Basarabia : o dreapta idee despre Romania.

Cine nu accepta acest adevar-prim nu percepe elementele constitutive ale natiunii – incepind cu limba romana ;

In 1812 cand, in urma de-acum stiutelor manipulari rusesti, jumatatea de rasarit a Tarii Moldovei (cea cuprinsa intre raul Prut si fluviul Nistru) a fost inghitita de Imperiul Tarist si botezata abuziv : Bessarabia ; locuitorii pamantului se chemau, fireste, moldoveni, vorbeau moldoveneste, cuvintele roman, romaneste – de la Romania – avind sa apara mai tarziu, odata cu acea realitate geopolitica numita Romania.

Basarabia : simetrica Transilvaniei – numai din punct de vedere… cartografic :
Sub unguri, vreme de un mileniu, Transilvanenii au avut parte de suferinte cumplite, printre nedreptati fiind nerecunoasterea bastinasilor ca natiune, alaturi de ocupanti si de colonisti. Dar, in 1918, cand s-au unit cu Patria Mama, puteau sa scrie si sa citeasca, aveau o identitate, stiau cine sunt si de unde se trag, ba ii invatasera carte si constiinta de sine pe cei din principatele – totusi, libere ;

Sub rusi, numai in 106 ani, Basarabenii au fost striviti, analfabetizati, desnationalizati, desidentizati.

Sa fi fost oare Moldovenii dintre Prut si Nistru mai putin bravi ?, mai inerti, mai inclinati spre supusenie decat Transilvanenii ?

Istoria dar si literatura, cu osebire a lui Sadoveanu spun… aproape contrariul :
De pe la 1400, cand puterea mongola a diminuat, tinuturile devastate din rasarit au prins a fi repopulate. Sub Alexandru cel Bun s-a inceput construirea-reconstruirea forticatiilor de la granita naturala dintre Europa si Asia : Nistrul. Cetatile de paza presupuneau strajeri, osteni : oameni liberi. Astfel a inceput istoria Moldovenilor de la Nistru, granicerii de la Rasarit, avind statut oarecum asemanator celor din interiorul arcului carpatic : Fagarasenii, Nasaudenii…

Agricultori, crescatori de vite (mai cu seama de cai), negutatori in timpul liber, osteni in… tot celalalt, slujeau pe cate un domnitor, dar si pe ei insisi – de unde frecventele razvratiri impotriva puterii cen- trale (de la Suceava, de la Iasi), pentru impunerea unui “domnisor” de-al lor, de regula un impostor…; nu se sfiau sa dea si cate “o raita”: peste Nistru, “La Cazaci” (care nu erau o semintie, ci o adunatura de mercenari – multi dintre ei moldoveni, numele venindu-le, nu de la ucraineanul cozac, ci de mai departe, de la tatarascul : ca’zac, insemnind, simplu : calaret…), in Sud, “La Tatari”- fireste, in scop, cinstit, de jaf (mai corect : jac, Polonezii constituind majoritatea… cazacilor).

Insa oricat de turbulenti erau in interior, cand se profila primejdia straina, capatau un singur domn-dumnezeu : Moldova.
Moldovenii dintre Prut si Nistru, oameni liberi, razboinici, intretineau cu Tatarii din Bugeac (deveniti auxiliari ai Turcilor) relatii originale, neintalnite la rasarit de Nistru (sa zicem : pana la Nipru); necunoscute “la apus de Prut”- nici valahilor, nici ungurilor, nici poleacilor, nici nemtilor. Apocalipticul “Vin Tatarii !”, se tragea de la Marea Invazie din 1241 si avea efect fulgerator, traumatizant, asupra bietilor ne-tatari.

Nu si asupra Moldovenilor de la Nistru. Dintre victimele “mongolilor” de la Caspica la Adriatica, acestia nu se temeau de tatari – de ce ? Dar e simplu : si ei erau… calareti. Prin meserie, prin vocatie ; si ei “dialogau” din sa, cu sabia, cu sulita, cu arcul – si cu ghioaga. De obicei navalitorii veniti calare intalneau fie o impotrivire armata pe-destra (inferioara cu cel putin un metru, dind si un important avantaj psihologic), fie o cavalerie grea, greoaie, lesne de evitat si infrant de roiul de viespi mongole.

