Astăzi, (chiar de mărţişor), este cea mai mare sărbătoare a Bisericii, după cele prăznuitoare ale Mântuitorului şi a Sfintei Treimi. Anume, azi sărbătorim ÎNVĂŢĂTURA DOGMATICĂ a Ortodoxiei. Textul de mai jos este textul slujbei care s-a menţinut din secolul 9 până azi. În cadrul ei, după Liturghie tot poporul iese cu sfintele icoane şi face procesiune în jurul bisericii, după care adunându-se în mijlocul bisericii se citesc Dogmele, care sunt încuviinţate de tot poporul cu glas mare, zicând: veşnică pomenire!, iar apoi sunt citite anatemele, la care poporul răspunde cu glas mare: Anatema! Slujba are rostul şi de a fixa învăţăturile revelate de Dumnezeu pentru cunoaşterea omului care vrea să se unească cu Creatorul său, dar şi de a înţelege pericolul pe care-l constituie învăţăturile care se opun revelaţiei pentur integritatea duhovnicească a fiinţei umane. Este un prilej de mare bucurie să ne reamintim Adevărul în plinătatea şi curăţia Sa, şi să-L discernem de ce pare a fi adevăr dar nu e. Ce poate fi mai mare binecuvântare decât să ne ţină Dumnezeu întru El? Slavă Ţie, Dumnezeul Adevărului, Care ne-ai descoperit cele despre Tine!

Celor ce mărturisesc Întruparea Cuvântului prin cuvinte, cu gura, în inimă şi minte, în scris şi în icoane:

Veşnica lor pomenire!

Celor ce cunosc deosebirea după firi ale unuia şi aceluiaşi ipostas al lui Hristos şi Îi recunosc însuşiri atât create cât şi necreate, văzute şi nevăzute, ca pătimitor şi nepătimitor, mărginit şi nemărginit; cei ce atribuie naturii dumnezeieşti cele necreate, iar naturii omeneşti celelalte însuşiri, printre care şi mărginirea, şi proclamă aceasta atât în cuvânt cât şi în icoane:

Veşnica lor pomenire!

Celor care crezând şi mărturisind, propovăduiesc cuvintele Evangheliei în scrieri, în fapte şi în forme, şi adună acestea într-o singură datorie ce cuprinde atât propovăduirea prin cuvinte, şi întărire sigură a adevărului prin icoane:

Veşnica lor pomenire!

Celor care îşi sfinţesc buzele prin cuvânt, şi celor ce se sfinţesc prin auzirea acestor cuvinte, cunoscând şi propovăduind, ca şi ochii celor ce se sfinţesc prin sfintele icoane, conducând astfel mintea către cunoaşterea de Dumnezeu, ca şi prin bisericile sfinţite, sfintele vase şi alte sfinte comori:

Veşnica lor pomenire!

Acelora ce cunosc faptul că toiagul şi tablele, chivotul şi candela, năstrapa şi altarul înfăţişau şi prefigurau pe Prea-Sfânta Fecioara Maria, Maica Domnului; şi de asemenea că aceste lucruri o prefigurau, iar ea nu s-a prefăcut în ele, căci era fecioară şi după naştere a rămas fecioară, şi prin urmare Fecioară trebuie să fie înfăţişată în icoane şi nu preînchipuită în chipuri (tipuri):

Veşnica lor pomenire!

Celor ce cunosc, primesc şi cred în vedeniile prooroceşti cărora însuşi Dumnezeu le-a dat formă şi chip, pe care corul proorocilor le aduc şi le tâlcuiesc; şi care, întăriţi de predania scrisă şi nescrisă a Apostolilor, următori Părinţilor, înfăţişează cele sfinte în icoane şi le cinstesc:

Veşnica lor pomenire!

Celor ce înţeleg ceea ce zice Moise, şi spun: fiţi cu luare-aminte la voi înşivă că ce n-aţi văzut toată asemănarea în ziua în care au grăit Domnul către voi în muntele Horeb, din mijlocul focului, şi cunosc răspunsul potrivit, şi anume că atunci când vedem ceva, vedem cu adevărat, aşa cum ne-a învăţat fiul tunetului: ce era dintru început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit, şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii, şi pe acestea le mărturisim; şi iarăşi, ca şi ceilalţi ucenici ai Cuvântului, am mâncat şi am băut împreună cu El, nu numai înaintea Patimilor Sale, ci şidupă Patimi şi după ce a înviat din morţi; celor ce se pricep să deosebească poruncile Legii de învăţătura harului şi văd că El este nevăzut în cea dintâi, dar văzut şi pipăit în cea de-a doua, şi prin urmare că ceea ce a fost văzut şi pipăit trebuie să fie zugrăvit în icoane şi slăvit:

Veşnica lor pomenire!

