Decembrie 1989: Baconschi îi mulțumea de Crăciun colonelului de Securitate care îl fila pe Patriarhul Teoctist de Înviere | Ziaristi Online

Decembrie 1989: Baconschi îi mulțumea de Crăciun colonelului de Securitate care îl fila pe Patriarhul Teoctist de Înviere

Teodor Baconschi dedicatie SecuritateAșa tată, așa fiu

“Acolo Stalin rând pe rând
Căi noi spre comunism croieşte
Şi ceas cu ceas îşi împlineşte
Cutezătorul jurământ
O, ne-ncetat voi aştepta
Pe Lenin – când să-l pot vedea”

“Mai trece o noapte şi mai trece o zi
Şi se ascute lupta dintre clase
Iar chiaburii se arată a fi
Elemente tot mai duşmănoase”. – A.E. Baconsky (mai multe poeme la fundul articolului)

În timp ce românii se pregăteau să-l dea jos pe Ceauseșcu, Teodor Baconschi felicita Securitatea.

Fostului consilier al lui Andrei Plesu in Guvernul FSN al lui Iliescu-Roman, apoi pe problemele de culte si cultura al Presedintelui Traian Basescu, fost Ministru de Externe al Romaniei in Guvernul Boc, fost ambasador al României la Paris si Vatican si fost inspector MAE in jacuzzi-ul si vulva ambasadoarei Vulpe din Australia, teologului de serviciu Teodor Baconschi – nasul ambasadorului Lizarduca de la Chisinau – , in visele lui umede “catindat” prezidential, pe 18 decembrie 1989, cand la Timisoara se murea, ii ardea de felicitat coloneii de Securitate ai RSR.

În timp țara fierbea, iar românii se pregăteau să îl debarce pe Ceaușescu, fostul Ministru de Externe, Teodor Baconshi avea grijă să se pună bine cu Securitate, transmite ExclusivNews.

“Domniei Sale,

Domnului Vasile Burulean,

distinsului intelectual (clujean prin adoptiune) si cunoscator al istoriei universale,

acest modest rod al eforturilor unui tinar redactor, dimpreuna cu stima

neconventionala a lui Teodor Baconscky”

Aceasta este conținutul dedicatiei către colonelul securist, publicate de Radu-Tudor.ro si preluate de Cotidianul (inca de anul trecut).

De observat 3 lucruri, noteaza Radu Tudor:

“- preocuparile lui Baconscky pe 18 Decembrie 1989, cind toata lumea fierbea la gandul ca va cadea Ceausescu, impreuna cu intregul sau sistem de partid si de stat

– faptul ca Baconscky si-a schimbat numele prin anii ‘ 90 (ca ambasador si ministru, toate documentele sunt semnate Baconschi), avind la baza probabil si o motivatie serioasa a modificarii datelor personale

– traseul interesant, ante si post decembrist, cu posturi in contact permanent si colaborare cu serviciile secrete”.

În perioada comunistă, colonelul de securitate Vasile Burulean era însărcinat cu supravegherea cultelor și a Bisericii Ortodoxe Române. Baconschi/Baconsky/Baconscky era redactor în redacția revistelor bisericești – Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR -, unde fusese angajat în 1988, tot la intervenția colonelului Burulean, scriu sursele citate.

Nu este clar ce creatie ii dedica cu atata abnegatie securistului BOR cel care peste numai cateva zile avea sa solicite, cu tupeul specific “scolii Plesu”, demiterea Patriarhului Teoctist pentru “colaborare” cu… Partidul si Securitatea.

