Colegul nostru Dan Tomozei lanseaza si la Shanghai volumul sau, “Dialoguri la Beijing”, prezentat deja, intr-un adevarat tur diplomatic, la Beijing, Bucuresti, Sibiu si Chisinau. Evenimentul de promovare de la Shanghai va avea loc în zilele de 5 și 6 decembrie, la Palatul Xangxi, de la ora 15.00, ora Chinei (ora 9.00 la Bucureşti), în organizarea Consulatului General României la Shanghai. Pentru cititorii portalului Ziaristi Online va oferim din volumul lui Dan Tomozei dialogul cu dl Florin Marius Tacu, Consul General al Romaniei la Shanghai:
INTERVIU – “România are multe de oferit şi tinerelor generaţii din China”
Bună ziua, domnule Consul General Florin Marius Tacu. Trebuie să recunosc faptul că acest dialog am dorit de mai multă vreme să îl realizez însă, iată, acum, evenimentele s-au potrivit cum nu se poate mai bine. De aceea, voi începe seria întrebărilor rugându-vă să vorbiţi despre evenimentul care va avea loc, peste puţin zile, la Shanghai, unde Orchestra Naţională Radio din România va susţine un concert. Va fi, dacă nu greşesc, o nouă prezenţă românească de marcă în Shanghai, după Expoziţia Mondială, din anul 2010 şi concertul sopranei Angela Gheorghiu, din 2011.
În primul rând bună ziua, domnule Tomozei, atât dumneavoastră, cât şi ascultătorilor Radio China Internaţional. Într-adevăr, aveţi dreptate, mai sunt doar câteva zile până la mult aşteptatul concert al Orchestrei Naţionale Radio care va avea loc pe data de 17 mai în cadrul Shanghai Spring International Festival, una din cele mai prestigioase manifestări muzicale care se organizează aici în Shanghai. Putem vorbi inclusiv de tradiţie, având în vedere faptul că anul acesta este a 30-a ediţie a acestui festival. Orchestra Naţională a mai concertat la Shanghai, în luna iulie a anului 2010, aşa cum menţionaţi şi dumneavoastră, cu ocazia Zilei României în cadrul Expoziţiei Mondiale. Pentru prima dată, însă, acum, publicul larg prezent la Shanghai se va putea bucura de muzica de înaltă calitate oferită de Orchestra Naţională Radio, întrucât la concertul din 2010 accesul s-a făcut doar pe bază de invitaţii. Sunt convins că ne aflăm în faţa unui moment, din nou, de referinţă din perspectiva ofertei culturale româneşti, destinat prietenilor chinezi. Menţionaţi, de asemenea, concertul Angelei Gheorghiu, din anul 2011. Aş spune că artiştii români nu sunt străini publicului chinez. Concertul a avut loc exact în urmă cu doi ani, tot pe 17 mai, în 2011, iar ca unul care am fost de faţă sunt martor că la încheierea s-a sala a fost în picioare, iar publicul a aplaudat minute în şir. Atenţia publicului va fi cu siguranţă captivată de faptul că sub bagheta binecunoscutului maestru Tiberiu Soare va concerta pianista chineză Xie Jingxian, născută în Shanghai, iar maestrul Gabriel Croitoru, în mod sigur, va face publicul chinez să vibreze cu sunetul strunelor viorii sale mânuită cu virtuozitate. Ar fi însă nedrept ca atunci când muzica de cea mai bună calitate va învălui sala arhiplină să nu ne gândim şi la organizatori care, prin eforturile lor constante de promovare, au oferit publicului chinez oportunitatea de a fi la acest concert de înaltă calitate artistică.
Privind după importanţa strategică şi economică a Shanghaiului, unul dintre cele patru municipii cu subordonare centrală din China, nu ezit să afirm că România are aici o misiune sensibil la fel de importantă cum este şi cea din capitala Beijing. Ce ne puteţi spune despre români şi prezenţa românească în Shanghai, atât din punct de vedere uman, dar şi economic?