Aşa cum au văzut proorocii, cum au propovăduit Apostolii, cum a primit Biserica, cum au dogmatisit învăţătorii, cum înţelege împreună cu ei lumea locuită [oikumene], cum luminează harul, cum lămureşte adevărul, cum a fost erezia izgonită, cum ne întăreşte înţelepciunea să proclamăm, cum a adeverit Hristos, tot aşa gândim şi noi, vorbim, propovăduim, Îl slăvim pe Hristos ca pe adevăratul Dumnezeu, şi pe sfinţii Săi, în cuvinte, în scrieri, în gânduri, în jertfe, în biserici, în icoane, slujind şi preaînălţându-L pe Unul Dumnezeu şi Domn, şi cinstindu-i pe sfinţi din pricina Domnului lor ca pe cei ce sunt aproape de El şi îi slujesc, şi le dăm cinstirea cuvenită.

Aceasta este credinţa Apostolilor; credinţa Părinţilor; credinţa ortodocşilor; această credinţă ţine lumea.

Celor ce primesc cu mintea lor iconomia întrupată a Dumnezeu Cuvântului, dar nu îngăduie ca aceasta să lucreze prin icoane, şi astfel par a primi în vorbe mântuirea noastră, dar în adevăr o leapădă:

Anatema!

Celor ce se joacă necuviincios cu cuvântul „nescris-împrejur” şi prin urmare refuză să-L picteze în icoane pe Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, Care S-a făcut părtaş sângelui şi trupului nostru, şi prin aceasta s-au arătat a fi nişte aiuriţi:

Anatema!

Celor ce recunosc vedeniile prooroceşti, dar primesc facerea icoanelor a ceea ce au văzut chiar mai înainte de întruparea Cuvântului, dar spun prosteşte că însăşi firea cea neînţeleasă şi nevăzută a fost văzută de cei ce au contemplat-o, sau hotărăsc că acestea se pot înfăţişa ca chipuri, figuri şi forme ale adevărului celor ce le văd, dar nu ar primi faptul că om S-a făcut Cuvântul şi că patimile Sale pentru mântuirea noastră pot fi zugrăvite în icoane:

Anatema!

Acelora care Îl aud şi-L înţeleg pe Domnul ce zice, Că de aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, şi celelalte, şi pe Moise zicând: Prooroc dintru fraţii tăi ca Mine va ridica ţie Domnul Dumnezeul tău, şi apoi spun că Proorocul este primit, dar că ei nu vor zugrăvi prin icoane harul Proorocului şi mântuirea pe care Acesta a adus-o pentru întreaga lume, chiar dacă El a fost văzut şi a trăit printre oameni, şi a tămăduit suferinţe şi boli cu lucrări puternice de vindecare, şi a fost răstignit, şi îngropat, şi S-a sculat din morţi, şi a făcut şi a suferit toate acestea pentru mântuirea noastră; acelora care nu primesc că aceste lucrări mântuitoare, împlinite pentru întreaga lume pot fi zărite în icoane, şi nici slăvite şi cinstite în ele:

Anatema!

Celor ce stăruie în eresul luptei împotriva icoanelor, iar mai ales în apostazia luptei împotriva lui Hristos, şi nu voiesc să fie duşi la mântuire nici prin legea lui Moise, nici nu aleg să trăiască evlavios după învăţătura apostolică, şi nici nu se conving să se întoarcă de la înşelarea lor prin pildele şi sfaturile Părinţilor, nici sunt mişcaţi de armonia fiecărei părţi a Bisericii lui Dumnezeu ecumenice, ci o dată pentru totdeauna s-au supus sorţii jidovilor şi păgânilor; căci de îndată au hulit împotriva Arhetipului, şi nu s-au dat în lături să facă chipul Arhetipului identic cu Însuşi Arhetipul. Acestora, deci, care au căzut nesăbuit în această greşală şi şi-au astupat urechile la orice cuvânt dumnezeiesc şi învăţătură duhovnicească, şi sunt deja putreziciune şi s-au tăiat pe ei înşişi de la trupul Bisericii:

Anatema!

Acelora ce folosesc spusele dumnezeieştii Scripturi ce sunt împotriva idolilor la cinstitele icoane ale lui Hristos Dumnezeul nostru şi sfinţilor Săi:

Anatema!

Acelora ce împărtăşesc părerea celor ce batjocoresc şi necinstesc sfintele icoane:

Anatema!

Acelora ce spun că creştinii fac din icoane zei:

Anatema!

Acelora ce spun că altul decât Hristos Dumnezeul nostru ne-a izbăvit de rătăcirea idolească:

Anatema!

Acelora ce îndrăznesc să spună că Biserica Sobornicească a primit idoli şi astfel întinează toată taina şi batjocoresc credinţa creştinilor:

Anatema!

Celor ce încearcă să plăsmuiască o nouă tulburare şi învăţătură în ce priveşte Iconomia Întrupării Mîntuitorului şi Dumnezeului nostru, şi să cerceteze în ce mod Însuşi Cuvîntul lui Dumnezeu S-a unit cu frămîntatura omenească, şi să iscodească după care raţiune a îndumnezeit trupul luat, şi se silesc prin cuvinte întortochiate să işte contraziceri cu privire la „fire” şi la „locul celor două firi”, dumnezeiască şi omenească:

Anatema!