Dar documente publicate de Adevarul arata ca acelasi colonel de Securitate il urmarea acerb pe Patriarhul Teoctist. In articolul “Filaj de Inviere” se afirma ca, in 1989, Securitatea a filat marile biserici şi catedrale ortodoxe, precum şi cele mai importante mănăstiri de lângă Bucureşti şi din Moldova. Redam cateva extrase edificatoare despre activitatea “distinsului intelectual” Vasile Burulean:

“Prin intermediul operaţiunii “top secret” codificată “Zorile”, cu ajutorul unei vaste reţele informativ-operative infiltrată în toate mediile religioase, în toate lăcaşele de cult, uneori până în altar, Securitatea lui Ceauşescu îi urmărea, an de an, nu numai pe preoţii şi credincioşii ortodocşi (şi din alte culte), ci şi pe turiştii şi diplomaţii străini participanţi la Deniile şi Învierea de Paşte.
Astfel, reţeaua informativă condusă de lt.col. Vasile Burulean a fost special să urmărească deplasarea şi “comportarea diplomaţilor străini”, precum şi “să informeze operativ problemele apărute”. Un document strict secret al Direcţiei I a Securităţii atrăgea atenţia Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti că “în perioada 24 aprilie – 3mai, cu prilejul “Deniilor” şi “Paştilor”, “cultele ortodox şi neoprotestante vor oficia servicii religioase mai deosebite, cu participarea unui mare număr de persoane, printre care diplomaţi, turişti şi alţi cetăţeni străini ce se vor afla în ţara noastră”.
Cu alte cuvinte, Securitatea Municipiului Bucureşti era pusă în gardă cu privire la participarea unor diplomaţi şi alţi cetăţeni străini la manifestările religioase. Pe de altă parte, se vede foarte clar că Securitatea nu avea scrupule în a urmări diplomaţii străini, cu tot riscul violării imunităţii acestora şi declanşării unui scandal internaţional.
“Adevărul” prezintă, în exclusivitate în presa centrală, numărul şi numele şefilor misiunilor diplomatice aflaţi la Bucureşti şi urmăriţi operativ pas cu pas de fosta Securitate (DSS), cu ocazia Paştilor 1989. “În noaptea de Paşte, la bisericile şi mănăstirile din zona Capitalei, au participat 27 de diplomaţi de la ambasadele RFG, Austria, Argentina, Spania, Mexic, Pakistan, RP Polonă, RP Ungară şi RDG. La Catedrala Patriarhală, au participat şefii misiunilor diplomatice din RFG (KLAUS TERFLOTH) şi Spaniei (ANTONIO GARCIA SAVCO), însoţit de BERG KARIN, directoarea Centrului European UNESCO, de la Bucureşti. La mănăstirea Vorona (Botoşani), au fost prezente diplomatele americane KAREEN KHRISTIANSEN şi SUSANE SUTTON, la Biserica Sf. Nicolae, din Suceava, soţii VODARSKI DEAN şi KAY, de la aceeaşi ambasadă, iar la mănăstirea Văratic, FELLNER DIETMAR de la reprezentanţa comercială a Austriei.
Conform unei note Strict Secrete din 28 aprilie 1989, Patriarhul BOR era urmărit pas cu pas. “Patriarhul BOR, TEOCTIST ARĂPAŞU, s-a întâlnit în Catedrala patriarhală cu un grup de 70 de turişti greci. Cu acest prilej, înaltul ierarh a ridicat problema călugărilor români de la Muntele Athos”. Se vede treaba că “umbrele” şi “penumbrele” Securităţii erau infiltrate peste tot, în toate lăcaşurile de cult, uneori chiar până în altar.”
Ba chiar si prin reviste bisericesti… sau Fundatii Crestin Democrate, de unde, ca presedinte moralist, se harjoneste noaptea prin parc, cu practicante de doua ori mai tinere ca sotia sa cu care are doi copii.
UPDATE: Pe pagina sa de Facebook, popularul nostru Dorel de azi are amnezii si distorsiuni ale adevarului tipic securistice: data de 18 decembrie 1989 devine candva “prin 88”. Chiar asa? PS: Si unde pleca definitiv Baconschi/ky/cky? Back in USSR? 🙂
Spre edificare, publicam dedicatia “neconventionalului”.
Baconschi Baconsky dedicatie Vasile Burulean col Securitate 18 Decembrie 1989