Si Cazacii (de la Praguri) “discutau” pe picior de egalitate cu Tatarii, adeseori infringindu-i. Da, dar ei erau buni (si interesati) lupta-tori, insa nu aveau de aparat – pe loc – un pamant al lor, sa zicem : “Cazacia”. Moldovenii, da : Moldova. Traind si ei pe-cal, Moldovenii ii infruntau de la egal la egal (“de la acelasi nivel”) pe Tatarii nascuti-pe-cal. Sa fie citit volumul Neamul Somarestilor si ca un document ce este ; sa fie re-cititi memorialistii basarabeni D. C. Moruzi, Matei Donici, Leon Donici, Gh. V. Madan : curiosii vor fi surprinsi sa afle “istorioare” de genul (nu citez, reconstitui din memorie):
“S-a intamplat ca intr-o vreme, in imprejurimile Hancestiului, sa moara aproape toate femeile, dupa ce nasteau. S-a tinut sfat : oamenii au hotarit sa saie pe cai si sa deie iama-n tatarime, in Bugeac”.

Asa au facut : s-au dus, s-au intors :
“Dupa ce-au taiat, pe la brau, toata partea barbateasca, s-au intors cu toti caii tatarasti, cu toate vitele, cu toate sculele de pret si cu ceva tatarce, de sa aibe cine le spala izmenele… (s. mea.)”

Si astfel s-a plamadit bravul norod moldovinesc dintre Prut si Nistru. Ca afirmatiile sunt adevarate ne-o probeaza si toponimia (frecventa, nu doar in Sud), si onomastica : sunt de origine tatara nume neose basarabene ca Ciachir, Celac, Burlac, Uzun, Huzum, Cabac, Baidan, Buiuc, Murafa – chiar si Hancu – oricat s-ar stradui Iorgu Iordan sa-l traga din slava bulgara, tot de la türco-tatarul han vine, fie si sub forma khan – ceea ce a dat in limba romaneasca : Cantemir (Han-Temir), dar si : Temircan (Temir-Han)…

Acestea – si inca altele – pentru a spune ca nu firea mai slaba a romanilor dintre Prut si Nistru a fost de vina in strivirea lor, doar in 106 ani ; nu firea mai tare a romanilor din arcul carpatic, suferind un mileniu, i-a facut sa iasa teferi din robia ungureasca.

Ci natura ocupantului.

Ungurul, brutal, crud, dispretuitor, nu i-a considerat pe “indi-geni” alcatuitori ai unei natiuni – insa le-a ingaduit practicarea religiei (ortodoxa), apoi greco-catolica ; a tolerat (acesta fiind termenul) ca Valahii fara drepturi, sa aiba scoli, tipografii, publicatii – in limba lor ;

Rusul – bun, sa-l pui pe rana !- doar la cativa ani de la ocuparea Moldovei de Rasarit in 1812, a suprimat bruma de autonomie culturala, teritoriul si locuitorii au fost rusificati.

Basarabia : cei dintai sunt, in spatiul carpatic, cei din urma…

Adevarat : evenimentele istorice nu fac “intreceri” pentru intaietate in timp, dar sa nu se uite :
Dintre provinciile instrainate, Basarabia a fost prima care s-a unit cu Patria mama (la 27 martie 1918, in urma cu 80 ani) ; a doua : Bucovina : la 28 noiembrie ; in fine, la 1 decembrie 1918 s-a unit si Transilvania…

Ce folos : Basarabia si Bucovina au fost abandonate ; cedate…

Basarabia : simetrica Transilvaniei, si egala ei, in drepturi filiale.

