INEDIT: Monahul Filotheu Bălan de la Petru Vodă a descoperit prima scriere monahală din lume

Monahul Filotheu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă, fost secretar personal al Părintelui Justin Pârvu şi lider al Ligii Studenţilor în anii ’90, după 18 ani de cercetări a ajuns la o concluzie extraordinară pentru lumea monahilor: care este prima scriere monahală din lume. Este vorba de Aşezămintele Sfîntului Antonie cel Mare, transcrise de ucenicul său, Avva Ştefan din Thivaida. Iată relatarea sa, cât şi o parte din aceste scrieri, respectiv cele 12 Porunci:

“La anul 308 ucenicul Marelui Antonie, Sfîntul Ilarion cel Mare, s-a dus în pustia Gazei, în Palestina, spre a zidi o mănăstire căreia avea să i se alăture, mai târziu, şi Sfîntul Epifanie de Salamina.

Pe la 316, în Egyptul de Sus Sfîntul Pahomie cel Mare, intrînd ucenic la Sfîntul Paramon – la rîndul său ucenic al unor ucenici ai Sfîntului Antonie -, primeşte o mică pravilă, în primele sale zile de nevoinţă monahală, dimpreună cu cuvintele: „Să ţii cele pe care le-au rînduit Bătrînii”. Deci exista deja o pravilă pustnicească păstrată cu stricteţe.

La anul 320, Avva Amun, unul dintre cei mai iubiţi ucenici ai Marelui Antonie, îşi face Chilie în Nitria, între braţele Nilului ce cuprind lacul Mareotis de lîngă Alexandria, unde Sfântul Antonie l-a şi vizitat în 338 şi, împreună umblînd prin pustie, au pus temelia viitoarei comunităţi a Chiliilor.

Dragostea de Hristos a Dumnezeiescului Antonie a aprins către sfinţenia nevoinţelor monahale întreaga lume creştină şi nu numai. Spre anii 350-400, monahismul antonian se răspîndise deja în toată lumea, din Persia pînă în Irlanda şi din Carpaţi pînă în Nubia. Dar tocmai această răspîndire a monahismului, întocmai cu cea a Creştinismului apostolic din veacul întîi, a pus o serie de probleme care s-au rezolvat aidoma cu cele apostolice: prin scris, prin alcătuirea unor legi monahiceşti, numite Aşezăminte sau Reguli / Pravile.

Aşezămintele Dumnezeiescului Antonie se cuprind în patru scrieri: Porunci celor ce se leapădă de lume, 12 Porunci, Aşezămînt în 100 de capete şi Cuvînt despre nevoinţă (pentru vieţuirea monahală, în chilie). Prin Voia lui Dumnezeu, descoperindu-ni-se după 17 veacuri de tăinuire, aflăm, din mărturiile cercetate de noi în anii aceştia, că cel ce a scris prima dată Aşezămintele Sfîntului Antonie cel Mare a fost ucenicul său, Avva Ştefan din Thivaida.

Unimea de cuget dintre autorul ideilor şi autorul-scrib este cea mai puternică dovadă a Autorului unei pravile revelate. Motivele pentru care Avva Antonie nu le-a scris el însuşi, ca şi cele pentru care Avva Ştefan s-a păstrat în smerenie ca autor sunt cercetate şi argumentate pe larg în cartea în curs de apariţie – Asceticonul Avvei Antonie cel Mare şi al Avvei Ştefan Thiveul -, la care am ostenit începînd cu anul 1997, cînd Părintele Ioanichie Bălan m-a trimis la Biblioteca Academiei din Bucureşti, unde am găsit primul text al Avvei Ştefan, continuînd cu cercetările din bibliotecile athonite şi încheind anul trecut, când am primit ultimul text în limba arabă şi am putut finaliza traducerile”, scrie Monahul Filotheu Bălan.

Întreaga istorie şi ale amănunte fascinante despre această descoperire le puteţi citi în articolul publicat pe site-ul Mănăstirii Petru Voda.

Iată şi poruncile monahale transcrise de Cuviosul Ştefan Thiveul:

Ale Sfîntului şi ale Marelui Antonie şi ale Prea-cuviosului Părintelui nostru Ştefan,

Porunci 12

[transcriere din Filocalia paisiană – BAR mr 1455, f.67v-68r]

1. Să nu ai prieteşuguri cu muiere, ca să nu te arzi cu focul ei.
2. Să nu ai prieteşug cu copiii cei mici, ca să nu cazi în cursa diavolului cu ei.
3. Să nu ai prieteşug cu cel mai mare; ci ascultă cuvintele lui, dar după lucrurile lui nu face.
4. Nu ieşi des în cetate; nu grăi întru sine că ai curat ochiul sufletului, că îndegrabă vei face pe el necurat.
5. Nu bea vin, ca să nu ţi se facă spurcată inima ta.
6. Nu mînca de două ori în zi, ca să nu ţi se îngroaşe trupul, şi se vor întări spre tine patimile.
7. Nu închide uşa ta străinului, ca nu şi Domnul să-Şi închidă uşa Sa înaintea ta; că cu ce măsură, zice, veţi măsura, se va măsura vouă.
8. Cercetează pe cei ce bolesc, ca şi Dumnezeu să te cerceteze pe tine cu bun Darul Său.
9. Nu dormi mult, ci roagă pe Dumnezeu trezvindu-te, ca să-ţi ajute ţie a scăpa din cursele diavoleşti.
10. Mergi des în biserica lui Dumnezeu spre rugăciune, că grăieşte: Pe cei ce Mă proslăvesc îi voi proslăvi. Acestea făcînd, şi însuţi te vei mîntui, şi cei ce sînt cu tine.
11. Păzeşte-ţi trupul întru sfinţenie, şi orice vei cere de la Dumnezeu degrabă vei primi, ca un curat cu sufletul.
12. Să nu-ţi agoniseşti ţie peste trebuinţă, ci vieţuieşte viaţă cu măsură, ca să ai să dai celor ce le trebuiesc. Acestea făcînd vei via şi te vei mîntui întru Domnul. Căruia slava în veci. Amin.