Comentarii foarte simpatice la Politica ta: Amnezii securistice din Decembrie 1989 cu Teodor Baconsky
Din ciclul aschia nu sare departe…
Pe Lenin am să-l pot vedea
De mult îmi stăruie un gând:
Pe Lenin cum să-l văd dormind
În Mausoleul lui, departe, pe care-l văd în câte-o carte
Sau despre care-mi spun prieteni întorşi în ţară de curând –
Să-l văd cum odihneşte lin,
Sub semnul vremii care trece,
Când iarna-şi pleacă mâna-i rece
Pe zidul-naltului Kremlin.
(…)Ce-i care-au fost ne povestesc
Cum oamenii în valuri cresc,
Spre Mausoleu, din zi în noapte,
Păşind uşor, vorbim în şoapte;
Din toate colţurile ţării veniţi,
Acolo se întâlnesc.
De-i timp frumos ori mohorât
De-i frig, de-i ploaie ori zăpadă,
Pe Lenin vin mereu să-l vadă
Cum odihneşte liniştit
Bătrânii îşi aduc aminte
De vremurile dinainte
Când glasul lui, vestind victorii,
Chema la luptă muncitorii
Şi parcă vorbele-i de-atuncea şi-acuma
Le răsar în cuvinte.
(…)Afară neaua a-ngheţat
Şi viscolele-n zbor străbat
Şi undeva-n Kremlin o rază de fereastră luminează –
O văd mineri, soldaţi, colhoznici, vreun activist îndepărtat
Acolo Stalin rând pe rând
Căi noi spre comunism croieşte
Şi ceas cu ceas îşi împlineşte
Cutezătorul jurământ
O, ne-ncetat voi aştepta
Pe Lenin – când să-l pot vedea,
Să-i spun că razele pe care le-a dezlegat, nepieritoare,
s-aprind arzând mereu mai tare şi luminează-n ţara mea!
Un gând îmi stăruie mereu
Dar calea-i grea şi-ndepărtată
Şi nu ştiu de-am să ajung vreodată
Să-l văd dormind în Mausoleu.
(…)Şi târnăcoapele când bat
Şi stânca din adâncuri frântă
Şi apele când se frământă
Vorbesc de Lenin ne-ncetat.
Şi-atunci când vom sfârşi cu bine,
Vor geme apele bătrâne
Şi vor zbura prin mii de fire lumini cu taza lor subţire,
Luminând câmpii şi sate, mişcând tractoare şi combine,
Atuncea ştiu că-n faţa mea
Printre căderile de ape
La fel de viu şi de aproape
Pe Lenin am să-l pot vedea.
(februarie 1952, A.E. Baconsky, „Pe Lenin am să-l pot vedea”, volumul „Cântece de zi şi de noapte”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1954, pp. 46-49)
Colocviu cu inima mea – Anatol E. Baconsky
Nu mă întreb partidul cum să-l cânt;
El a pătruns în cântecele mele
Ca soarele-n pădure, ca un vânt
Gonind pe boltă norii prevestitori de rele.
De mult a fost? Anii se duc sau poate
Ca fluturii-n gogoaşe se închid –
Un tânăr se-ntâlnise prin cetate
Cu flacăra lozincii de partid.
(…)Nu mai cunosc torentul –
Mă uit şi nu mai ştiu,
Al cui e chipul tânăr dintr-o poză…
Anii trecuţi în lupte mari, înscriu
Singura, marea mea apoteoză.
(…)Nu mă întreb partidul cum să-l cânt
El m-a pătrns cu fulgerări de stele,
Incendiind, iluminând,
Codrii de mai ai tinereţii mele.
Şi de atunci cu fiecare rând
Ce-l scriu, cu fiecare răsuflare,
Chemarea lui în mine-o simt arzând
Şi-o strig la poarta lui viitoare.
(Anatol E. Baconsky, „Colocviu cu inima mea”, „Gazeta Literară”, anul II, nr. 45, joi 10 noiembrie 1955, p. 3)
Cuvântul Partidului – A.E. Baconsky
Cuvântul tău în mine-l simt suind tăcut
Cum primăvara-n arbori puternic seva suie;
Când soarele meu tânăr în zori a apărut,
Colindă peste câmpuri cu raza lui gălbuie.
Copaci uscaţi de iarnă, cu trunchiul negru frânt,
Mai stăruie, şi ceaţa în preajma lor se-aţine.
Cuvântul tău în luptă e singurul cuvânt
Al cărui fulger timpul l-a împlântat în mine.
Privesc prin ani ca printre perdele verzi de ploi;
Eroi de altădată răsar în depărtare,
Plecaţi odinioară. Acum se-ntorc la noi,
Sub faldurile-acestor drapele-nvingătoare.(…)Partid iubit! Şi-atuncea cuvântul tău arzând,
Mă va chema pe drumul victoriei depline,
Cuvântul tău în luptă e singurul cuvânt,
Al cărui fulger timpul l-a împlântat în mine.(A.E. Baconsky, „Cuvântul Partidului”, „Gazeta Literară”, anul II, nr.49, joi 8 decembrie 1955, p.1)

