Teroriştii

de Grid Modorcea

În această atmosferă pre-electorală, când deja a început sarabanda jupuirii de viu, când însuşi preşedintele ţării declară că “m-am hotărât să-i dezbrac pe toţi în public”, TVR transmite documentarul Padrini. Alla ricerca del Dna di Cosa Nostra, difuzat cu titlul Naşii – O istorie a mafiei italiene (2009). Zeci, sute de filme ne-au răsfăcut cunoscută această istorie, în frunte cu Naşul (1972)lui Coppola şi capodoperele lui Marin Scorsese. Dar un serial ca Maverick / Mano Nera (1960)? Sigur, documentarul lui Roberto Olla, ziarist şi scriitor italian, creditat doar cu două filme, face o trecere în revistă a marilor naşi ai mafiei italiene, care au acţionat puternic pe ruta Sicilia – America şi invers. La un moment dat, mafioţii au cerut ca Sicilia să devină un nou stat pe harta Statelor Unite.

De ce Stelian Tănase e interesat de mafia italiană? Va cere ca şi România să devină un stat american? E istoric. Îi place lui Mafia. Darnu mai e interesantă. Nu ne spune nimic nou. Cel puţin aici, în America, nici nu mai există. E departe şi de noua realitate a mafiei italiene surprinsă excelent de un Matteo Garrone în Gomorrah (2008).

De ce nu dă un film cu mafia românească? De ce?, ar răspunde el. Pur şi simplu fiindcă nu avem. Nu există nici un film care să-i dezbrace pe mafioţii români în public, aşa cum vrea preşedintele.

Când lucram la TVR, am propus un serial despre „teroriştii din turn”, dar a fost respins, fiindcă era vorba despre teroriştii din TVR şi despre teroriştii poporului român, cei aflaţi la conducerea ţării. M-am mulţumit doar să public acest material într-o carte, devenită bestseller, numită chiar Teroriştii din Turn (2002). Ceea ce am prevăzut acolo s-a continuat, s-a agravat, a căpătat proporţii apocaliptice, fiindcă au apărut pe scena politică terorişti redutabili, iar populaţia s-a învăţat cu teroarea.

Fostul director al TVR, Hadjiculea zis Haginulea, ginerele lui Radu Beligan, nu a avut curaj să facă acest film, poate are noul său director, poate îşi aminteşte că e un fost disident, poate îşi aminteşte de idealurile revoluţiei, poate încă nu a intrat în mafia TVR, care face acum grevă, îşi cere măriri de salarii, deşi unii TeVeRorişti au salarii ameţitoare! Stelică încă nu a fost probabil prins în menghină, nu a început să facă marile compromisuri, poate că mai e convins, aşa cum discutam cu el odată, că avem şi noi, nu numai italienii sau arabii, teroriştii noştri, implicit mafioţii noştri.

Aştept un mesaj de la el, poate e timpul să facem un astfel de serial, fiindcă între timp s-a adunat multă materie, e bine să-l facem pentru istorie, să ştie şi urmaşii urmaşilor noştri cum am trăit noi în aceşti ani de libertate, cu terorişti pe cap, unul şi unul, precum lotul Ion Iliescu, lotul Adrian Năstase, lotul Petre Roman, lotul Pacepa, lotul Măgureanu, lotul Becali, lotul Sorin Ovidiu Vântu, lotul Voiculescu, lotul Patriciu, lotul Voicu, lotul Cioabă, lotul FRF, lotul Mazăre, lotul Băsescu şi alte loturi, fiindcă aceşti capo mafioso nu au lucrat singuri, au avut în jurul lor un lot de flămânzi, o haită slugarnică, pe care au format-o.

Serialul va avea multe episoade, eu m-am gândit deocamdată la 57, care vor cuprinde istoria terorismului românesc post-decembrist. Nici nu-mi vine să cred că TVR ar putea produce azi sau mâine un astfel de serial, care ar fi vândut în toate ţările lumii. Vă asigur că numai aşa Televiziunea Naţională va ieşi din faliment, altfel va sucomba, va merge gâfâind, ca un câine bătrân ce urcă un munte, fiindcă numai producţia proprie o poate salva. Decât să mărească lefurile la puturoşi, să defileze cu emisiuni handicapate, ca “Profesioniştii”, să tot augmenteze schema, ar investi în filme, în producţie serioasă. Sigur, acest serial ar fi prefaţat de un episod sau două despre Lotul sau Clanul Ceauşescu, despre “băieţii şi fetele de bani gata”, fiindcă noii terorişti îi au la bază pe vechii terorişti, începând cu nkavediştii, cu cei care ne-au adus comunismul, fiind plătiţi de NKVD.

