Doamna cu epoleți n-a fost niciodată fată mare. Doar o târâtură când pe centura Ceaușeștilor, când pe ringul de striptis al lui Iliescu ori Băsescu. De Constantinescu nici nu poate fi vorba, fătuca asta punând-o cu oricine, numai cu el nu! Mai nou, șefi de Poliţie din aproape toată ţara au probleme cu Justiţia. Sunt cercetaţi, arestaţi sau daţi afară din sistem, însă corupţia prinde alţi şi alţi poliţişti în joc. Pare că oricâte dosare ar deschide DNA, numărul corupţilor rămâne constant în rândul poliţiştilor. Uniforma de poliţist este făcută zilnic de ruşine, fie că vorbim de celebrul caz „Puiu“ Şoric de la Neamţ, fie că ne uităm în propria curte: cazul comisarului Tudorel Alexandru versus Spoitoru. Aproape că nu există judeţ din ţară care să nu fi fost atins de tentaţia mitei şi să nu fi călcat procurorii pe-acolo.
Recuperatori… cu grade
Resimțită din plin de investitorii și speculanții imobiliari, criza financiară i-a făcut pe unii dintre aceștia să descopere rapid un nou produs de nișă. Cu un profit sigur și destul de ridicat. Iar dacă în ecuație mai intervine și câte un polițist care, sub masca aplicării legii, se ocupă de sperierea și amenințarea bieților chiriași, business-ul înflorește și mai abitir. În județul Buzău, samsarii de locuințe acționează de zeci de ani nestingheriți, știind că sunt protejați de oamenii legii. Aici, oamenilor le este teamă să vorbească cu presa, nu pentru că infractorii pe care i-ar denunța ar afla, ci pentru că le e frică de oamenii în uniformă, le e frică de polițiști. O plângere la poliție te face repede să înțelegi că recuperatorii chiriilor cu grade au susținere. Nicio investigație nu este finalizată. Poate și pentru că structura mafiotă este susținută de oameni influenți, din fruntea județului.
Mucegai și igrasie pe bani grei
Marius T. a închiriat locuința de 20 de mp – în care locuiește acum -, de la o familie de romi lăutari de pe strada Vulcan, pentru 400 de lei pe lună. Rămâi uimit cât de mare e prețul: în cameră e igrasie și mucegai, toaleta e în curte, exact ca la țară, încălzirea centrală funcționează, dar prost, prin curte mișună șobolani. Tot în aceeași curte cu Marius mai locuiesc 15 persoane. Toate în aceleași condiții. Pe strada Nimfelor, o bătrână obeză oferă condiții mai “bune”, la același preț, dar nu ai căldură. “Am un calorifer electric, domnule! Nu consumă mult. Acte nu fac că trebuie să dau jumate la stat”. La bloc, prețul unei chirii e mult mai mare. De la 450 de lei la câteva sute de euro pe lună. Condițiile sunt însă, de multe ori, aceleași. Aceeași igrasie și același mucegai, dar de… bloc! Așadar, prețul urcă vertiginos! Iar dacă vrei să repari și țevăraia și alte “acareturi” cu care e pricopsită garsoniera, te duci pe Grigore Baștan, blocul A, scara A, apartamentul 24. E acolo unu’, Grigorescu, firesc, nu pictorul, dar tot un “Grigorescu autentic”: bou, dar escroc. Cât ai zice Gica (nevasta boului), te fac ăștia de 450 lei. Bașca niscaiva reparații, că trebuie! Mucegaiul de calitate costă! Iar actele… Nu, dom’le, că “actele n-aduce bani, ia bani! Iar io cu ce mai rămâi?”.
