O nouă întâlnire a tinerilor pasionaţi de poezie reuniţi la chemarea Mişcarii Oamenilor Visători a avut loc în cadrul serilor de poezie Uni Vers In Vers, organizate la Galeriile Exclesior. O parte dintre aceşti tineri îl vor omagia pe Eminescu în Piaţa Universităţii, joi, 15 ianuarie, la orele 16.00, la o manifestare liberă, aflată deja la a treia ediţie. Am selectat câteva poeme recitate de tinerii talentaţi strânşi împreună, într-o seară bucureşteană, doar din dragoste de poezie. Întreaga filmare a evenimentului poate fi vizionată aici: VIDEO: Uni Vers In Vers – Cuvintele nespuse ale poetilor – Poezia revine

Baladă tricoloră

Ploaie de stele peste omenire,
Sângele roşu e sânge albastru,
Este puţin să-i spunem un haos.
Vremuri grele, impozite şi taxe,
Ne vor îngrădi şi bunurile noastre.
Lacrimi cereşti şi-o a doua venire,
Ce folos dacă spunem : “este doar o profeţie”.
Înainte de apus, sufletele celor sfinţi s-au dus.
Ne aşteaptă iarnă, frig şi rugăciuni criogenizate,
Care nu se mai duc până departe.
Se apropie iarna
Şi va-ngheţa necredinţa;
Şi marea putere, Rusia, va recunoaşte,
Că lăcaşul cel Sfânt din Bucureşti va renaşte.
Basarabia va redeveni România,
Că de-o viaţă parcă n-am cântat tricolorul
Din 1812 îi tot simţim dorul.
Urgie, boli, războaie, dezastre,
Se vor năvăli împrejur de graniţele noastre.
Schimbări majore, şi-o altfel de luptă,
Fără sudoare sau praf de puşcă,
Se va duce în lăutrul trupului ca miezul de nucă.
Va fi foc, dar noi nu vom arde
Şi toţi titanii în genunchi ne vor cădea.
Iată că toate au început,
Iar dreptate-mi doresc să nu fi avut.
Diavoli deghizaţi, dezlănţuiţi ei atacă,
Iar marele Putin ne râde de sub promoroacă.
Speranţa elefantului depinde de furnică,
Căci ea trăieşte cucernic, într-o ţară mică.
Iar când elefantul de foc va înghenunchia,
Furnica în muşuroi va intra.

Harry Alexandru Georgescu

Imn de condoleante

Sezonul asta in care intunericul roade,
Viata mea are un sens pierdut
Sa ma impotrivesc sau nu,
Tot pierdut in etern intuneric.

In tristete si bunatate,
In lumina si in umbre,
Intr-o barca de sperante
Voi vasli catre Maine,
Intr-un uragan ucigator
Produs din viclenie si singuratate.

E un cerc, infinit si colosal
Strapungand, taind prin minte
Incepand de prin rai,
Sfarsindu-se prin iad
Luptand, arzand, plangand, lovind.
Se afla si armatele…
In mintea mea se razboiesc,
Pe imnul raiului si iadului.
Sa fie intuneric, sa fie lumina.
Neinchisa inchisoare.

Nu e neaparat decizia mea,
Dar decizia alegerii.
E o opinie de voce,
O linie subtire de gri.

E alegerea data de destin.
E doar temporara?
Sau o alegere prin care innot?
Dar aici e povestea noastra oricum…

”Nimic din ce fac, nu conteaza.
Toate lucrurile se destrama!”
Dorintele-mi sunt destramate de intuneric
Si ma arunca si mai departe.
Ca si cum vrea a castiga,
Si sa domine cumplit.

”Motiv! Indoaie lumea,
Actioneaza dupa voie si….. te va iubi!”
Asta imi spune lumina!
Vrea sa ma elibereze
Aplecandu-se asupra mea.

”Dar cusca asta din aur stralucitor,
Te fereste de neadevaruri,
Protejat ramai de rele
Nimic intre acesti pereti nu te raneste
In lumea ta cea mica!”
Imi sopti intunericul la ureche.
”Doar pe mine sa ma auzi
Si cu mine vei trai
Si cu ajutorul meu vei reusi,
Si ajungi in paradis
O iluzie deghizata!
Fara provocari si alte greturi,
Toate incercarile atunci le vei infrunta”

Atunci lumina zbiara :
”Astea-s minciuni!
Daca lumea-ti e construita din minciuni,
Atunci tu te vei ura.
O iluzie de paradis,
Se va apune asupra ta.
Lovindu-te, arzandu-te, omorandu-te, plangandu-te.
Astea-s visurile tale?
Si mucegait iti e al tau copac!
Si nu vei mai vedea
Unde mergi si ce vei fi!
Cand ultima incercare va veni, ce vei spune la judecata?”

”Astea-s minciuni!
Bazate pe frica de moarte!”
Urla intunericul in fata mea:
”Ai dreptul sa negi!
Fa un pact suav cu mine.
Iti ofer salvare,
Fara frica si depravare.
Nu ai de ce te teme.
Noi nu avem suflet.
Semneaza acolo, chiar acolo.
In numele sperantei si placerii,
In numele revolutiei
Lasati drumul sa-ti fie bland!”

In argumente ma inec,
Si intunericul il aleg
Semnez aici, chiar aici,
Cu o bucurie mare,
Intunericul se napusteste asupra mea
”Luand lumina de aici,
Tu si eu, Unu devenim!”

Si asa, intru intr-o furtuna de umbre.
Negre ca adancul oceanului.
Consumate de sumbrii si arsii nori,
Iar raiul se incrunta uitandu-se la mine.

O furtuna de ghiata si foc,dansand in jurul meu
Sfaramand drumuri, blocuri, ridicand natura
Prin aer ma ridica.
Aripile-mi devin negre ca scrumul
Frica ma cuprinde iar inima-mi e gheata,
Nu mi-am dorit decat… libertatea

Iulia Neacşu

Tandem

Trebuie sa stii sa faci diferenta dintre corp, minte si suflet
sa stii sa le controlezi printr-o concentrare de atlet
din fericire nu lacrimez, doar trec
prin “prezentul ce-i viitorul trecutului”
de rele sa te scuturi, amestec
cuvinte cu vanturi, cuvantului
adresez stampile cu locatii invizibile
iar plicul plin cu scrieri zboara printre ganduri
printre crengile copacilor, printre paduri
se-aud ramurile frunzelor cum crapa trosc trosc
alt drum mai scurt nici nu stiu, nici nu cunosc
te-a inlocuit cateva zile dar nu te mai poate inlocui niciodata acum
ramane prin privire alt simt, anume mirosul din urma, de parfum
soarele ramane-n ceata si apune in amurg
este o imagine totala, plina de cascade care curg
mintea-i apa involburata, ce de deasupra stancilor cade
corpul face parte din stancile grele ce nu pot arde
sufletul este aceasta imagine vazuta de sus din ceruri
privind din departare spre diferite alte vremuri….
de parca nu ar fi prezent, ce ironie?!
pamantul sufera de insomnie
si deja vu
fiecare particula facu’ cum vru’
amnezie

Felix Roncea

Sursa: Ziaristi Online