Nu o dată am acuzat Noul Val al filmului românesc de o totală neaderenţă la actualitate. De orbire. De fuckyoucism. Filmele lui de “mare curaj” sunt inspirate din Epoca de Aur, în frunte cu supratitratul 432 al lui Mungiu. Dar nici un film din cele peste 200 “mungite” de tinerii regizori români nu se referă la mafia românească, la teroriştii care au condus şi conduc poporul român într-o direcţie greşită, care au condus România ca nişte terorişti, ca nişte lipitori, total discreţionar, total dictatorial. Întrucât nu au putut / nu pot să-şi arate calităţile de dictatori din motive că erau / sunt vegheaţi din afară, de UE în primul rând, şi le-au arătat pe cele de corupţi şi au instaurat în România marea delaţiune, jaful naţional, o piaţă de desfacere a furtului, a minciunii, a înşelăciunii, a şantajului, a prostituţiei, culminând cu Băsescu, preşedintele-jucător, el centrează şi tot el dă cu capul, singurul conducător de pe pământ care funcţionează în dublă calitate de preşedinte suspendat şi demis. Că funcţionează, că mecanismul terorii încă mai are hibe, e dovedit de faptul că mai este încă în viaţă!

Aici se deschide o portiţă spre zona mafiei italiene. Documentarul transmis de TVR e sumar, şubred, vrea să spună tot şi nu spune mai nimic. Nici măcar esenţialul, care ar fi ideea lui Lucky Luciano, marele strateg al mafiei italiene, părintele modern al crimei organizate din America, de a interzice crima şi de a introduce mita, corupţia. Filmul lui Francesco Rosi Lucky Luciano (1973) e mai la obiect, mai informat. Sau Sacco şi Vanzetti (1971), docudrama lui Giuliano Montaldo, e mult mai instructiv decât Naşul, întrucât Coppola a mitizat mafia, a introdus elemente romantice, a creat portrete mitice, în realitate mafioţii fiind criminali duri, fără sentimentalisme. Ideea lui Luciano a fost, deci, să nu-i mai ucidă pe oamenii statului, ci să-i mituiască.

Acest lucru a fost preluat de teroriştii noştri. Ei au generalizat mituirea pe întreg teritoriul ţării, ba i-au mituit şi pe străini, ca să-i atragă, să-i facă să investească, să le arate că aici nimic nu mişcă fără mită. E o societate care supravieţuieşte prin corupţie. Cum de a fost posibil ca Dinu Patriciu să delapideze statul român de un miliard de euro, cifră care ni se comunică acum, după moartea sa?! Cine recuperează aceşti bani? Cum ajung ei la poporul înşelat? O putere, care îi lasă pe unii să devină miliardari în euro, apoi îi bagă la închisoare pe fapte minore, cum s-a întâmplat cu Al Capone, ca să iasă bine mersi de acolo, să facă glumiţe la poarta închisorii, e cumplit de bolnavă! Aşa a ajuns societatea românească să trăiască sub talpa unei reţele de capo mafioso. Corupţia a creat astfel şi oligarhia puterii (fotoliile de parlamentar se obţin cu plicul, nu cu votul!), a creat ceea ce era Mafia, un “stat în stat”.

