Românii spun că îl iubesc pe Eminescu, deşi nu-l cunosc sau îl cunosc la nivelul “Pe lângă plopii fără soţ”! Păi dacă însuşi preşedintele Uniunii Scriitorilor, marele critic Nicolae Manolescu, arată în Istoria sa că “Eminescu este nul ca dramaturg”? Nu mai e decât un pas până la „Eminescu, cadavrul nostru din debara”! Era şi un alt critic, cam graseiat, care, la cârciuma Uniunii, ori de câte ori auzea vorbindu-se de Eminescu, zicea: “Când aud de Eminescu, îmi vine să scot pistolul!”

Evident, pentru această prostie, dl. Niki ar trebui să-şi dea demisia din fruntea scriitorimii. Fiindcă o face din frondă şi din ignorare, metoda sa critică strălucitoare, fără să-i fi citit piesele lui Eminescu, fără să cunoască faptul că multe din poeziile poetului se datorează dramaturgului, unele sunt chiar rupte din piesele sale, poezia fiind în mare măsură determinată de viziunea şi experienţa dramaturgului, cum arăt pe larg în volumul Shakespeare şi Eminescu. Locul lui Eminescu este lângă Shakespeare, categoric.

Românii mă pot contrazice numai dacă am să văd că la alegeri va ieşi candidatul opoziţiei. Fiindcă Eminescu a spus că “adevărul este întotdeauna de partea opoziţiei”. Aceasta e regula democraţiei, să votezi mereu cu opoziţia. Cu schimbarea. Fiindcă, după ce opoziţia câştigă alegerile, începe să mintă, să se împută, dat fiind că nu-şi poate ţine promisiunile, şi atunci apare o nouă opoziţie, care spune adevărul, iar tu, popor, trebuie să votezi cu opoziţia opoziţiei de ieri. Şi tot aşa.

Dar acest mecanism al democraţiei, la noi, este defect, nu-l cunosc nici puterea, nici opoziţia. Problema mare este dacă chiar există în România o opoziţie reală, fiindcă mulţi români se întreabă, oare cei din opoziţie nu sunt din acelaşi aluat cu cei de la putere?! Toţi stau şi se bat în aceeaşi oală împuţită de ciolane rupte şi hâhâieli afumate.

De regulă, candidaţii la preşedinţie nu sunt maturi, nu sunt profunzi, nu sunt politicieni de înaltă factură. Şi oricine iese, e bun, e căldicel, e tocmai bun de mestecat, fiindcă, dacă are gărgăuni, el va fi domesticit de masa subterană, adevărata clasă politică multi-conducătoare în România. Indiferent cine iese, ştim cine conduc lucrurile bine desfăcute din subterane. Această armată de supraveghere nu este nici de partea opoziţiei, nici a puterii, e de partea ei, e o supraputere, puterea nevăzută, care manevrează puterea vizibilă, naivă şi înfometată.

Grid Modorcea

Ziaristi Online