V-aş propune să disociem cele două paliere. În ceea ce priveşte factorul uman, atât în Shanghai cât şi în celelalte trei provincii aflate în circumscripţia noastră consulară, avem o comunitate de bună calitate. Printre membrii acesteia se numără oameni de afaceri, ingineri, tineri specialişti, studenţi, dar şi oameni îndrăgostiţi de China şi poporul său. Ne bucură că din ce în ce mai mulţi tineri cu un nivel ridicat de pregătire profesională aleg să vină în Shanghai şi în provinciile limitrofe, pentru perioade mai lungi sau mai scute, iar din această perspectivă cred că cei mai îndrăzneţi sunt tinerii arhitecţi. Numeric ne înscriem în aceeaşi parametri cu alte ţări cu nivel de dezvoltare apropiate.
Din punct de vedere economic, aş începe cu o precizare. În primul rând, datele de care dispunem la nivelul Consulatului General, şi aici am în vedere şi Biroul de Promovoare Economică, nu pot să aibă pretenţia că sunt exacte 100%. Companiile româneşti nu au absolut nicio obligaţie să ne aducă la cunoştinţă prezenţa lor pe piaţă sau demersurile de natură comercială pe care le fac singure sau împreună cu partenerii chinezi. Pornind de la această precizare, aş spune că prezenţa economică în Shanghai şi în provinciile limitrofe este sub potenţial, la ora actuală. Etiologia acestei situaţii, aşa cum o percepem noi, în urma contactelor cu mediul de afaceri român şi chinez, este una complexă. Dar, în final, îi îndemn pe toţi să privească cu încredere spre China care nu este o piaţă uşor de convins, dar odată ce prin calitatea produsului şi prin tenacitate ai atras consumatorul chinez poţi să contezi pe el. La urma urmei, nu sunt cu nimic original atunci când spun că piaţa chineză are un potenţial însemnat de dezvoltare. Avem mărfuri româneşti pe piaţă, de la vinuri, la produse ale industriei uşoare, de la utilaje, la cherestea, unele fiind exportate direct de producătorii români, altele ajungând în China prin intermediari din alte ţări. Companiile româneşti sunt încă timide dar, ca să parafrazăm un titlu de film din anii 70, sunt semne că „se tratează”. Nu mai departe de luna trecută, două companii româneşti ne-au contactat cu intenţia declarată de a intra pe această piaţă cu diferite produse care prezintă potenţial în a fi acceptate de consumatorul chinez.
Vreau să transmit tuturor companiilor româneşti care cu seriozitate şi obiectivitate, dar şi competenţă, doresc să intre pe piaţa chineză, că uşa noastră este în permanenţă deschisă. De asemenea, aş dori să transmit acelaşi mesaj către companiile chineze care ar dori să intervină investiţional în România şi am fost abordat în numeroase situaţii de către astfel de companii care solicită tot felul de date despre climatul economic, cadrul legislativ, aspectele administrative şi în permanenţă cu deschidere, cu bună credinţă şi cu, sperăm noi, cu competenţă, am oferit aceste date.
