Primim la Redactie:
Fiind ruda directa a studentului partizan Traian Marinescu Geagu – executat de Securitate – si a preotului profesor Gheorghe Cotenescu, ambii cu roluri si cu pedepse diferite in prima grupare “Haiducii Muscelului” (Dragoslavele-Muntele Rosu), m-au deranjat erorile evidente pe care Dl. Romulus Rusan le-a lansat pe piata in lucrarile sale. Din nefericire, respectivele erori se multiplica in lant, intrand inclusiv in “Raportul Tismaneanu” (pag. 213/666 din varianta electronica, cea cu bizarul numar de fix 666 pagini – http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf). Consider firesc ca peste tot, in postarile ONLINE si in materialele PRINT (adica si in “Raportul Tismaneanu”, care are numeroase scapari si informatii redundante) sa fie operate modificarile necesare, in vederea respectarii adevarului istoric. Pentru Traian Marinescu Geagu si pentru tot ce a sesizat deja opinia publica despre acest “Raport” nestiintific, intre care se numara si protestul de la Muzeul de Istorie al fostilor detinuti politic si luptatori anticomunisti – 26 ianuarie 2007)
Radu Petrescu-Muscel
Iata informatiile:
65 de ani de la anihilarea “Haiducilor Muscelului”.
Martirajul damboviteanului Traian Marinescu Geagu
Sub regimul comunist, doi scriitori au luat “caimacul”, scriind la comanda Partidului si a Securitatii despre “bandiţii” din munţi: Petre Dumitriu (Vanatoare de vulpi, 1949) şi Ion Ochinciuc (Noptile colonelului Barsan, 1973). Dumitriu, după ce-a dat, pe rând, copite detinutilor politici trimisi sa “huzureasca” la Canalul Dunăre-Marea Neagra (Drum fara pulbere, 1951) si burghezo-mosierilor “scapatati” (Bijuterii de familie, 1949; Cronica de familie, 1957 – avea ce avea el cu “familia”!), s-a evaporat in 1960 in Occident, schimband acolo, cameleonic, “placa” dictata de tovarasul Pavel Tugui de la C.C. al P.M.R.
Ochinciuc, documentarist de baza la ARLUS (acronim persiflat de romani sub forma, din pacate reala: “Alipirea Romaniei la Uniunea Sovietica”), apoi redactor la “Veac nou”, avea sa bata campii cu gratie ani de zile la postul de radio national, umpland librariile cu romane politiste, concurand-o cu succes pe Rodica Ojog-Brasoveanu. E bine de stiut, insa, acum, de cand arhivele CNSAS au devenit accesibile cercetatorilor, Ochinciuc a avut acces la imensul numar de volume “dedicate” de Securitate celor doua grupari anticomuniste infiintate si conduse de Lt. Col. Gheorghe Arsenescu, “Haiducii Muscelului”, in zonele Dragoslavele-Muntele Rosu, respectiv Nucsoara. A lansat o piata o banala manipulare a adevarului istoric, anticipand, parca, a alta manipulare, mai veridica, din partea lui Mihai Pelin, cu a sa “Carte alba a Securitatii”.
Cartea lui Ochinciuc trebuia sa aiba si semnificatia unui avertisment. Un avertisment sinonim cu rescrierea istoriei. Aparea la aproape 10 ani de la eliberarea, in 1964, a ultimilor detinuti politici, printre care se aflau numerosi barbati si femei, oraseni si tarani care facusera parte din “Haiducii Muscelului”. Semnificatia reala suna cam astfel: “Noi stim bine ce-ati facut, ce-ati declarat si ce-ati semnat. Nimeni nu va afla decat adevarul filtrat de noi, livrat populatiei cand si cum vrem noi”. O rescriere a istoriei pe linia profeticei carti “1984”, publicata in 1949 de George Orwell, participant la razboiul civil din Spania, unde a asistat, neputincios, la canibalizarea “tovarasilor de drum” din guvernul republican de catre comunistii instructati de diabolicii consilieri cominternisti in frunte cu Orlov si Krivitki.
1949, anul publicarii cartii “1984”, dar si al “Vulpilor” lui Petre Dumitriu, este chiar anul lichidarii de catre Securitate a gruparii “Dragoslavele-Muntele Rosu”, dar si anul infiintarii noii grupari, cea de la “Nucsoara”, in care Arsenescu are aliati de nadejde in fratii Toma si Petre Arnautoiu, carora le lasa, in timp, conducerea.