Un Remember via Florian Bichir

Prin intermediul operaţiunii “top secret” codificată “Zorile”, cu ajutorul unei vaste reţele informativ-operative infiltrată în toate mediile religioase, în toate lăcaşele de cult, uneori până în altar, Securitatea lui Ceauşescu îi urmărea, an de an, nu numai pe preoţii şi credincioşii ortodocşi (şi din alte culte), ci şi pe turiştii şi diplomaţii străini participanţi la Deniile şi Învierea de Paşte. Astfel, reţeaua informativă condusă de lt.col. Vasile Burulean a fost special să urmărească deplasarea şi “comportarea diplomaţilor străini”, precum şi “să informeze operativ problemele apărute”. Un document strict secret al Direcţiei I a Securităţii atrăgea atenţia Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti că “în perioada 24 aprilie-3mai, cu prilejul “Deniilor” şi “Paştilor”, “cultele ortodox şi neoprotestante vor oficia servicii religioase mai deosebite, cu participarea unui mare număr de persoane, printre care diplomaţi, turişti şi alţi cetăţeni străini ce se vor afla în ţara noastră”. Cu alte cuvinte, Securitatea Municipiului Bucureşti era pusă în gardă cu privire la participarea unor diplomaţi şi alţi cetăţeni străini la manifestările religioase. Pe de altă parte, se vede foarte clar că Securitatea nu avea scrupule în a urmări diplomaţii străini, cu tot riscul violării imunităţii acestora şi declanşării unui scandal internaţional. Diplomaţi, monitorizaţi şi în paraclis “Adevărul” prezintă, în exclusivitate în presa centrală, numărul şi numele şefilor misiunilor diplomatice aflaţi la Bucureşti şi urmăriţi operativ pas cu pas de fosta Securitate (DSS), cu ocazia Paştilor 1989. “În noaptea de Paşte, la bisericile şi mănăstirile din zona Capitalei, au participat 27 de diplomaţi de la ambasadele RFG, Austria, Argentina, Spania, Mexic, Pakistan, RP Polonă, RP Ungară şi RDG. La Catedrala Patriarhală, au participat şefii misiunilor diplomatice din RFG (KLAUS TERFLOTH) şi Spaniei (ANTONIO GARCIA SAVCO), însoţit de BERG KARIN, directoarea Centrului European UNESCO, de la Bucureşti. La mănăstirea Vorona (Botoşani), au fost prezente diplomatele americane KAREEN KHRISTIANSEN şi SUSANE SUTTON, la Biserica Sf. Nicolae, din Suceava, soţii VODARSKI DEAN şi KAY, de la aceeaşi ambasadă, iar la mănăstirea Văratic, FELLNER DIETMAR e la reprezentanţa comercială a Austriei. Patriarhul Teoctist şi “umbrele” Securităţii Conform unei note strict secrete din 28 aprilie 1989, Patriarhul BOR era urmărit pas cu pas. “Patriarhul BOR, TEOCTIST ARĂPAŞU, s-a întâlnit în Catedrala patriarhală cu un grup de 70 de turişti greci. Cu acest prilej, înaltul ierarh a ridicat problema călugărilor români de la Muntele Athos”. Se vede treaba că “umbrele” şi “penumbrele” Securităţii erau infiltrate peste tot, în toate lăcaşurile de cult, uneori chiar până în altar.

