Primele poezii le-a scris pe când era elevă, declamându-le în cadrul Cenaclului „Retorica”, organizat de profesorul George Sângereanu, dar ele nu s-au păstrat. Primul caiet de creație a fost întitulat cu ocazia participării la olimpiada raională de limbă și literatura română, unde se cerea creație proprie și care, probabil, a jucat un rol hotărâtor în a obține premiul I.

Poezia cu adevărat a erupt în sufletul poetei, atunci când l-a întâlnit pe Alexandru Valeriu Moraru, cunoscut istoric-arhivist şi publicist, care a însuflețit-o să ia în serios această pasiune și s-o aștearnă pe hârtie. Până atunci scria rânduri, strofe pe foi răzlețe și, deseori, nici nu le păstra. Poezia trăia în suflet mai mult într-o formă verbală și de multe ori doar în gând, pentru că a crește 3 copii, ai parte de mai multă proză, decât de poezie.

Prima culegere de versuri, semnată de autoare „Imensitatea iubirii”, un proiect, realizat cu dibăcie de Alexandru Valeriu Moraru, autoarea copertei fiind fiica sa, Laura Moraru, a apărut în anul 2011 la Chișinău. „Când am luat în mâini primul meu volum de versuri, am simțit același sentiment de împlinire, ca în clipa când Dumnezeu mă fericea cu un prunc.”– avea să menţioneze Doamna Maria Vlas Botnaru la lansarea cărții, desfășurată în satul de baștină Sărata Galbenă, Hâncești.

Un alt volum de versuri, „Urmele dragostei eterne”, a văzut lumina tiparului în anul 2013 la Chișinău, înmănunchind în 228 de pagini poeziile scrise de dna Maria Vlas Botnaru în perioada 2012-2013. Proiectul a fost realizat de Alexandru Moraru, cu concursul Laurei Moraru ca autor de copertă.

Se pare că pentru cunoscuta poetă şi publicistă Maria Vlas Botnaru a devenit o frumoasă tradiţie, ca în ajunul zilei de naştere să scoată de sub tipar câte o carte, sau mai bine zis câte un volum de versuri. Astfel s-a întâmplat şi la începutul lunii septembrie, 2014, când a văzut lumina tiparului culegerea “Poezii Patriotice” editată tot la Chişinău.

Cred că vă daţi bine seama că autoarea a adunat sub coperta noii plachete de versuri cele mai frumoase poezii şi poeme scrise în ultimii ani la tema respectivă şi publicate parțial în cărţile Domniei sale sau pe paginile portalului său Imensitatea Iubirii cu Maria Botnaru (www.tighinaromaneasca.wordpress.com).

Această Doamnă talentată şi dacă vreţi excepţională, fiindcă aşa este, a izbutit din nou să bucure cititorul cu lucrări actuale, originale, scrise cu sufletul şi trecute prin inimă. Cartea are 100 de pagini care cuprind un număr impunător de poezii ancorate în dragostea de Neamul românesc, de limba română, de istoria noastă milenară, plină de eroism, dar şi dramatism.

Volumul conţine multe dedicaţii poetice închinate Marilor Bărbaţi ai Neamului românesc: Mihai Eminescu, Mihai Viteazul, Grigore Ghica, Alexandru cel Bun, Mareşalul Ion Antonescu, Alexei Mateevici, Dumitru Matcovschi, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Ion şi Doina Teodorovici, Gheorghe Buzatu, Valeriu Gafencu, sau ai celor mai mici, din zilele noastre, Ion Măldărescu, Victor Roncea, s.a..

Nu vom dezvălui detaliat conţinutul cărţii, dar va asigur că în scurt timp, cartea va fi căutată „ ca floarea de leac” de toţi cei cărora le place poezia patriotică, de toţi cei cărora le plac versurile.

Cât pe ce să ne scape faptul că de această dată, Doamna Maria este nu numai autoarea frumoaselor poezii, destul de semnificative şi reuşite din punct de vedere al tematicii şi subiectelor propuse, dar şi autoarea copertei, realizată cu măiestrie.

„Viața cu bune și rele, cu realizări și dezamăgiri, oamenii ce mă uimesc prin felul lor de a fi, istoria neamului românesc, dragostea de Țară și de graiul românesc, dragostea de omul iubit, sentimentul matern, ce mă topește zi de zi, natura, ce mă fascinează în orice anotimp… toate, în ansamblu, alcătuiesc tematica poeziilor mele. Mai bine zis, poeziile mele se nasc din emoții, din încărcătura sufletească ce nu mă mai încape și se cere, urgent, așternută pe hârtie, ca să ajungă în sufletul cititorului” – relata autoarea într-un interviu televizat.

În opinia dnei Maria Vlas Botnaru, „Dragostea e un izvor, din care sorbi lacom, pe săturate și nu mai ai saț. Dragostea este soțul Alexandru, cu care rostim același cuvânt și trăim în același gând. Dragostea sunt copiii, cărora le-am dat fărâmă din mine și-mi vor duce numele mai departe, iar poezia este cuvântul îmbrăcat într-un veșmânt de idei…”

Sursa: Secretele Istoriei via Ziaristi Online