In cazul primei grupari, Securitatea si celelalte organe de represiune cu care aceasta colabora – sub coordonarea regionalelor de partid – in cadrul “Comandamentelor Unice” teritoriale, doar s-a antrenat, jucand un rol minor.
A beneficiat de o sansa nesperata: a capturat – ranit, dar viu – la Izvoarele, in judetul vecin, Dambovita, pe partizanul Traian Marinescu Geagu. Recurgand la mijloace specifice (utilizate inclusiv azi, din Filipinele inceputului de secol XX pana la la Abu Ghraib – Irak, sau Guantanamo – Cuba), a obtinut primele informatii, confirmate si amplificate de una din gazdele sale, Alexandru Alexandrescu din Dragoslavele-Muscel. Informatii suficiente pentru arestarea si condamnarea in anii 1949-1950 a aproape 100 de persoane de ambele sexe, atat “banditi” din munti (“elemente dispersate”, conform jargonului Securitatii), cat si “banditi” ramasi in localitatile de bastina, sustinatori logistici (“elemente nedispersate”).
In decembrie 1949, primul lot a fost transportat la Bucuresti, fiind judecat de Tribunalul Regiunii a II-a Militare. Spre stupefactia judecatorilor, dar si a anchetatorilor, toti detinutii au refuzat sa-si recunoasca declaratiile initiale, aratand ca au fost obtinute prin tortura fizica si psihica. Toti, in afara de Alexandru Alexandrescu. In aceste conditii, Tribunalul a amanat sentinta, cerand un “supliment de ancheta”. Considerand ca nu le mai este necesar (Traian Marinescu Geagu era dambovitean, nu cunostea prea multi musceleni), dar si pentru a-i intimida atat pe ceilalti detinuti cat si pe potentialii sustinatori ai partizanilor, organele de Securitate i-au inscenat acestuia “fuga de sub escorta” in timpul unei reconstituiri planificate in localitatea sa natala, Izvoarele (azi in componenta comunei Voinesti-Dambovita).
N-ar fi fost prima. Pe 4 februarie 1950, alta echipa a Securitatii pitestene a pus in practica un scenariu identic, executandu-l in localitatea sa natala, Suici, pe profesorul Dumitru Apostol, liderul grupului de insurgenti de pe Valea Topologului. Stranie coincidenta. In zorii aceleeasi zile de 4 februarie 1950, duba carcerala a oprit la intersectia soselei Campulung-Targoviste cu drumul ce ducea catre biserica din centrul localitatii Izvoarele. I-au scos lanturile si catusele, amagindu-l ca e liber. Dupa primii pasi, l-au impuscat in spate. Dar, pentru ca nu murise, inca, i s-a infipt baioneta in inima. Familiei indoliate nu i s-a permis sa-i ridice cadavrul, pe care Securitatea l-a mai tinut sub paza inca doua zile, fiind inmormantat crestineste abia pe 6 februarie 1950. In epoca, certificatele de deces mentionau si cauza decesului, dar pentru tanarul ce nu implinise 27 de ani s-a evitat completarea rubricii in registrul de stare civila.
Dupa evenimentele din decembrie 1989, urmasii i-au ridicat un monument funerar modest chiar pe locul in care a fost asasinat, donand Memorialului de la Sighet hainele lui Traian, pastrate cu sfintenie. Hainele partizanului dambovitean, haituit la nivel national dupa arderea urnelor de vot la 19 noiembrie 1946 in comuna natala, constituie un exponat tulburator, ilustrand, tacute, barbaria sistemului totalitar de tip comunist (foto dreapta).
Am vizitat recent, pe strada Jean Louis Calderon, expozitia temporara (aprilie-mai) realizata de Memorialul de la Sighet impreuna cu Doamna Ioana Raluca Voicu-Arnautoiu, ce comemora 55 de ani de la procesul si executia membrilor gruparii de la Nucsoara, expozitie in care – spre surprinderea mea – nu aparea nicaieri fotografia Lt. colonelului Gheorghe Arsenescu, de fapt fondatorul si primul lider al acestei grupari, asa cum reiese atat din cartea Doamnei Arnautoiu, cat si din cele semnate de Doamnele Irina Nicolau si Aurora Liiceanu.