Business-ul cu sărăcia
Odată cu sărăcia din satele românești numărul celor care au migrat spre oraș s-a triplat. Migranții sărăciei. Noii cetățeni ai Buzăului lucrează pe 5 lei pe oră, n-au asigurare de sănătate, în general lucrează în construcții, ori fac munci necalificate. Acești oameni cad pradă unora ca acelora de pe strada Vulcan, ori Nimfelor, ori Grigore Baștan și unor firme imobiliare care nu mai au de mult timp o activitate fiscală. Majoritatea închiriază de fapt, rable de imobile, într-o stare de nedescris, de la proprietari privați. E o mafie în care se câștigă bani mulți. Există intermediari care închiriază locuințele de la proprietar pentru a le subînchiria apoi, cu dublu sau triplu preț. Locuințe insalubre, în care n-ar locui niciun om sănătos la cap, sunt închiriate scump. Banul pentru chirie se încasează din mână, uneori sub amenințare. Astfel, o locuință de 30 de metri pătrați dintr-un cartier mărginaș al Buzăului este subînchiriată de intermediar unui ins venit să muncească la oraș cu 500 lei pe lună. Aceasta e „chiria rece”, cum se spune aici. Adică o chirie fără cheltuieli de regie: întreținere, curent electric și gunoi. Chiria este încasată lunar, cu bătaie la usa chiriașilor. Dacă aceștia întârzie cu plata, atunci proprietarul amenință cu “câinii săi” – câinii sunt bravii polițiști buzoieni, sectoriștii cartierelor buzoiene ademeniți de foșnetul banilor nemunciți. Unii proprietari încasează chiria pe trei luni în avans, iar după o lună îl evacuează pe chiriaș sub diferite pretexte. Iar, în situația dată, chiriașii nu au ce face… Sunt cel puţin câteva mii de chiriaşi care plătesc de la 100 de euro pe lună pe cameră până la câteva sute dar banii se duc la proprietari neimpozitaţi. Doar două-trei mii de proprietari din Buzău din câteva zeci de mii îşi declară în prezent veniturile şi sunt impozitaţi cu 16%. Autorităţile nu par să fie conştiente de amploarea acestui fenomen, deşi prin controale el ar putea ieşi în evidenţă cu mare uşurinţă. Ori, mai degrabă, așa cum arătam mai sus, sunt implicate, cu polițiști cu tot, în această importantă afacere. Ca să vă daţi seama ce înseamnă închirierile la negru, luaţi orice publicaţie cu anunţuri de mică publicitate sau urmăriţi-le pe cele electronice.
Evaziunea la ea acasă
Dacă acceptăm părerea specialiştilor imobiliari că circa 1/3 dintre locuinţele din mediul urban sunt închiriate la nivel de ţară, la Buzău doar apartamente sunt vreo 23 000, adică circa 7000 aduc venituri neimpozitate. Cu un venit mediu de circa 200 de euro lunar pe locuinţă rezultă lunar peste 50 de miliarde de lei şi circa 700 de miliarde anual care scapă fiscului. O socoteală simplă ne spune că sunt cel puţin 100 de miliarde de lei anual pe care nu îi încasăm doar la Buzău. Poate că cifrele noastre vi se par fanteziste dar acestea sunt corelate foarte bine cu numărul de elevi, studenţi şi salariaţi de la nivelul municipiului care se presupune că stau în chirie. Doar ceva peste 3000 de persoane au viză de flotant pe Buzău, multe dintre acestea obţinute tocmai pe baza celor 2100 de contracte de închiriere înscrise la fisc. Specialiştii din Finanţe spun că aceste calcule sunt extrem de relative dar sunt de acord că sunt în joc mari sume de bani care ar putea fi scoase la iveală ca o protecţie pentru proprietar, paza împotriva distrugerilor, şi chiriaş care ar avea aşa şi drepturi, nu doar obligaţii şi ar mai putea să îşi deducă şi chiria din impozitul pe venitul global. Reprezentanții autorităților buzoiene spun că nu au nici o evidenţă a locuinţelor închiriate dar recunosc că există câteva mii de cereri pentru locuinţe prin ANL sau terenuri. Nu este greu de imaginat că tinerii respectivi plătesc sute de euro lunar evazioniştilor locali pentru că administraţiile locale nu fac faţă cererilor de locuinţe. Așadar, să fie doar speculanții imobiliari, intermediarii veroși și proprietarii mizerabili și infractori singurii responsabili de starea de fapt a închirierilor de locuințe? Noi vă zicem că nu. Pentru că autoritățile locale doar par a fi depășite de problemă, în realitate sunt dispuse să închidă un ochi, sau chiar pe amândoi, când li se oferă și lor “dreptul” din afacere, chiar dacă aceasta e destul de dubioasă. Gunoiul neputinței impunerii legii e măturat sub preș. E un cerc vicios, în care mafia imobiliară și cea infracțională se servesc reciproc. E un cerc vicios și foarte periculos, când „omerta“ de tip mafiot se extinde și la nivel de autorități.