Multi dintre militarii Armatei Romane care au eliberat Budapesta de hoardele bolsevice au eliberat apoi si Basarabia, de aceleasi hoarde, si Transilvania, de hoardele horthyste

25 OCTOMBRIE – ZIUA ARMATEI ROMANE

de Aurel I. Rogojan

In urma cu 55 de ani, prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959 al Prezidiului Marii Adunari Nationale, s-a decis ca ziua de 25 octombrie sa fie proclamata si aniversata ca “Ziua Fortelor Armate ale Republicii Populare Române”.

Asadar, sarbatorirea Zilei Armatei Romane isi are geneza intr-un act normativ emis la o distanta temporala de 129 de ani de la momentul crearii primei armate romane moderne.

Din 1830, anul infiintarii armatei romane moderne, si pana in anul 1951 in traditia romaneasca nu a existat o zi dedicata exclusiv sarbatoririi faptelor de arme ale poporului.

La 2 octombrie 1951 a fost sarbatorita pentru prima data Ziua Fortelor Armate ale Republicii Populare Romane, iar din anul 1959 a fost stabilita ca zi aniversara ziua de 25 octombrie.

Aflata in centrul atentiei publice, mai ales dupa Razboiul de Independenta (1877-1878), Armata Romana a participat anual la manifestarile prilejuite de Ziua Inaltarii Domnului, devenita Ziua Eroilor dupa Primul Razboi Mondial, si la cele dedicate Zilei Nationale.

Data de 25 octombrie a fost oficializata ca simbol al tuturor bataliilor si eroilor neamului romanesc si s-a impus mentalului colectiv national, intiparindu-se in sufletele romanilor ca zi in care tara isi sarbatoreste armata si pe cei care au fost in slujba ei.

De ce s-a ales aceasta data de calendar pentru a deveni “Ziua Fortelor Armate ale Republicii Populare Române” ? Cautand raspunsurile, vom   intra in labirintul logicii politice a momentului emiterii sus-numitului decret.

In logica politica a Decretului Prezidiului Marii Adunari Nationale , data de 25 octombrie este ziua când în România se sarbatoreste Armata Româna, pentru ca la 25 octombrie 1944 armata a eliberat de sub ocupatia horthysta Transilvania de Nord.

Sarbatorirea Zilei Armatei in lume s-a instituit, in mod diferentiat, de la o tara la alta, dupa Primul Razboi Mondial cu scopul de a oferi societatii civile posibilitatea evocarii faptelor de arme sau evenimentelor hotaratoare din viata fiecarei ostiri. De regula, aceste zile au fost stabilite in corelatie cu momentele semnificative din istoria moderna si contemporana a fiecarei tari in parte.

Armatele statelor occidentale, cu exceptia Frantei si Italiei, nu au stabilita o data anume ca sarbatoare a armatei. Franta isi sarbatoreste armata la 11 noiembrie (ziua armistitiului dintre Aliati si Germania – 11 noiembrie 1918), iar Italia la 4 noiembrie (data semnarii armistitiului de la Villa Giusti – 4 noiembrie 1918).

In legatura cu “eliberarea ultimei braze de pamant romanesc” la 25 octombrie 1944, s-a acreditat ca acea zi decisiva a ultimei mari batalii a celui de al doilea razboi mondial pe teritoriul romanesc a fost in mod special aleasa, pentru a coincide cu ziua de nastere a Majestaii Sale Regele Mihai I.  Armata Româna ar fi tinut sa elibereze ultimul loc ocupat din tara, drept omagiu zilei de nastere a regelui (comandantul suprem), aceasta devenind,astfel, si Ziua Armatei.

Dar, la momentul respectiv, Armata Romana era integrata Frontului de Vest al Armatei Rosii si pusa sub ordinele Inaltului Comandament Militar Sovietic. Acel comandament care a ordonat, impotriva oricaror considerente de gandire strategica si ignorand toate regulile tactice militare de ducere a razboiului, angajarea bataliei de la Oarba de Mures, care a devenit cel mai tragic moment din istoria celui de-al Doilea Război Mondial, un adevărat “Katin” pentru armata română. Doua divizii au fost masate sub tirul inamic pe un front de numai 400 de metri. Ordinul criminal de a ataca frontal şi fără sprijin de artilerie Dealul Sângeorgiu din zona Iernut a fost dat de comandantul rus, generalul Trofimenco, căruia i se subordona Armata a 4 – a română. În luptele pentru cucerirea poziţiilor germane de pe deal, puternic organizate genistic şi apărate de către Divizia 8 Cavalerie SS germană, au căzut peste 11.000 de ostaşi români din Diviziile 9 şi 11 Infanterie române din Corpul 6 Armată. Atacul a avut loc între 22-25 septembrie 1944.