Spre marea mea durere, mi-a fost dat sa constat pe 24 mai 2014 existenta unor erori mai mult sau mai putin insemnate privindu-l pe studentul-martir Traian Marinescu Geagu, unchiul meu, cel caruia preotul profesor Gheorghe Cotenescu (foto stanga, de la Fototeca Ortodoxiei), bunicul meu matern, i-a oferit gazduire si pentru care s-a pus chezas fata de Gheorghe Arsenescu, pe care il cunostea din perioada interbelica, din timpul cand el era profesor la Seminarul orfanilor de razboi “Miron Patriarhul” din Campulung-Muscel, iar Regimentul 30 Muscel a ajutat la stingerea incendiului din mai 1934 care a distrus un intreg cartier, transformand si Seminarul in ruina.
Pe site-ul Memorialului de la Sighet este postat un eseu sau un extras dintr-o carte scrisa de Dl. Romulus Rusan intitulat “Cronologia şi geografia represiunii. Recensământul populaţiei concentraţionare din România (1945-1989)” – linkul de mai jos.
La capitolul “Morţii din detenţie”, in paragraful care incepe cu cuvintele „În anii 1949-1956 au fost mii de crime comise asupra ţăranilor care refuzau COLECTIVIZAREA sau, mai grav, se răsculau contra ei […], există o succesiune de erori pe care încerc să le sintetizez:
Fotografia de la arestare a studentului Traian Gh. Marinescu Geagu. A se observa ca poarta acelasi pulover cu cel in care se afla cand a fost impuscat, expus acum la Sighet
a) Plasarea actiunii lui TRAIAN MARINESCU GEAGU (arderea urnelor de vot la 19 noiembrie 1946 in comuna Izvoarele din judetul Dambovita) in contextul generic al “COLECTIVIZARII“. Actul curajos al lui TRAIAN MARINESCU GEAGU de atunci nu poate fi incadrat decat in contextul generic al “FALSIFICARII ALEGERILOR DIN 19 NOIEMBRIE 1946“, gestul sau obligandu-i pe comunisti sa repete alegerile, printre putinele localitati la nivel national in care au fost “rusinati”.
Desigur, aici, dar si in cadrul general al “REZISTENTEI ANTICOMUNISTE DIN MUNTI”, asa cum de altfel apare numele sau la Sighet, impreuna cu ultimele haine care i-a fost dat sa le mai poarte in scurta sa viata.
In nici un caz in contextul COLECTIVIZARII.
b) Confundarea judetului Dambovita cu Arges (localitatea Izvoarele; in 1946 era comuna se sine statatoare, aflandu-se azi in componenta comunei Voinesti, dar intotdeauna a facut parte din judetul Dambovita).
c) TRAIAN MARINESCU GEAGU nu a fost “dus cu duba in curtea propriei case si impuscat acolo, in fata vecinilor“.
De la drumul national pana la casa lui sunt circa 3 km. Traian a fost dus cu duba doar pana la intersectia dintre drumul Targoviste – Campulung Muscel si “Gura Ulitei” ce duce catre biserica parohiala din fosta comuna Izvoarele. Adica nu “in curtea propriei case“, ci LA MARGINEA UNUI SANT. Iar Traian nu a fost “impuscat acolo in fata vecinilor“, pentru ca locul crimei, un sant, nu are “vecini”, adica oameni. A fost impuscat in zorii zilei, fara ca localnicii sa aiba cunostinta despre aceasta crima (s-a aflat, dupa cateva ore, de la cateva tiganci aflate intamplator la sosea in dimineata aceea). Amplasamentul monumentului funerar, nu “in curtea casei” (!), ci chiar in intersectia descrisa, dovedeste cu certitudine locul real al executiei.
Pe mine personal, ca ruda directa, ma doare sa constat ca lucrarile unor oameni cu responsabilitati uriase fata de acest popor urgisit includ si neadevaruri. In primul moment m-am gandit ca poate nu Dl. Romulus Rusan a redactat respectiva lucrare, poate ca dansul doar a semnat in nume propriu “operele” colaboratorilor domniei sale.