Aş mai adăuga pe acest palier câteva idei, cu permisiunea dumneavoastră. Ca o modalitate de facilitate a companiilor româneşti, încurajez constant formele asociative din mediul de afaceri, indiferent de forma lor, să se orienteze ca atare spre piaţa chineză. Împreună, ele vor putea să îşi impună produsele mai uşor, în această piaţă care, am spus şi înainte, este foarte importantă dar care prezintă anumite particularităţi. Până acum, din câte cunoaştem, în Shanghai, doar Camera de Comerţ şi Industrie Prahova este reprezentată. Încurajez companiile româneşti şi formele asociative să participe la târguri organizate în Shanghai şi în general în China. Nu trebuie decât să mă gândesc la exemplul de săptămâna trecută al târgului SIAL, cel mai mare târg alimentar din regiune care se desfăşoară anual, în luna mai, la Shanghai. Anul acesta şi anul trecut am avut o prezenţă românească acolo, au fost prezenţi producători de vinuri, dar cred în continuare că se poate mai mult. Este adevărat, distanţele faţă de România sunt mari, costurile unei deplasări nu sunt tocmai neglijabile, dar şansele sunt serioase ca beneficiile comerciale să apară. România este un partener de încredere, performant, şi poate să aducă beneficii nu doar în zona strict economică. Recent, am avut o întânire cu reprezentanţi ai presei din Shanghai şi pomeneam faptul că anul acesta sărbătorim 60 de ani de la semnarea primului acord de cooperare tehnico-ştiinţifică între România şi China. Nu au fost ani care să fii trecut în zadar. Avem, în prezent, în derulare, numeroase iniţiative comune, iar altele îşi aşteaptă concretizarea. Pentru viitor, aş dori să mă refer doar la anul 2016 atunci când va deveni operaţional, la Măgurele, lângă Bucureşti, cel mai mare şi cel mai puternic laser din lume. Reprezintă o platformă extraordinară pentru cooperări ştiinţifice.
Se ştie că shanghaiezii sunt o parte a poporului chinez cu un comportament şi un orgoliu special, poate şi pentru că aici a fost probat, pentru prima dată, miracolul economic chinezesc. În volumul „Zece porţi chinezeşti”, scris de Victor Vântu, este prezentată imaginea unui Shanghai aflat la momentul primilor paşi spre occidentalizare, astăzi, după mai bine de 30 de ani, fiind unul dintre cele trei nuclee financiare ale Chinei. Din experienţa acumulată, care sunt principalele mesaje pe care Shanghaiul le transmite?
Shanghaiul transmite acele mesaje fireşti pe care le poate transmite o metropolă dedicată împlinirii visului chinezesc şi care a asumat anul 2020 ca an în care să poată fi considerată, de întreaga lume, un qvadruplu centru internaţional. Mesajele transmise sunt în sensul că există un interes foarte ridicat pentru investiţiile străine în Shanghai, există un interes foarte ridicat pentru tehnologii şi produse de vârf care nu pot să lipsească dintr-o metropolă care se doreşte a fi în topul destinaţiilor internaţionale. Există interes pentru industria terţiară a căreri dezvoltare contribuie la menţinerea unui oraş în clubul elitist al unei destinaţii de bussines. De asemenea, sunt mesaje care se transmit celor care doresc să vină în Shanghai, iar acestea sunt în sensul nevoi de a fi foarte serioşi şi foarte competitivi. Autorităţilor le pasă de companiile din Shanghai, le susţin pentru a fi competitive. Aş spune că sunt mesajele unui oraş care doreşte să continue să meargă pe drumul succesului.
Domnule Consul Florin Marius Tacu, din perspectiva relaţiilor şi contactelor pe care le aveţi aici, cum este văzută România din Shanghai? Unde se poziţionează România în balanţa concurenţială extrem de pragmatică a economiei locale? Reuşim să trecem de emblematicele “Ceauşescu”, “Nadia Comăneci”, “Ilie Năstase”, “Hagi”?
Aş adăuga la enumerarea dumneavoastră şi filmele româneşti care rulau în trecut. Ca o paranteză, vreau să vă spun că un prieten chinez, de fiecare dată, îmi povesteşte despre filmele româneşti pe care le-a vizionat în tinereţe şi redă replici sau melodi din acestea, rememorând în acelaşi timp şi cum a fost printre primii shanghaiezi care a avut televizor şi frigider aduse cu trenul din România, în anii 70. Din perspectivă sportivă, renumele este asigurat în continuare, mai ales în plan fotbalistic şi nu atât în Shanghai neapărat, cât în alte oraşe importante ale circumscripţiei consulare unde sportivii români ne reprezintă cu onoare.