*

Însă e o diferenţă între mafie şi terorism, deşi una o presupune pe cealaltă. Mafia însă are legi, are un cod care trebuie respectat, are omertà, legea tăcerii, iar Luciano a impus şi legea invizibilităţii. Mafia nu există, e invizibilă, fiindcă el a renunţat la orice nume, la orice titlu, a desfiinţat numele Cosa Nostra, numele Mano Nera, chiar şi titlul de Capo Mafioso. El parcă l-ar fi citit pe Platon, fiindcă a ştiut că ceea ce nu are nume, nu există. Numele dă identitate oricărui lucru. A şters de peste tot orice nume care ar fi putut fi alăturat Mafiei. În felul acesta a putut să funcţioneze din plin Mafia în America, ca un spion în postura de incognito, dovadă că al 31-lea preşedinte al SUA, Herbert Hoover, declara continuu că în America nu există Mafia. După moartea lui Luciano, a început să existe, fiindcă noii naşi au revendicat dreptul de capo mafioso şi aşa au putut fi identificaţi şi lichidaţi toţi capii, deşi, la o socoteală americană, marii mafioţi au trăit mult şi bine, au murit la bătrâneţe, unii la peste 80 de ani, ca Meyer Lansky, mâna dreaptă a lui Luciano, un evreu venit din Rusia care a creat mafia evreiască din America.

Teroriştii noştri nu au un Luciano, care a demonstrat că afacerile pot fi conduse perfect şi din puşcărie. Ba chiar mai bine. Teroriştii nu au legi, nu au un cod, nu au legea omertei. Nu au demnitate. Adrian Năstase, care ar fi putut fi un Luciano al teroriştilor, declară de ani de zile că e nevinovat, un corupt nevinovat! Aşa declară şi Becali, şi Voiculescu, şi Voicu, toţi corupţii. Ei mereu bat toba. Nu vedeţi, ce discută preşedintele cu primul ministru, lucruri de taină, e înregistrat în ascuns şi imediat dat la televizor!? E o politică pe bază de vânătoare de vorbe, de vorbăreală. Teroriştii noştri încă nu au ajuns la terorismul Jihadic, doar ameninţă verbal, au agresiunea vorbelor mari, bunăstare, libertate, patrie, democraţie, şi terorizează populaţia. O îmbrobodesc cu vorbe. Omertà a fost înlocuită cu limbuţia. Da, dar în spatele vorbelor (“frumoase”), se trag sforile! E limpede că, asemenea mafiei, şi teroarea teroriştilor noştri este “expresia unui rău social”.

Sistemul terorii, al corupţiei, ar primi o lovitură de moarte printr-un astfel de film-serial, numit Teroriştii, fiindcă la agresiunea corupţiei trebuie răspuns cu o oglindă pe măsură. Tot vor aleşii să fie în faţă, să apară pe sticlă, să fie toţi prezidenţiabili, ar avea acum o ocazie excelentă să fie personaje (cei care trăiesc) în propria lor creaţie, sistemul terorii. Le-am da cuvântul, ar fi instructiv să aflăm chiar din gura lor cum au delapidat un milion (Patriciu un miliard) de euro fără să fie prinşi, fără să facă rău social, fiind basma curată, pledând “not guilty”. Cum va răspunde Emil Boc la întrebarea, vreţi să ne spuneţi istoria sub papucului? Boc sub papucul lui Băsescu, Băsescu sub papucul lui Nuţi, Nuţi sub papucul lui Cocoş, Cocoş sub papucul lui Cioabă, Cioabă sub papucul lui Iohannis sau cine ştie, cum ştie el nu pot pentru ca eu să ştiu. Sigur, aşa cum Roberto Olla s-a folosit de experţi ai FBI sau de personalităţi pozitive, precum fostul primar al New York-ului, Rudolph Giuliani, vom găsi şi noi experţi, cei mai buni fiind victimele, poporul român, omul de rând.

Evident, serialul meu va avea un final deschis, doar cu un episod care anunţă vendetele viitoare, cum puşcăriaşii se vor răzbuna pe călăi. Puşcăriaşii de azi, călăii de mâine. Sau invers. Conducătorii de azi, puşcăriaşii de mâine! Va fi o schimbare de ştafetă, dar noii terorişti vor menţine teroarea, vor menţine flacăra terorii mereu aprinsă. Sarabanda va continua. Personajele vor fi aceleaşi, fiindcă ele s-au rodat, au devenit un clan al terorii, chiar dacă ambalajul va fi schimbat, va fi pecetluit cu noi poante sau ponte, de la masivul lot Ponta. Aşchia nu sare departe de trunchi, important e ca barda să fie bine ascuţită. Speranţa e o armă cu două tăişuri.

Corespondenţă de la New York pentru Ziaristi Online

Foto: Mediafax / Adevarul