Cazul partizanului anticomunist TRAIAN MARINESCU GEAGU, tratat inainte de Decembrie 1989 ca o simpla legenda locala, a fost facut cunoscut publicului larg de fosti detinuti politici, istorici si sociologi, inclusiv in publicatii aparute sub egida Fundatiei Academia Civica, cea care patroneaza Memorialul de la Sighet. Mentionez in continuare doar cateva lucrari PRINT care ating limitele intervalului 1993 – 2007, in care presupun ca se incadreaza si postarea ONLINE, respectiv materialul PRINT aparut sub numele D-lui Romulus Rusan pe site-ul Memorialului de la Sighet.
1993 – Irina Nicolau si Theodor Nitu (editori), cu prefata de Gabriel Liiceanu – Povestea Elisabetei Rizea din Nucsoara urmata de Marturia lui Cornel Dragoi, Editura Humanitas.
p. 112 -[…] profesorul Dumitru Apostol […] in primavara lui ’50, intr-o zi, a fost scos din inchisoare, dus in marginea comunei Suici si impuscat. In aceeasi zi a fost luat, necondamnat, de la penitenciar si impuscat IN MARGINEA COMUNEI IZVOARE Traian Marinescu, zis Geagu. Fusese student. Un tip de atlet. Sa va spun citeva lucruri despre dansul. Actiunea lui anticomunista a inceput LA ALEGERILE DIN ’46. […] Si de atunci el era urmarit, da’ n-a fost prins pina in ’49. Din ’48 el facea parte din zona lui Arsenescu – Rucar, Bran. In primavara de care va ziceam, era prin martie, a trecut omu’ pe acasa sa se schimbe, sa mai ia ceva de m]ncare, dar casa era supravegheata. … grenada defensiva i-a facut explozie in mina, da’ nu l-a omorit. ….Dar a scapat cu viata. Insa, ducindu-se la un dispensar din imprejurimi, ca sa-l panseze, a sflat securitatea de el si l-a prins acolo. Deci necondamnat, n-apucasera sa-l condamne, sa-i faca dosarul pentru Tribunalul Militar, a fost luat de securitate, DUS LA MARGINEA SATULUI SI IMPUSCAT, intr-o dimineata […] Mi-a spus cineva cum a fost. Relatarea apartine unor tiganci CARE ERAU PE ACOLO. […] Cind au vazut cum se zvircoleste, si era numai piele si oase si urme de la catuse, CA SA NU SE ASMUTA SATUL, s-a dus unu’ de i-a tras un glont in cap si l-a terminat.
1996 – Ion Constantinescu Maracineanu, Cuibul cu bibelouri, volumul 3 (Coborarea in infern), Editura Vasile Carlova.
Autorul, impreuna cu Gheorghe Arsenescu si Nicolae Enescu, au format primul nucleu al organizatiei, fiind considerat – el si cu Nicolae Enescu – capi de lot, primind pedepsele cele mai grele.
p. 112 – “[…] TRAIAN GEAGU a fost scos si n-a mai aparut in lot. Capitanul il avertizase pe Enescu ca daca nu va semna declaratia asa cum a ticluit-o el il va face inger ca pe GEAGU. O afirmatie care devenise realitate. Barbatul care putea ucide un om cu-o singura lovitura de pumn fusese impuscat. Securitatea nu i-a iertat aventura de la primaria satului cu urmari tragice. Capitanul L-A DUS IN LANTURI SI CAT– USE LA MARGINEA SATULUI si fara nici o retinere l-a impuscat sub pretextul unei tentative de evadare de sub escorta. Prizonierul in lanturi si catuse cutezase sa evadeze, ce inscenare grosolana. Cine putea crede asemenea ticalosie. I-au dezlegat lanturile si catusele si l-au predat familiei pentru inhumare. Era o demonstratie de intimidare pentru cei care ar mai cuteza sa se confrunte cu organele de Securitate”.
2004 – Cicerone Ionitoiu, Victimele terorii comuniste. Arestati, torturati, intermnitati, ucisi. Dictionar, volumul 6 (litera M).
pag. 111 – “MARINESCU, Traian Gh. (zis Geagu). Născut la 26 aprilie 1923. Din satul Izvoarele, comuna Voineşti . Dâmboviţa. Funcţionar şi student la Academia Comercială . Membru P.N.Ţ. A participat la protestul consătenilor faţă de falsificarea alegerilor din noiembrie 1946 (reprezentanţii comuniştilor au fost prinşi introducând buletine false de vot în urnă, în urma dispoziţiei prefectului Gogu Popescu). În 1949 s-a alăturat mişcării de rezistenţă condusă de Gheorghe Arsenescu. Prins şi arestat în 1949, în urma unei trădări. Torturat în timpul anchetei la Securitatea Piteşti (anchetatorul Cârnu). La 6 februarie 1950 A FOST DUS LA MARGINEA SATULUI IZVOARELE ŞI ÎMPUŞCAT. CADAVRUL A FOST LĂSAT LA LOCUL EXECUŢIEI, ca un avertisment pentru ţăranii recalcitranţi”.