Ca să revin la întrebarea dumneavoastră, concurenţa din piaţă este reală, este acerbă şi aş spune că nu doar în Shanghai. Peste tot în China trebuie să concurezi cu alţii care oferă produse din aceeaşi categorie. Pentru cei din Shanghai şi sunt convins că pentru toţi din China, România rezonează plăcut, dar, de multe ori, nostalgic. Ori acest oraş Shanghai este unul dintre cele mai vibrante şi mai dinamice locuri din lume. Prietenie este asociată natural atunci când vine vorba despre România, dar nu are rost să îi dăm o valoare mai mare decât este în realitate. Fiind de profesie jurist, mă voi referi la un termen din această zonă. Valoarea prieteniei care, mă repet, este reală şi se simte pe absolut toate palierele, trebuie circumscrisă conceptului de preemţiune. În condiţii egale, prietenul poate să fie ales. În niciun caz prietenia nu va ţine loc de competitivitate sau de beneficii. Relevarea integrală a potenţialului de colaborare reclamă încredere şi deschidere din partea partenerului chinez. Aşa cum spuneam mai devreme, prietenii noştri chinezi nu vor regreta niciodată dacă îşi vor investi încrederea în produsele româneşti şi în colaborările cu partenerii români.
Ca să revin la motivul principal al acestui interviu, şi anume prezenţa la Shanghai a Orchestrei Naţionale, dincolo de valoarea artistică a evenimentului la care m-am referit la începutul discuţiei noastre, nu trebuie să subestimăm potenţialul evenimentului de a sprijini indirect, inclusiv palierul economic. Spuneam, anterior, că România rezonează nostalgic mai ales în inimile celor trecuţi de prima tinereţe. România are multe de oferit şi tinerelor generaţii din China şi s-a aflat despre asta. Tineretul chinez rezonează atunci când la posturile de radio din Shanghai se aud hituri ale momentului, creaţii de muzică uşoară ale artiştilor români. Uneori, fiind departe de ţară, fredonez melodii pe care, ulterior, realizez că sunt creaţii ale artiştilor români ca Inna, Smyle, Ozon, nume care nu sunt deloc străine publicului chinez. M-aş referi de asemenea la artişti precum Mugur Ciubancan care trăieşte în China şi care bucură publicul chinez cu măiestria sa.
La finalul dialogului nostru, vă invit să privim spre România şi oportunităţile pe care China le oferă lumii. Care sunt paşii pe care ar trebui să îi urmeze cei care doresc să vină aici, pentru a derula o afacere, evident de succes, la Shanghai?
Cu riscul de a fi apreciat abrupt în exprimare, le recomand, în primul rând, celor care doresc să vină aici, să fie cinstiţi cu ei înşişi. Să nu se amăgească şi să dea adevărata valoare a competitivităţii şi complexităţii care există în piaţa chineză, să ia în calcul particularităţile consumatorului chinez. Am să vă dau un exemplu recent. Discutam cu cineva din industria alimentară şi îmi spunea că dacă în Europa, pentru un produs de genul low fat, consumatorul acceptă ideea că acest produs ar avea un alt gust decât cel obişnuit, în China, însă, clientul, consumatorul, se aşteaptă ca să aibă acelaşi gust. Încă odată, este nevoie să se înţeleagă particularităţile consumatorului chinez. Trebuie respectate regulile pe care le-ar respecta în orice piaţă, să încerce să înţeleagă pe cât se poate de bine şi înainte de a lua o decizie, întreaga piaţa chineză. Şi nu în ultimul rând aş adăuga să aibă multă răbdare.
Domnule Consul, vă mulţumesc foarte mult pentru acest dialog.
Cu drag, vă aşteptăm la Shanghai!
Beijing, 28.04.2013
Via Ziaristi Online
