România, te iubesc!
Intrebari despre tara noastra, de prof. univ. dr. Nicolae Radu
România are dreptul la independenţă şi la suveranitate naţională. Să fie Constituţia României o carte pentru proşti ?! Ruşinos gândesc, recunosc, dar mă întreb ce se doreşte oare ? Unde se vrea să ajungem? Este România un stat independent? Ce mai înseamnă suveranitate naţională? Nu cumva interesele noastre naţionale sunt diluate de la o zi la altă ? Cu ce preţ ?
În mod cert, România este o piaţă de desfacere. Produse second – hand, industrie de apărare depăşită, speranţe spulberate! Rusia ne priveşte, SUA ne seduce, însă chiar şi în aceste condiţii, cine ne mai apară ?
Piaţă de desfacere suntem, posibil câmp de război am ajuns! Ce ne mai lipseşte? Fereşte-ne Doamne de război şi iartă-ne păcatele! Scenă, actori şi jucători. Ucraina, Rogozin, decidenţi prezidenţiabili grăbiţi: un ping – pong pentru Europa ?
În condiţiile în care promiscuitatea intelectuală acoperă „bruma de conştiinţa” (dacă această mai există), am sentimentul, din ce în ce mai mult, că “interesele României” nu mai sunt ale României. Temele vin de departe, din Cancelarii ce se doresc imperiale! Ce se mai poate face ?! Minţi luminate gândesc şi doresc soluţii. Cine mai vrea însă soluţii ? Trăim din ce în ce mai mult într-o lume a surzilor şi prin faptele ce nu se vor văzute, parcă şi într-o ţară a orbilor ! Se fură că în codru, de la fier vechi şi cherestea, până la inteligenţă românească. Vrem să devenim cât mai repede europeni, dar aşa cum am mai spus, uităm parcă din ce în ce mai mult iubirea faţă de părinţi şi bucuria de a fi român ! Încotro România ?
În condiţiile în care în spitalele din ţară încă se mai moare, de ruşine cel puţin, dacă nu şi în mizerie, diploma de medic a ajuns, așa cum am mai amintit, paşaport pentru Europa. Întâmplător să fie oare că potentaţii zilelor noastre îşi caută sănătatea dincolo de frontierele ţării, în timp ce oamenii simpli îşi alină suferinţele, după posibilităţi, prin spitale alterate de vreme?
Încrederea în sistemul de sănătate este o problemă socială cu grave implicaţii asupra securităţii naţionale. Cine mai vrea să vadă ? Cine mai vrea să audă ?
Privesc spre viitor şi îmi doresc să rămânem optimişti ! Bombardiere cu drept de survol suspendat său nu, declaraţii belicoase printre litrii de palincă său de votcă, impotenţe diplomatice, dubioase ezitări în a ne demonstra stătutul de Românie neuimilita, toate acestea mă fac să cred că drumul nostru este lung până la ţărmul unei reconstrucţii.
Interesele „Marilor Puteri” sunt evidenţe ! Nu pot a nu mă întrebă, că orice român de bună credinţa, care mai sunt interesele naţionale ale României ? Ce se doreşte cu adevărat în spatele cortinei ? Ce înseamnă anul 2014 ? Un început de primăvara cu vremuri tulburi ? Ce va însemna anul 2015 ? Plecarea stăpânilor şi bucuria nebunilor său repetarea unor fapte devenite realitate: „pleacă ai noştri, vin ai noştri ?”
Ascult, citesc şi sufletul îmi este apăsat de un sentiment de neputinţă. Încerc să înţeleg jocul de putere dincolo de declaraţii, însă acest lucru îmi este aproape imposibil. Jucătorii sunt oameni puternici, interesele sunt uriaşe şi totuşi nu cred că se doreşte că România să-şi piardă dreptul la identitate. Pământul romanesc este de vânzare, industria este la pământ, sănătatea este în colaps, iar educaţia se inneaca sub ploaia inconştienţei. Principiul bunei vecinătăţi, atât de necesar pentru a ne păstra România frumoasă, liberă şi independentă, rămâne mai mult în ecoul istoriei. Am fost cu sârbii la Mohacs, însă, i-am lăsat singuri în faţă „Marilor Puteri”. Am fost cu nemţii, dar i-am părăsit în stepele ruseşti, am fost cu ruşii mai bine de 50 de ani din istoria existenţei noastre, iar acum suntem cu americanii.
Mă întreb dacă am învăţat ceva din toate acestea ? Românul are totuşi demnitate. Ţăranii noştri, Ion, Petre, Vasile, Mihai și Ilie, parte dintre eroii ce au căzut pe câmpurile de luptă, ne îndeamnă la puternice reflecţii. Când vom fi cu noi înşine, ca neam şi ţară ?
Sursa: Ziaristi Online
