondial. Spre deosebire de predecesorul sau, noul director a trait pe santiere, a condus colective de specialisti si muncitori, a impartasit cu ei satisfactiile si greutatile vietii si profesiei de constructor. Drept urmare, avea si o alta perceptie, cea constructiva asupra informatiei,

In amintita noapte, aproape tot din ceea ce se construise in planul conceptualizarii obiectivelor si directiilor strategice de actiune in domeniile cele mai vulnerabile la agresiunile anticonstitutionale a disparut in implozia unui atentat la securitatea nationala, amorsat de o dispozitie verbala, codificata si ascunsa printr-o actualizare de rutina a “indicatorilor de raportare si implementare a datelor in sistemul informatic”.

Care sunt datele cazului si care au fost mizele? Pe masura ce acumularile de informatii relevau o tinta bine definita a amenintarilor la adresa securitatii nationale, in plan strategic se defineau obiectivele si directiile de actiune, care se formalizau intr-un document cu valoare de reglementare si orientare unitara a actiunilor Serviciului pentru controlul vulerabilitatilor si reactiilor fata de pericole.

Asa, de exemplu, a fost constatat interesul extern, indeosebi in Transilvania, Crisana, Maramures si Banat, pentru eludarea dispozitiilor Constitutiei cu privire la inalienabilitatea teritoriului Romaniei, principiu in temeiul caruia “cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi drept de proprietate privata asupra terenurilor.” Pentru cercetarea si documentarea fenomenului a fost initiata o operatiune codificata “Glia”, subsecventa apararii dispozitiilor art. 44 al Constitutiei Romaniei. Rezultatul nu a intarziat sa apara, iar Guvernul luase in calcul o initiativa legislativa de protectie fata de evidentele actiuni de razboi economic duse impotriva Romaniei din arealele fostului Imperiu Austro-Ungar.

Intr-o alta ipoteza, in urma aflarii rezultatelor estimarilor asupra bogatiilor subsolului, realizate pe baza datelor de cercetare culese de sateliti, teritoriul Romaniei a fost “parcelat”, undeva in exteriorul tarii, in loturi vizate pentru concesionare, despre care autoritatile din acel moment ale statului roman se prefaceau a nu sti mare lucru, dar pentru care se incepuse competitia. Urmarea a fost initierea a doua proiecte operationale de protectie a prioritatilor nationale, codificate “Magma” si “Neptun”. “Magma” privea rezervele de gaze, iar “Neptun” cele de titei. Unul din proiecte se referea si la gazele de sist .

Gravele incidente interetnice violente din 1990 – in localitatile Mihail Kogalniceanu, judetul Constanta, Bolintin Deal, judeţul. Giurgiu şi Hădăreni, judeţul Mureş au impus o operatiune specializata de protectie ( “O.I.G.-ROM” ), circumscrisa prevenirii atentatelor impotriva colectivitatilor .

Recrudescenta exploziva a extremismelor nationaliste, a revizionismului teritorial si a separatismelor etnice au determinat un program complex de abordare a planurilor si directiior de cunoastere si prevenire, inclusiv adaptari in structura organizatorica a Serviciului.

Alte operatiuni priveau prevenirea extinctiei retelelor criminale din est, a incalcarii embargoului impus Iugoslaviei, aspecte ale cooperarii, colaborarii si conlucrarii interdepartamentale in interiorul sistemului securitatii nationale s.a.

In total, in primii cinci ani de la constituirea S.R.I au fost initiate numeroase astfel de reglementari, toate cu baza legala identificata obligatoriu in dispozitiile Constitutiei, Legea nr.51/ 1991 privind siguranta nationala, Legea nr.14/ 1992 privind organizarea si functionarea S.R.I., cu trimitere, dupa caz, la dispozitii complementare ale altor legi.

Momentul in care s-a procedat la acea ampla radiere a memoriei institutionale a Serviciului Roman de Informatii a precedat predarea functiei de catre Virgil Magureanu, iar dispozitia a fost transmisa verbal de un colaborator din imediata sa apropiere, teoretic fara urme.

