Fostul sef al diplomatiei dintr-o perioada fasta a politicii externe romanesti, Stefan Andrei, a murit duminica, 31 august 2014. Stefan Andrei avea 83 de ani. In urma lui ramane sotia, cunoscuta actrita Violeta Andrei, si un fiu, Calin, informeaza Agerpres. Ziaristi Online publica un material aparut in Jurnalul National in urma cu doi ani, cand fostul ministru de Externe din perioada de glorie a politicii internationale a lui Ceausescu (1978-1985) implinea 81 de ani si isi facea public un bilant personal ca si cateva din dorintele sale inainte de moarte.
“Romania nu a fost vanduta, a fost data pe nimic”
Ştefan Andrei: “Sunt fericit ca am ajuns la varsta de 81 de ani, dar in acelasi timp sunt trist pentru ca am o ingrozitoare frica de moarte. Asa cum stiti, am fost arestat doi ani si jumatate, am iesit din inchisoare cu sanatatea decimata, am fost salvat de cancer la colon, acum 15 ani de eminentul profesor doctor Alexandru Oproiu si de marele chirurg Irinel Popescu, dupa aceasta am avut de doua ori infarct miocardic si am fost smuls din ghearele mortii de prestigiosul doctor cardiolog Eduard Apetrei. Acum, am aceasta angoasa, frica de un nou infarct. Simt ca motorul organismului, inima, da semne de oboseala si asta imi da o mare temere in legatura cu viitorul. Am avut o sansa ca Violeta, care este nascuta in aceeasi zi cu mine, a fost alaturi de mine in spital, m-a ocrotit, m-a ingrijit, si, acum, tot ea se ocupa de sanatatea mea. Avem o batranete impreuna, dupa 50 de ani de casatorie, cu satisfactia ca am facut ceva pe lumea asta.
Sunt bucuros ca, la 20 decembrie, a aparut cartea-interviu cu Lavinia Betea care precede un volum pe care l-am pregatit 90%, un volum de memorii al meu si am inca doua volume, care sunt gata in proportie de 50%. As dori sa nu mor pana nu apar aceste carti, care, cred eu, aduc niste informatii interesante pentru publicul cititor.
Privesc cu ingrijorarare politica economica si sociala din Romania, constat aparitia unor fenomene, pe care eu nu le inteleg, cum ar fi instrainarea tarii, a bogatiilor tarii, dupa ce am desindustrializat tara, fabricile care au mai ramas au fost cumparate de straini, acum se pregateste si vanzarea sistemului energetic, vad ca in presa, lumea este indiferenta in general, in legatura cu acest jaf national. Nu ne vindem tara, o dam pe nimic.
Cea mai mare bucurie a vietii mele o constituie intalnirea Violetei si casatoria cu ea. Pe plan social, faptul ca, fiu de muncitor fiind, am fost aproape 15 de ani la carma politicii externe romanesti, ca m-am intalnit cu numerosi sefi de state si guverne, ca am promovat interesele Romaniei si pot discuta cu cei mai isterici anticomunisti despre politica externa promovata in perioada in care am fost secretar al Comitetului Central cu relatiile internationale si am coordonat Ministerul de Externe. Cred ca am facut o politica autentica de aparare a interesului national si de promovare a ideilor pacii si colaborarii in lume. Cea mai mare dezamagire este, in primul rand, faptul ca am fost arestat pe nedrept, judecat intr-o mascarada de proces, am fost inchis in loc sa pot sa vin cu experienta mea si sa ajut. Nu ma asteptam ca dupa 22 decembrie sa apara un asemenea jaf in economia nationala care a dus la distrugerea avutiei create cu mari sacrificii de populatia Romaniei, nu ma asteptam ca Romania sa apeleze la imprumuturi pentru a plati salarii si pensii, nu ma asteptam ca in Romania sa se ajunga la un asemenea grad de saracie, de analfabetism, multa populatie bolnava, care traieste in conditii foarte grele si care nu vede nici o perspectiva, nu ma asteptam sa ajungem in situatia ca 3 milioane de romani sa fie obligati sa plece din tara pentru ca aici nu sunt locuri de munca si ca atare, in loc sa contribuie la plata pensiilor din tara, platesc in strainatate. Nu ma asteptam ca in 22 de ani sa tot vindem din ceea ce populatia a realizat cu mari sacrificii inainte de ’89 si, in acelasi timp, sa ajungem la asemenea dimensiuni ale coruptiei si ale jafului general. De fapt, noi nu am vandut tara, am dat-o pe nimic.
Pe termen scurt, sunt pesimist in ceea ce priveste evolutia lucrurilor din punct de vedere economic. La ora actuala, vanzand, desindustrializand, aducand agricultura la pamant, bugetul Romaniei se bazeaza pe impozite, taxe si amenzi. Observ ca toate partidele principale ale tarii nesocotesc problemele mari ale economiei, problemele sociale, problemele invatamantului, suntem tara cu cel mai mare numar de analfabeti, idealul celor mai multi tineri este de parasi tara.
Nu m-am implicat politic, imi fac bagajele pentru a merge pe lumea cealalta si imi dau seama ca as vorbi in pustiu pentru ca viziunea mea nu corepunde cu cea a partidelor politice de astazi, de aceea nu m-am inscris in nici un partid, le-am refuzat ofertele pentru ca eu sunt pentru o politica nationala, nu pentru tradarea si jefuirea tarii.
Mi-e teama de moarte, intr-o anumita forma, dar, tinand seama de cursul evenimentelor din Romania, a vietii politice, economice si sociale, nu ma despart cu regret de lumea de astazi pentru ca nu vad capatul firului si nu vad fortele care sa actioneze pentru rezolvarea problemelor majoritatii populatiei tarii.”
Sursa: Ziaristi Online
