În timpul lungilor anchete de tip bolşevic, Petre Ţuţea a fost pus pe rangă, şi bătut la tălpi, pentru că refuza cu încăpăţânare să recunoască că Basarabia este pământ rusesc. Ideea că Europa va trebui reconstruită pe baze creştine în graniţele Imperiului Roman dintre Atlantic şi Nistru, devenise o obsesie pentru filosof: “Şi cu rusii ce facem?”, l-am întrebat. “Ruşii nu sunt europeni. A spus-o Blaga şi trebuie să-l credem. A spus-o şi Eminescu şi trebuie să-i credem pe amândoi. Ruşii n-au decât să încalece pe cai şi să treacă Uralii în Asia. Acolo e locul lor, în Siberia. Între gheţurile polare, unde îşi pot potoli nesfârşita lor foame de spaţiu”.

În timp ce se afla pe rangă, Ţuţea se gândea că, odată ajuns în cer, o să-l roage pe Dumnezeu să tragă o reţea de sârmă ghimpată între români şi ruşi. Ca măsură de siguranţă. Ca nu cumva ruşii transformaţi în draci împieliţaţi să dea năvală peste el. Într-o zi, este dat pe mâna altui anchetator, care îl ia cu binişorul: “Ştiu că eşti legionar. Şi ca orice legionar eşti fanatic, când îţi intră în cap o idee, ca să nu-i spun o prostie, te ţii de ea până mori. Dar hai să discutăm acum ca doi oameni paşnici care fac apel la raţiune. În definitiv, ce vrei tu, să ne batem cu marea Uniune Sovietică? Ştii bine că asta-i nebunie curată. Ia exemplu de la George Călinescu, care declara în campania electorală din 1946 că românii n-aveau ce căuta in 1941 în Basarabia, fiind pământ sovietic…” La care cel anchetat îi luă vorba din gură: “Există o deosebire între noi doi. Călinescu s-a născut la Brăila, oraş cosmopolit, plin de toate scursorile levantino-balcanice, pe când eu m-am născut în ţinutul Câmpulungului, acolo unde s-a născut şi limba română.” Anchetatorul dă dovadă de răbdare de fier, pare decis să nu-şi iasă din ţâţâni şi-i oferă o ţigară Kent. Ţuţea se ţine însă băţos, nu vrea să facă nici cea mai mică concesie. Nu fumează ţigări americane: americanii ne-au vândut ruşilor la Yalta şi-i dispreţuieşte deopotrivă şi pe unii si pe alţii; şi unii şi alţii sunt la fel de imorali. Apoi îi ţine o lecţie despre socialism.

Românii nu dau şi n-au dat niciodată doi bani pe socialism, Românii sunt un popor cu capul pe umeri, ei au învăţat din experienţa lor istorică, că nu tot ce zboară se mănâncă. Un exemplu îl constituie Titu Maiorescu. Pe când se afla în Germania la studii îl cunoaşte pe Lassalle. Încă de la prima întâlnire şeful socialiştilor îi pune gând rău tânărului român, care strălucea prin inteligenţă şi cultură, motiv să-l câştige pentru ideile sale, la modă în Apus, neştiind că Maiorescu ţinuse o conferinţă la Iaşi, in care criticase socialismul în termeni cât se poate de răspicaţi: vine în acest scop în ţara noastră, dar aici il paşte nenorocul. Cade răpus în duel cu Racoviţă, care se întâmplă să fie însuşi vărul doamnei Maiorescu. Astfel a eşuat prima tentativă de a implanta himera socialismului într-un teren virgin, cum erau Ţările Române, la acea vreme când oamenii din partea locului nu fuseseră contaminaţi încă de această molima egală cu o rătăcire a minţii omeneşti. Moartea lui Lassalle a fost de rău augur pentru soarta socialismului în România.

Spre deosebire de toate celelalte popoare din Europa, lozincile socialiste, pe cât de naive, pe atât de ispititoare n-au stârnit niciun interes şi niciun ecou în sufletul românilor. Aflăm de la N. Paulescu, adversar neîmpăcat al acestei ideologii de un materialism respingător, şi fără Dumnezeu, că partidul socialist a fost importat mai târziu, în 1875, de doi revoluţionari ruşi: un ortodox Petrof şi un evreu, Nahum Katz, care îşi luă numele de Dobrogeanu Gherea… Cu ei s-a asociat mai întâi un ţigan, Ion Nădejde, iar mai târziu câţiva tineri, – şi prima asociaţie comunistă fu fondată. Ea n-avu alţi membri, decât nişte lucrători evrei. Socialismul era condamnat în România să apere interesele străinilor, sau să dispară. Practic a dispărut: influenţa ideilor socialiste în societatea românească a fost ca şi nulă. A reapărut, dar în altă ipostază, impus după cel de-al doilea război mondial, prin forţa armelor şi concursul puterilor Occidentale.

Socialismul s-a născut în Apus. Dar nouă românilor ne-a venit din Răsărit, prin filiera rusească. In privinţa ideologiilor din acest secol, românii n-au imitat nici Apusul nici Răsăritul. Din lupta crâncenă dintre întuneric şi lumină, dintre haosul spiritului asiatic şi ordinea morală a Europei Creştine, s-a născut Mişcarea lui Corneliu Codreanu. Avea dreptate Petre Ţuţea când îi spunea anchetatorului: “Dacă scap de aici, dacă nu mă omorâţi, am să propun Academiei să scoată din Dicţionarul Limbii Române cuvântul Socialism. Şi la cuvântul rus, generaţiile viitoare să citească: asiatic rătăcitor, care a nimerit din greşeală în Europa”.

Simion Ghinea, “Silogismul Slav”, Col. Document

Sursa: România Uneşte-te! via Ziaristi Online

Ilustratie: Desen de Grapa Daniela