„România, o ţară ca un ham la o sanie apocaliptică de care trag câinii în toate direcţiile”
Dacă dai o roată prin Târgul Gaudeamus, ceea ce te izbeşte este natura lui desacralizată, axată pe comerţ. Totul e ca o tarabă, o varză de nedescris. Parcă editurile nu mai au un specific, scot de toate pentru toţi. Şi standurile arată neîngrijite, sărăcăcioase, jignind chiar arta-kitsch. Un librar mi-a dat o explicaţie a acestui aspect, faptul că nu mai sunt bani, toţi fac mari eforturi, supravieţuiesc, sunt ultimii supravieţuitori ai editurilor sponsorizate. Toţi trăiesc din milă, din mila FMI. De aceea târgul arată aşa de sărăcăcios. Metru pătrat de închiriere costă 55 euro şi eşti obligat la minimum 8 metri pătraţi. Dar în această sumă nu intră şi accesoriile, şi aranjarea civilizată a standului. Fiecare şi-l amenajează cu mobila de acasă, cum se spune. De aceea aspectul este atât de pestriţ. Târgul nu are stil, e o aglomerare de standuri, de edituri, care par una peste alta, nu una lângă alta! Domină manelismul, chiar şi prin muzica ţigănească care se aude la unele difuzoare. Iar vânzările sunt sub limita investiţiei. Un stand obişnuit nu vinde pe zi carte care să depăşească o mie de lei. Unele standuri stau cu emoţie, fiindcă nu câştigă cât le-a costat închirierea. În America am participat la o lansare a cărţii Hunter Games, coadă chilometrică. O carte de top. Aici e tradusă şi scoasă de Ed. Nemira. Într-o zi s-a vândut un exemplar. De ce? Fiindcă românii au scos din educaţia şi cultura lor mitul vampiric, care hrăneşte fantezia. La noi mitul a fost dat afară din cultură, l-au asimilat americanii, care l-au transformat într-o industrie prosperă. O astfel de carte nu va avea succes atâta timp când societatea nu e pregătită să preia un astfel de mit.
Standuri multe goale, mai ales la etajul clădirii Romexpo, la fel ca în magazinele sau restaurantele de lux. E aceeaşi ţară, aceeaşi mentalitate, aceeaşi lipsă de putere de cumpărare. Şi suntem la un târg de carte, având invitaţi de onoare ţările nordice, nu suntem la Obor. Comercializarea abuzivă şi agresivă a Bucureştiului, aşa cum se vede mai ales în zona Lipscani, a distrus complet specificul oraşului. Se suprapune o altă imagine, o civilizaţie de împrumut. Şi e suficient să vă uitaţi la firmele din zonele comerciale, toate sunt străine. E frumos, atractiv. E ca zăpada care cade peste mahala şi îi acoperă toarte asperităţile. E bine? Sigur, dar nu poţi suprapune Parisul sau New York-ul peste Bucureşti. Am văzut pe Lipscani şi un magazin pur american, H&M. Dar e gol. Cine se îmbracă aici după moda americană?
Sau să mergeţi să vedeţi cum arată Noul teatru naţional, ce a făcut Caramitru din el. Un teatru de holuri. Sălile nu mai sunt săli de teatru, sunt holuri. O sală, Multimedia, îi zice, nu are nici scenă, nici acustică. TNB a devenit un teatru de holuri pentru comerţ, pentru spaţii de închiriat. Discutam cu George Motoi, care e oripilat, nu-i vine să creadă ce a devenit TNB. Caramitru are mania mărunţirii. Mărunţeşte lucrurile. Nu-i place ceea ce este întreg sau monumental. Nu a dat el jos, ca ministru, Coloana lui Brâncuşi, nu a pus-o pe orizontală? Iar acum, spunea Motoi, dacă lăsa clădirea Naţionalului cum era, să fi devenit un centru cultural, cu banii respectivi s-ar fi refăcut vechiul teatru Naţional. Dar nu ai cu cine să mai discuţi. E o ţară în care un monah înţelept ca Părintele Justin vorbeşte în pustiu. Nu mai există nici un ecou al vorbelor sale. El propovăduia profetic: “Îndemn spre tot lucrul bun”. Nimeni nu mai urmează un asemenea îndemn. O ţară în care preşedintele şi primul-ministru se înjură ca la uşa cortului, în care fiecare vânează ce gafă a mai făcut adversarul, nu mai poate fi guvernată. Iar străinii profită şi îşi impun stilul. Şi transformă cum vor Bucureştii şi realitatea României.
Dovadă că magazinele occidentale din Bucureşti, ca şi restaurantele, sunt goale. Ca şi librăriile. Sunt muzee. Cărtureşti şi Humanitas practică nişte preţuri alarmante. O librărie ca Sadoveanu vinde pe săptămână zece cărţi! Mai trebuie mult până când puterea de cumpărare a românilor va fi la nivelul Franţei sau Americii. E o tendinţă agresivă, nefirească, sălbatică. Nu e o dezvoltare naturală. E un heirupism-civilizator, total desacralizant, aşa cum se întâmplă şi în China (vezi cronica Spectrul chinez). De ce? Fiindcă a dispărut sacrul. Iar fără el, o ţară ca România este fără călăuză.
Fapt care se vede şi la Târgul Gaudeamus. Totul este nefiresc, despiritualizat, cu lansări şubrede, în familie, cu o lipsă de interes din partea publicului, tot mai decepţionat.
Părintele Justin făcea mereu apel la unitate, ca românii să nu poată fi dezbinaţi, aşa cum încearcă ungurii, cu o agresiune tot mai mare. Se pare că e ultimul apel, fiindcă de la preşedinţie la ultimul librar de la Târg are loc o incredibilă dezbinare, fiecare face numai ce-l taie capul, transformând România într-o ţară ca un ham la o sanie apocaliptică de care trag câinii în toate direcţiile.
Grid Modorcea
Sursa: Ziaristi Online
Foto sus si un fotoreportaj de la Gaudeamus, la Marian Hociung / Donkeypapuas