Aceasta realitate o cunosc si Transilvanenii – insa numai cei luminati-luminatori (ca Onisifor Ghibu) ; adevar ignorat, contestat, ba considerat “contrar intereselor nationale” (de la Partidul National, nu de la natiune) de catre toti oamenii politici ardeleni, de orice culoare politica ar fi (fost), de la ultralegionarii lui Sima la ultracomunistii lui Groza (adeseori aceiasi) – de alaltaieri, de ieri, de azi.

Transilvanenii s-au comportat pe plan national – inca inainte ca Romania Mare sa fie realizata – asa cum se comporta, in utima jumata-te de veac, Evreii : au instituit un monopol al suferintelor, deci al aten-tiei publice nationale, astfel incat nimic din ceea ce nu este direct privitor la Transilvania nu merita a fi luat in seama ; ba, in multe imprejurari trebuie ocultat, sacrificat, ca… daunator “interesului national”.

Romania nu este prima unitate in care provinciile (istorice) isi disputa intaietatea. Numai ca Transilvania, precum fata cea mare dintr-o varianta a basmului Fetele babei (Dochia…) si ale Mosnea-gului (Badica Traian), nu cere doar drepturile cuvenite primului nascut dintre copii (un abuz) – ci pe ale… unicului. Ca si cum, istoriceste, n-ar fi existat Romania (dupa Unirea din 1859, de sub Cuza) alcatuita din unitatea numita Muntenia si unitatea numita Moldova ; ca si cum, in 1877, nu i s-ar fi adaugat inca una : Dobrogea ; ca si cum, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia s-ar fi proclamat nu unirea si a Transilvaniei cu Patria Mama, ci s-ar fi sarbatorit Reintregirea Tarii ! Or cronologia spune altceva :

Data de 29 decembrie 1919 – cand Parlamentul a votat legile de ratificare a unirii cu Romania a Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei – poate fi socotita a Reintregirii, nu cea de 1 decembrie 1918.

Ce ar fi fost daca un basarabean s-ar fi trezit pretinzind ca ziua de 27 martie 1918 – pe buna dreptate, ca intaia cronologic – sa devina Zi Nationala a Romaniei ? Ei, da : Consensul national a fost substituit de consensul national-taranist (predominant ardelenesc).

Nu poate fi vorba de un conflict de interese intre doua provincii (istorice), in cadrul familiei romane, ci mai degraba de o tenace stramba perceptie din partea transilvanenilor a “locului” fiecarui element component.

Este adevarat ca “inventatorul” Moldovei a fost un ardelean (maramuresean): descalecatorul Dragos ; este deasemeni adevarat ca multi valahi de sub stapanirea ungureasca au trecut muntii spre rasarit, pentru a scapa de asuprire. Insa trecerea Carpatilor Orientali (si de Curbura) nu se facea intr-un singur sens, doar din Ardealul ocupat de Unguri in Moldova. Se circula – uneori : in vederea stabilirii – si dinspre rasarit spre apus. In lipsa documentelor istorice, sa ne rezemam pe cele… onomastice – si sa ne intrebam: Care dintre locuitorii celor doua provincii vecine vor fi mai numerosi : Moldovenii (locuind in Moldova) si purtind nume ca : Ardelean, Ungurean, sau Ardelenii numiti : Moldov(e)an ? – cunoscut fiind faptul ca o persoana bastinasa (sat, vale, zona, regiune, provincie, tara) nu va purta numele locului de origine – decat atunci cand, ajungind in alta parte, va fi desemnat (si) prin locul de origine. Daca vom intalni un Ardeleanu in Ardeal, un Moldoveanu in Moldova, sa fim siguri : in urma cu doua-trei generatii inaintasii sai iesisera din “vatra”, apoi, intorcindu-se, trasesera dupa ei si numele…

Deci : ne “tragem”, nu din ardeleni, ci din parintii nostri (ardeleni sau… din contra), dar mai ales ne tragem din noi insine, cei care ne facem (pe noi) cu mainile noastre. A fi ardelean nu inseamna ca esti neaparat bun – ardeleni au fost si Sima si Groza – chiar si Magureanu e ardelean get-beget.

27 martie 1918 : Basarabia se intoarce la sanul Patriei Mame.