Ofensiva pentru eliberarea partii de nord-vest a Romaniei, inceputa la 9 octombrie 1944, a fost inclusa in operatiunea ofensiva „Debretin”, planificata si condusa de Inaltul Comandament Sovietic, obiectivele acesteia fiind atinse in data de 25 octombrie 1944 cand au fost eliberate localitatile Carei si Satu Mare.

Pentru eliberarea orasului Carei a fost conceputa o mare manevra de invaluire, cu patru divizii din Corpul 6 Armata, care urma sa nimiceasca inamicul din zona orasului, in timp ce Corpul 2 Armata impreuna cu Divizia 11 Infanterie aveau sa atace de la sud rezistenta inamicului din Satu Mare. Atacul a inceput in seara zilei de 24 octombrie, iar in dimineata zilei de 25 octombrie a fost eliberat ultimul oras romanesc de la granita de vest. Semnificatia victoriei este data de eliberarea teritoriului national ocupat temporar in urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.

Victoria asupra trupelor germane si ungare pe teritoriul romanesc a fost castigata de 525.702 soldati romani, incepand cu 23 august 1944. Din acestia, 58.330 au fost declarati morti, raniti sau disparuti in lupta. Numarul total al pierderilor inamicului s-a ridicat la peste 72.937 de soldati.

Ziua Armatei Romane este legata efectiv si afectiv de Transilvania, leaganul genezei si evolutiei istorice a poporului roman, de obiectivele si sentimentele Armatei Romane, care au vizat intotdeauna indeplinirea idealurilor nationale: unitate, independenta, suveranitate, integritate teritoriala.

Cu un efectiv total de peste 538.536 de luptatori, din care au pierit peste 169.822 de eroi, armata romana, care a parcurs peste 1.700 de km de la Marea Neagra pana in cadrilaterul Boemiei, a eliberat peste 200.000 km patrati de sub ocupatie straina (Romania, Ungaria, Cehoslovacia si Austria), a traversat prin lupte grele circa 20 de masivi muntosi, a fortat 12 cursuri mari de apa si a eliberat peste 3821 localitati, dintre care 53 de mari orase. Ostasii romani au provocat inamicului pierderi echivaland cu 15 divizii.

Pe frontul de vest, efortul economic al Romaniei a atins fabuloasa suma de 1.120.000.000 dolari, ceea ce insemna de patru ori bugetul Romaniei pe exercitiul financiar 1937-1938. Zilnic, contributia Romaniei in razboiul antihitlerist a fost de aproape 5 milioane de dolari.

La 9 mai 1945, cand razboiul a luat sfarsit cu victoria Natiunilor Unite – armata romana se gasea in apropiere de Praga si in estul Austriei, prezentandu-se cu un bilant bogat de lupta, si s-a intors in tara cu steagurile de lupta acoperite de glorie nemuritoare, trecand pe sub Arcul de Triumf ca o armata biruitoare, care si-a facut datoria fata de patrie si poporul sau, precum si fata alte popoare.

Desi victoriosi pe campul de lupta, ostasii Armatei Romane aveau sa suporte consecintele unui proces de transformare bazat pe realitatile postbelice. Supravietuitorii au fost mult timp ostracizati si marginalizati, in mod deosebit cei situati in afara granitelor Romaniei, pentru vina de a fi luptat pentru apararea teritoriului national.

Daca poate fi mai potrivita o alta data istorica importanta ca zi a Armatei Romane, este o problema in legatura cu care istoricii ar putea sa documenteze decidentii politici, tinand seama, atat de contributia militara la faurirea si apararea statului national unitar, cat si de traditiile poporului roman privind cinstirea memoriei eroilor neamului.

Nu putem incheia aceasta evocare fara a face o paralela intre traditiile militare seculare ale poporului roman si conditia prezenta a ceea ce mai reprezinta Armata Romana.

Drumul de la o “oaste de tara”, faurita in secole si afirmata ca temelie statala in razboaie de necesitate nationala ( 1877-1878; 1916-1919; 1941-1945), pana la un corp expeditionar, cu misiuni in teatre de operatiuni la mii de kilometri de Romania, a fost atat de scurt si de rapid parcurs, incat clasa politica si capii puterilor statului nu au avut ragaz de dezmeticire si reflectie asupra rosturilor unei viitoare Armate Romane.

Sursa: Ziaristi Online