Celor  ce se numesc pe sine drept-cinstitori, dar introduc fără ruşine şi fără evlavie în Biserica ortodoxă şi sobornicească necredincioase dogme ale Ellinilor referitoare la sufletele omeneşti, la cer, la pămînt, şi la celelalte creaturi:

Anatema!

Celor ce aleg mai degrabă „nebuna înţelepciune” a filozofilor celor din afară, şi urmează celor ce propovăduiesc, primind metempsihoza sufletelor oamenilor, sau că şi acestea pier în nimic ca şi cele ale vieţuitoarelor neraţionale şi se întorc în nefiinţă, respingînd de aici Învierea, Judecata şi răsplătirea finală a celor făcute în viaţă:

Anatema!

Celor ce dogmatizează că materia si Ideile sînt eterne sau co-eterne cu Ziditorul a toate Dumnezeu, şi că cerul şi pămîntul şi celelalte creaturi sînt veşnice şi fără-de-început, dăinuind pururea neschimbate; împotrivindu-se deci Celui ce a zis: „cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”, glăsuind cele deşarte şi pămîntesti şi atrăgînd astfel blestemul dumnezeiesc asupra capetelor lor:

Anatema!

Celor ce zic, ca înţelepţii ellinilor, cei dintîi ereziarhi, şi care au fost deja daţi anatemei de cele şapte sfinte Sinoade Ecumenice şi de toţi Părinţii care au strălucit în Ortodoxie, ca unii (ce sînt) străini de Biserica sobornicească, deci cei care zic ca acestia, pentru bogăţia stricată şi necurată din scrierile lor, sînt cu mult mai buni, şi acum şi la judecata ce va să fie, decît bărbatii cei binecinstitori şi ortodocşi, dar care au putut greşi pentru patima şi neştiinţa omenească:

Anatema!

Celor ce nu primesc cu credinţa curată şi simplă, din toată inima şi din tot sufletul, minunile mai presus de fire ale Mîntuitorului şi Dumnezeului nostru şi ale Stăpînei noastre care L-a născut fără prihană şi ale celorlalti Sfinti, ci încearcă să le defăimeze prin demonstraţii şi rationamente sofistice drept (lucruri) imposibile sau să le răstălmăcească după cum li se pare lor şi să le potrivească după părerea lor:

Anatema!

Celor ce se apleacă asupra învăţăturile păgâneşti şi nu se ocupă de ele doar de dragul educaţiei, ci cred părerilor deşarte din ele, şi le cred ca adevărate, iar astfel petrec în acestea ca fiind neîndoielnice, încât şi pe alţii, ba pe ascuns, ba pe faţă îi aduc la ele şi îi învaţă fără şovărire:

Anatema!

Celor care pun în chip neadevărat crearea noastră alături de cea a altor pseudo-făpturi (cum sunt aeonii plotinieni) care ar fi apărut singure, admiţînd ca adevărate Ideile platonice, şi zicînd ca materia de sine subzistentă îşi primeste forma de la (aceste) Idei, defăimînd astfel deschis libertatea Ziditorului, Care a dus toate dintru nefiinţă la fiinţă şi Care, în calitate de Făcător, a fixat tuturor cu libertate suverană un început şi un sfîrşit:

Anatema!

Cei ce zic ca la învierea cea de pe urmă şi de obşte oamenii vor învia şi vor fi judecaţi cu alte trupuri şi nu cu cele cu care au vieţuit în această viaţă, întrucît acestea se strică şi pier, şi flecăresc lucruri deşarte şi zadarnice, în vreme ce Însuşi Hristos Dumnezeul nostru şi ucenicii Lui, învăţătorii noştri, ne-au învăţat că oamenii vor fi judecati în trupurile cu care au vieţuit în această viaţă, şi încă şi marele Apostol Pavel a învăţat în mod limpede adevărul pe larg şi cu exemple în cuvîntul lui despre înviere dovedind pe cei ce cugetă astfel a fi fără de minte; aşadar, cei ce se împotrivesc acestor dogme şi doctrine:

Anatema!

Celor ce primesc şi predau altora cum ca ar fi o preexistenţă a sufletelor, că nu toate s-au făcut şi adus din nefiinţă, că ar exista un sfîrşit al pedepsei sau o restabilire (apocatastază) a creaţiei şi a lucrurilor omeneşti, şi de aici înţeleg împărăţia cerurilor ca ceva destructibil şi trecător, în vreme ce Însuşi Hristos Dumnezeul nostru ne-a învăţat că ea este veşnică şi indestructibilă, ba şi din întreaga Scriptura veche şi nouă am primit învăţătura că iadul va fi nesfîrşit, ca şi împărăţia cerurilor; aşadar, cei care se pierd cu asemenea cuvinte şi se fac şi altora pricină de osîndă:

Anatema!

Dogmelor şi doctrinele elineşti şi heterodoxe sau potrivnice credinţei celei soborniceşti şi neprihănite a ortodocşilor introduse împotriva credinţei crestine şi ortodoxe de Ioan Italos si de acei dintre ucenicii lui care iau parte la pierzania lui:

Anatema!

Sursa: Ziaristi Online