Vai, la 26 iunie 1940 Rusii o re-rapesc – din aceeasi miscare, sterpelind si Bucovina de Nord si Tinutul Hertei.

Este foarte adevarat : la 22 iunie 1941 Armata Romana trece Prutul si ne libereaza de bolsevici.

De unde sa stim noi, bieti supravietuitori ai primelor masacre, ai primelor deportari in Siberia (aveau sa mai vina – si sa nu se mai ispraveasca…) ca motivul adevarat (si ascuns) al razboiului in Est – si consecinta fericita pentru noi, ocupatii : recuperarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord – era, in fapt, un viitor razboi in Vest – pentru recuperarea Transilvaniei de Nord… Chiar de am fi stiut, nu ne-am fi impotrivit : pentru noi, Basarabenii si Bucovinenii, Romania este de neconceput fara (fie si o parte din) Transilvania.

Ceea ce insa nu am stiut – si dupa ce am aflat pe propria piele, n-am acceptat : pentru Transilvaneni, Romania=Transilvania ; in ochii (si in inima) lor n-au decat sa fie pierdute, cedate, oferite toate celelalte provincii (pe langa Basarabia si Bucovina) : Moldova, Dobrogea, Oltenia, Banatul – chiar si Muntenia cu tot cu “tiganii” ei – de parca nu Budai Deleanu ar fi cantat primul Tigania Ardeleana -, atata vreme cat exista Ardealul, persista Romania. Pentru recuperarea, apoi pentru pastrarea Transilvaniei, Transilvanenii au fost in stare, dupa 23 august ’44, sa devina pro-rusi, pro-comunisti ; infocatii nationalisti (legionari) au “trecut”, fara tresarire la comunisti (vezi doar clanul teologal Candea din Sibiu), prin Frontul Plugarilor ; democratii, chiar ramasii democrati (de-o pilda national-taranisti) care conduceau treburile administrative in judetele ardelene au lucrat cu credinta pentru cestalalt dragut-imparat, Stalin, atunci cand si-au dat silinta, intai sa-i vaneze pe Romanii refugiati din Basarabia si Bucovina de Nord, apoi sa-i interneze, in fine, sa-i convinga sa se “repatrieze” (in Siberia).

Intre 23 august 1944 – cand a inceput vanatoarea de refugiati – si pana la sfarsitul anului 1947, ne-au chinuit, ne-au haituit, ne-au trimis in “tara noastra” (“Marea Uniune Sovietica”), nu Rusii din trupele de ocupatie, nu comunistii si nu tiganii, nici ungurii, nici evreii – ci romanii ardeleni, de regula taranisti, ei fiind atunci inalti functio-nari la prefecturi si, spre dezonoarea lor, purtindu-se cu noi mai rau decat ofiterii sovietici din Comisiile de repatriere.

Acest, nu neaparat dispret, dar nesimtire ardeleneasca fata de existenta altor unitati constitutive ale natiei romane s-a facut simtita, dupa evenimentele din decembrie 1989, atat in refuzul net, iritat, ba chiar ultragiat (“Cine sunt astia, cu pretentiile lor ?!”) fata cu dorinta “Moldovenilor” de a se uni cu Romania, exprimata in 1990, de fruntea-fruntii PNT – cat si sub domnia lui Emil Constantinescu, pur produs al ardelenismului de tip Coposu-Blandiana-Magureanu, prin incheierea Pactului cu Ucraina.

Despre acest act de tradare nationala am mai scris – si am sa mai scriu.

Pana atunci, sa ne aducem aminte :
In urma cu opt decenii, Basarabia se unea cu Patria Mama.

Optzeci de ani – din care saizeci de sudoare, de lacrimi, de sange. Si de moarte: o treime din populatia romaneasca a teritoriilor ocupate de rusi a fost lichidata.

Daca taranismul de ambe sexe a hotarit ca ziua de 1 decembrie sa fie Sarbatoare Nationala, eu propun ca Ziua de 27 martie sa fie Zi de Doliu National.

Paul Goma

Sursa: GID via Ziaristi Online