Îmi cer scuze pentru deranj. Nu asta am intenționat. Nu e vina mea că unii sunt deranjați de orice-ai spune de bine despre Paul Goma – chiar și că îi stă bine cu barbă. Le tulbură nu doar siesta, ci și somnul și zilele toate. Laszlo Alexandru a fost prieten cu Paul Goma, a scris despre el, i-a îngrijit ediții în România. Dar, cum ar zice un cioban de-al nostru dacă i-ar fi urmărit evoluția, “De o vreme-ncoace/ Goma nu-i mai place”. S-a sucit. Și acum nici paidosul nu și-l mai poate face fără tresăriri.

            Prima parte, acolo unde vorbeam despre talentul literar al lui Goma, nu l-a smuls din piroteală. Pentru că, recunoaște brusc-trezitul, el însuși, “cu vreo 20 de ani mai devreme, folosind ce-i drept şi instrumentele criticului literar pe parcursul demonstraţiei”, s-a străduit să arate “cam aceleaşi lucruri prin revistele culturale din România”. Deci aici suntem de aceeași părere. Bun. Discordia vine din fraza următoare: <<Dar cînd Viorel Ilişoi abordează tema antisemitismului prezent în scrierile recente ale beletristului, urechile mele se ciulesc în mod reflex. “Cum, Paul Goma a scris Din Calidor? Și Arta refugii? Și Ostinato? Ah! Atunci e antisemit!”>>.

            Aceste rânduri l-au smuls pe domnul Laszlo Alexandru din moliciunea siestei și l-au determinat să mă tragă de urechi: “Meştere, vezi că nu erau în chestie titlurile înşirate de matale, pe tema de-ai atacat-o.” Păi, de ce nu zici așa, frate Laszlo? Adică eu îi mint pe cititori, încerc să-i îmbârlig (merge după “meștere”) trimițându-i pe o pistă falsă: la “Calidor”, la “Arta refugii”, la “Ostinato”, unde nu vor găsi antisemitism – deși profesioniștii corectitudinii politice, cei care nu se simt bine dacă n-au antisemitism și antisemiți de porcăit, drept pentru care le mai inventează/exagerează, ar descoperi ură contra evreilor și în coperți. Asta în timp ce adevăratul antisemitism colcăie, de fapt, în “Săptămâna Roșie”, de unde poate fi descărcat cu lopata. După ce Laszlo baci (merge după “meștere”) mă trimite la cărțile și la articolele dumisale  – târziu, maistre: le știu! – ca să iau cunoștință de antisemitismul lui Paul Goma, la final mă povățuiește frumos, ca la dirigenție, să nu-mi consider cititorii “mai neghiobi decât ar fi decent”.

            Nu-mi consider cititorii neghiobi. Eu nu am cititori neghiobi. Desigur, Laszlo Alexandru nu se numără printre ei. Nu l-ar citi el pe “ziaristul lui Voiculescu”. Decât dacă spune o vorbă bună despre Goma. Atunci urechile i se ciulesc în mod reflex. Tocmai de aceea am scris cum am scris: nu chiar ca pentru neghiobi, ci mai cu schepsis, ca pentru cititorii mei. Și anume așa: <<Dar dacă [adevărul, n.m.] nu se îndoaie ca noi, dacă nu are mai multe fețe, dacă nu e răsucibil după deget și după situație, nu ne place prietenul ăsta [adevărul, n.m.]. Și zicem că-i trimis de un nebun. Și de un scriitor fără talent. Apoi: cum, Paul Goma a scris “Din Calidor”? Și “Arta refugii”?  Și “Ostinato”? Ah!  Atunci e antisemit!>>

            Cititorii mei au înțeles ce am vrut să spun aici. Acum traduc și pentru Laszlo Alexandru. Fragmentul citat, din care el scoate doar finalul, nu se referă la antisemitismul lui Goma, ci la ostracizarea scriitorului. Deci: unii o țin langa, cum i-a învățat Securitatea, că Goma n-are talent; dar când le pui în față cel puțin cărțile numite de mine, rămân perplecși: “Cum? Goma-cel-fără-de-talent a putut să scrie asemenea cărți minunate? Ah!” Și când se văd dezarmați, rămași fără argumentul lipsei de talent, ce să zică și ei? “Bine, domnule, Goma e un scriitor adevărat. N-avem ce mai zice. Dar… dar e antisemit!”. Și gata, s-a terminat discuția despre scriitorul Paul Goma. Și-l dăm deoparte. Închidem subiectul, îi închidem cărțile, – dacă nu i le ardem!– și liniște!

            Am scris despre cum antisemitismul e folosit ca pretext pentru ostracizarea scriitorului atunci când argumentul lipsei de talent nu mai ține. Asta am vrut să spun, cred că asta am și spus,  am convingerea că și cititorii mei au înțeles exact asta. Și trag nădejde că și domnul Laszlo Alexandru va pricepe. Dacă va vrea să priceapă. N-am zis în textul meu nici că Goma e antisemit, nici că nu e. Dacă este antisemit, dacă își torturează acasă nevasta evreică și copilul pe jumătate evreu, dacă incită la ură rasială prin scrierile sale sau mai știu eu ce mai face el ca antisemit, atunci să fie judecat și închis. Pentru că, din câte știu eu, în Uniunea Europeană manifestările rasiste, antisemite sunt pedepsite prin lege. Domnul Laszlo Alexandru ne spune că a auzit domnia sa că atât judecătoria, cât și tribunalul și-au format deja o părere. Fără proces. Nu mai este nevoie, lucrurile sunt evidente chiar din scrierile lui Laszlo Alexandru și din cele ale “exegeţilor scandalizaţi de aberaţiile lui Goma”.  La zdup cu el! Dacă o mai avea bătrânul Goma zile de trăit, poate va mai scrie o “Gherlă”, niște “Patimi după Pitești”, oleacă de “Ostinato”. Și atunci, scriitorul și criticul Laszlo Alexandru, dându-și jos mantaua de vânător de naziști, va scrie iar frumos și competent despre opera literară a scriitorului reeducat Paul Goma. Așa cum a mai făcut-o.

            P-S: Îi atrag atenția domnului Laszlo Alexandru, filolog, că nu sunt “ziaristul lui Voiculescu”. Poate “ziarist la Voiculescu”, ceea ce e cu totul altceva. Îl invit să îmi arate un singur text publicat de mine în “Jurnalul Național”, unul singur,  hai, fie și o frază, nu un articol întreg – fiindcă văd că se pricepe să scoată fraze din context – care să acopere sintagma asta: “ziaristul lui Voiculescu”. Ar putea să plece chiar de la textul despre Paul Goma, apărut totuși în “Jurnalul Național” – ziarul lui Dan Voiculescu, ins din care Goma numai n-a mușcat cu dinții. Îi recomand, bonus,  și “O zi din viața lui Van Doiculescu”, de pe blogul meu. Și dacă îmi va arăta acel text care demonstrează că sunt “ziaristul lui Voiculescu” eu mă angajez public să nu mai spun toată viața nicio vorbă bună despre Paul Goma și să-i ard toate cărțile din biblioteca mea. Știm amândoi că se practică.

Sursa: Viorel Ilișoi – Fost ziarist, scriu chestii

Cititi si: La Multi Ani, Paul Goma! Marele scriitor anticomunist despre Tismaneanu si toti “puii de bolsevici” ai Romaniei, in 11 puncte