Colosul care nu se mai prăbuşeşte

În competiţia de la Cannes a intrat şi filmul Leviatan al rusului Andrey Zvyagintsev, care anterior luase pentru Elena (2011) premiul special al juriului. Acum ne-a atras atenţia pentru că filmul lui, Leviatan, a obţinut la această ediţie a festivalului premiul pentru scenariu, iar titlul biblic chiar impune o considerare a celei mai importante componente a unui film: scenariul. Şi scenariul lui Leviatan, scris de regizor împreună cu Oleg Negin, este cu totul special, în primul rând foarte stufos, din categoria scenariului arborescent, cum spunea Camil Petrescu. Apoi el are ambiţia de a face un fel de proces social şi politic Rusiei de ieri şi de azi. Filmul a fost produs de ucrainianul Alexander Rodnyansky, un mare om de televiziune, la origine documentarist, cu un stagiu la un post de televiziune din Germania, ajuns să aibă, în colaborare cu o televiziune americană, o reţea în toată Ucraina şi Rusia. Sigur, un astfel de film politic, demolator, nu putea fi produs de statul rus.

Cine este monstrul mării în acest film? Eroul, Nikolai / Kolia (Aleksey Serebryakov), care locuieşte într-un orăşel de la malul mării sau primarul corupt al oraşului, Vadim Sergheici (Roman Madvadov), care jinduieşte terenul şi casa unde locuieşte Kolia? Kolia are un garaj de reparat maşini lângă casa în care trăieşte împreună cu soţia şi cu fiul său, dintr-o altă căsătorie, dar presiunea primarului îl determină să aducă de la Moscova un avocat, un vechi prieten, Dmitri / Duma (Vladimir Vdovichenkov), să-l apere. Duma vine, dar ochii lui stau numai asupra frumoasei Lilya (Elena Lyadova), soţia lui Kolia, pe care pare că o cunoaşte dinainte, oricum, vom înţelege că el a venit mai mult pentru ea. Şi nu va trece mult şi îi vedem pe cei doi făcând dragoste în camera de hotel unde e cazat Duma.

Acest lucru se întâmplă tocmai când primarul era deconspirat şi căuta slăbiciunile adversarului său, avocatul de la Moscova, care îi arătase dosarul acuzator, imbatabil. Dar primarul nu se teme, dimpotrivă, împreună cu gorilele lui îl sechestreză pe Duma, îl bate şi îl obligă să părăsească localitatea. Primarul va câştiga terenul, Lilya, disperată, se sinucide, iar Kolia este acuzat că şi-a ucis soţia din gelozie. Este condamnat la 15 ani închisoare. Metafora leviatanului, raportul inuman dintre victimă şi călău, este marcată printr-o macara gigantică care demolează casa, în timp ce buldozerele nivelează curtea. Imaginile finale surprind peisajul marin, nemilos, orizontul pustiu al stâncilor lovite de valuri.

Evident, toţi pierd, sunt disperaţi, iar laitmotiv este scheletul unui mamifer marin pe plaja pustie. Aici se va refugia Romka, fiul nefericit, rămas al nimănui, după ce vede dezmăţul celor mari, la o vânătoare în afara oraşului, când ţintele sunt portretele lui Lenin, Stalin, Brejnev şi Gorbaciov. Lipseşte Putin, fiindcă portretul lui se află în biroul primarului. Dar piaţa orăşelului este dominată de statuia monumentală a lui Lenin.

Deci Leviatanul ar fi acestă realitate nemiloasă în care sistemul sovietic încă funcţionează, este departe de a arăta precum scheletul mamiferului de la malul mării. E chiar un colos, în primul rând biroctatic, o maşină de legi aberante, aşa cum sună rechizitoriul de la procesul confiscării casei, când o procuroare citeşte un text de lege interminabil, pe care probabil că regizorul l-a lăsat să fie citit tot, să iasă din sfera filmului, să fie ca o felie de documentar anti-cinematografic, rigid, sec, dur, inuman.

Este un film social şi politic, în tradiţia şcolii filmului sovietic, a noilor filme ruse, care analizează cumplita realitate în care trăiesc cei care au construit comunismul. Filmul arată ca un gigantic reportaj despre fostul lagăr al colosului leviatanic numit URSS.

Colosul sovietic nu se mai prăbuşeşte. El lasă victime. Degeaba mor pe capete oamenii buni, cinstiţi, muncitori, le iau locul reptilele, mafia înfometată a noului colos rus. Casa lui Kolia şi tot ce au construit el şi strămoşii lui o viaţă întreagă este demolat, levitanul pândeşte, e mai viu ca oricînd. El estre ca Moloh, va face noi victime. Şi totul se petrece sub blagoslovenia bisericii, a marelui prelat care îl consiliază pe Vadim, care ţine în final o predică despre adevărul lui Dumnezeu, care îi ia sub aripa sa şi pe cei buni şi pe cei răi. Totul se petrece sub oblăduirea marii biserici, sub aripa sfintei ortodoxii, care e sufletul nepieritor al Maicii Rusia!

Viitorul este însă sumbru, întunecat. Nu vedem la orizont decât peisaje stâncoase, galactice, încremenite, total inumane.

Grid Modorcea

Sursa: Ziaristi Online