Alte retusuri anterioare ale reglementarilor au creat riscuri de deconspirare a identitatii surselor secrete, bagatelizat si compromis institutia ofiterilor acoperiti, ori deturnat informarea de la ratiunea existentei serviciului. Chestiuni in care comisiile parlamentare de control au mai prins cate un capat de ata, dar niciodata nu au reusit sa desire ghemul abil incalcit al scopurilor ascunse.

Practic, noul director a preluat Serviciul, in ceea ce priveste instrumentele delicate ale indeplinirii misiunilor, cam de la momentul 1991-1992. Antemergatorul sau in S.R.I., profesorul Mircea Gheordunescu, numit adjunct al directorului la 14 martie 1997, nu a aflat nimic, fiindca decizia, data fiind nefirescul ei, a fost luata si transmisa “de la persoana la persoana”. Fiecare constienta, cel putin de faptul ca participa la un abuz care va deschide cale libera , daca avem in vedere profitorii, putem afirma ca tradarii nationale, in varianta submimarii economice a statului, de coniventa cu interesele unor entitati straine. In primul rand, cele care au “ras” industriile grele (feroase si neferoase), extractive chimica si petrochimica s.a.m.d.

Pentru ascunderea manoperei si pentru a nu se observa “din prima”, nu s-a emis vreun ordin expres de abrogare. Ar fi avut loc, imediat, comentarii si reactii in Serviciu. Cum s-a procedat? Sub pretextul actualizarii dictionarului esentelor de informatii [tag-urilor], printr-o circulara transmisa de un oarecare, din dictionarul respectiv s-au radiat cateva coloane de combinatii binare, corespunzatoare numelui de cod al operatiunilor si esentelor de informatii aferente. Consecinta a fost ca respectivele informatii nu mai erau recunoscute si acceptate de sistem.

In Serviciu, cu deosebire la structurile teritoriale, au aparut comentarii si nedumeriri de ce au fost abandonate misiuni fundamentale de aparare a Constitutiei Romaniei, definite de operatiuni din categoria celor anterior amintite. Am ramas interzis. Daca abrogarea lor ar fi fost facuta pe cale legala, prin ordin al directorului, asa cum au intrat si in vigoare, trebuia sa se stie. Nimeni nu credea ca se pot abandona directii de actiune informativa, pe care atat Constitutia , cat si legile existente obliga la indeplinirea respectivelor misiuni. Ofiterii credeau ca dispozitia a fost data de noul director al Serviciului, numit de presedintele Emil Conastantinescu si erau preocupati de identificarea solutiilor juridice, care sa le permita exercitarea competentelor retrase.

Regulile interioare severe, specifice disciplinei Serviciului nu ingaduiau nimanui sa afle ceea ce nu i se comunica oficial si nu-i este necesar indeplinirii atributiilor sale. Peste ani, fiind solicitat sa particip la o evaluare a necesitatilor de modernizare conceptuala si organizatorica a Serviciului, avea sa se descopere ce si cum s-a intamplat, iar constatarile si consecintele au fost raportate ierarhic.

Cei care au comandat atentatul la misiunile de realizare a securitatii nationale au dorit sa se faca “intuneric” si sa nu fie vazuti. Ei, dar mai cu seama politicienii miliardari si milionari, niciodata mentionati in vreun top. Atat ei, cat si spoliatorii veniti de aiurea, ca lacustele la prada. La prada numita “Romania”.

Invatamintele istoriei arata ca astfel de intamplari insotesc alternantele partidelor politice la putere. Dar nu se cunosc si cazuri in care vreo putere politica sa aiba suficienta vointa sa-si asume eliberarea serviciilor secrete din constrangerile care le impiedica sa vada si sa inteleaga cat de fragile sunt demarcatiile dintre oportunismul carierist, coruptie si tradare.

( Va urma )

Sursa: Ziaristi Online