Prin intermediul operaţiunii “top secret” codificată “Zorile”, cu ajutorul unei vaste reţele informativ-operative infiltrată în toate mediile religioase, în toate lăcaşele de cult, uneori până în altar, Securitatea lui Ceauşescu îi urmărea, an de an, nu numai pe preoţii şi credincioşii ortodocşi (şi din alte culte), ci şi pe turiştii şi diplomaţii străini participanţi la Deniile şi Învierea de Paşte. Astfel, reţeaua informativă condusă de lt.col. Vasile Burulean a fost special să urmărească deplasarea şi “comportarea diplomaţilor străini”, precum şi “să informeze operativ problemele apărute”. Un document strict secret al Direcţiei I a Securităţii atrăgea atenţia Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti că “în perioada 24 aprilie-3mai, cu prilejul “Deniilor” şi “Paştilor”, “cultele ortodox şi neoprotestante vor oficia servicii religioase mai deosebite, cu participarea unui mare număr de persoane, printre care diplomaţi, turişti şi alţi cetăţeni străini ce se vor afla în ţara noastră”. Cu alte cuvinte, Securitatea Municipiului Bucureşti era pusă în gardă cu privire la participarea unor diplomaţi şi alţi cetăţeni străini la manifestările religioase. Pe de altă parte, se vede foarte clar că Securitatea nu avea scrupule în a urmări diplomaţii străini, cu tot riscul violării imunităţii acestora şi declanşării unui scandal internaţional. Diplomaţi, monitorizaţi şi în paraclis “Adevărul” prezintă, în exclusivitate în presa centrală, numărul şi numele şefilor misiunilor diplomatice aflaţi la Bucureşti şi urmăriţi operativ pas cu pas de fosta Securitate (DSS), cu ocazia Paştilor 1989. “În noaptea de Paşte, la bisericile şi mănăstirile din zona Capitalei, au participat 27 de diplomaţi de la ambasadele RFG, Austria, Argentina, Spania, Mexic, Pakistan, RP Polonă, RP Ungară şi RDG. La Catedrala Patriarhală, au participat şefii misiunilor diplomatice din RFG (KLAUS TERFLOTH) şi Spaniei (ANTONIO GARCIA SAVCO), însoţit de BERG KARIN, directoarea Centrului European UNESCO, de la Bucureşti. La mănăstirea Vorona (Botoşani), au fost prezente diplomatele americane KAREEN KHRISTIANSEN şi SUSANE SUTTON, la Biserica Sf. Nicolae, din Suceava, soţii VODARSKI DEAN şi KAY, de la aceeaşi ambasadă, iar la mănăstirea Văratic, FELLNER DIETMAR e la reprezentanţa comercială a Austriei. Patriarhul Teoctist şi “umbrele” Securităţii Conform unei note strict secrete din 28 aprilie 1989, Patriarhul BOR era urmărit pas cu pas. “Patriarhul BOR, TEOCTIST ARĂPAŞU, s-a întâlnit în Catedrala patriarhală cu un grup de 70 de turişti greci. Cu acest prilej, înaltul ierarh a ridicat problema călugărilor români de la Muntele Athos”. Se vede treaba că “umbrele” şi “penumbrele” Securităţii erau infiltrate peste tot, în toate lăcaşurile de cult, uneori chiar până în altar.

6 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.