2006 – Josef Pildner, in “Universul dambovitean” nr. 7 din 2-8 iunie 2006, a publicat o ampla biografie a studentului TRAIAN MARINESCU GEAGU, preluata integral si de autorii Mihai Oproiu si Eduardt Samoila in monografia “Infruntand veacurile. Asezari si monumente dambovitene”, publicata in 2009.
Preotul profesor Gheorghe Cotenescu, deputat de Muscel (1931-1932)
Aceasta in conditiile in care in peste 50 de comunicari stiintifice, eseuri, lucrari, articole si conferinte comemorative, in perioada 2005 – 2014, personal am detaliat aceste adevaruri despre prima grupare anticomunista “Haiducii Muscelului” (Dragoslavele-Muntele Rosu), despre unchiul meu, TRAIAN MARINESCU GEAGU, si despre bunicul meu, preotul profesor GHEORGHE COTENESCU (foto dreapta), amandoi arestati in martie 1949 (unul fiind partizan in munti, celalalt oferind doar sprijin logistic, fiind si mult mai vârstnic).
O astfel de conferinta am tinut si la 7 mai 2014, la Targoviste, iar pe afisul de semnalare a evenimentului apar chipurile rudelor mele, preotul profesor Gheorghe Cotenescu si TRAIAN MARINESCU GEAGU, personalitati cu “pedepse” si cu roluri diferite avute in cadrul gruparii “Haiducii Muscelului”. Din nefericire, evenimentul nu a avut o reflectare la nivel national, dovedindu-mi inca o data superficialitatea de care da dovada majoritatea mass media din Romania, care se mobilizeaza exemplar doar pentru a reflecta stiri de tip comercial, de genul “breaking news”. Rezistenta anticomunista nu da bine nici in presa si nici pe sticla.
http://soimuldambovitean.ro/cotenescu-si-geagu-damboviteni-cu-care-ne-mandrim/
Ii rog din inima si pe aceasta cale, atat pe Dl. Romulus Rusan cat si pe colaboratorii dansului din cadrul Memorialului de la Sighet, sa ia de urgenta masurile necesare pentru eliminarea in cel mai scurt timp a erorilor care il privesc strict pe TRAIAN MARINESCU GEAGU, din toate postarile ONLINE si materialele PRINT lansate de Memorialul de la Sighet, in Romania si in strainatate, in limba romana si in alte limbi de circulatie internationala – daca exista si astfel de lucrari ce le apartin.
Demersul meu are menirea stricta de a restabili in demnitatea lui fireasca pe acest tanar caruia, indiferent de scaderile sale, tinand seama de semnificatia istorica a evenimentelor la care a participat (mitingurile democratice studentesti din 8 noiembrie 1945 si 10 mai 1946; alegerile falsificate la 19 noiembrie 1946; haituirea sa prin tara si in muntii Muscelului, ca membru al unei dintre cele mai importante organizatii de rezistenta anticomunista), dar si de circumstantele exceptionale cu care s-a confruntat (torturi salbatice si santajarea cu distrugerea intregii familii, inclusiv a preotului-gazda Gheorghe Cotenescu) i s-a impus sacrificul suprem pentru ca noi, cei de astazi sa traim in libertate, sa ducem o viata normala.
Urez mult succes in continuare Fundatiei Alianta Civica si tuturor celor implicati in exemplarul proiect care se dovedeste a fi Memorialul de la Sighet. Si, bineinteles, o diversificare si o verificare mai atenta a surselor de informatii, apeland in primul rand la rudele in viata ale fostilor detinuti politici si ale persoanelor asasinate de regimurile totalitare ce au afectat mai multe generatii de Romani.
Radu Petrescu-Muscel
(pseudonim literar pentru Ion-Gheorghe Petrescu)
Aparut si in Revista Agero
Sursa: Ziaristi Online
