Pacepa cel Mare şi Puternic II. Cursele care i-au fost întinse unui fost director al CIA
Echipa Pacepa îşi propune să mute atenţia de la relaţia lui Pacepa cu KGB-ul şi de la încetarea cooperării şi subordonarii serviciilor de informaţii româneşti faţă de Uniunea Sovietică, şi să ralieze instituţii şi oficiali americani împotriva lui Larry Watts şi a cărţii sale Fereşte-mă, Doamne, de prieteni.
Pacepa merge atât de departe încât să pretindă sus şi tare că scopul lui Larry Watts este „de a discredita CIA prin discreditarea mea.” (Pacepa şi Rychlak (2013): 339).
În acest mod, echipa Pacepa l-a implicat pe fostul director al CIA, R. James Woolsey, provocând-l cu o versiune fabricată de “Larry Watts”. Împreună cu biografia fictivă descrisă mai sus, Pacepa, Bădin şi Tismăneanu oferă domnului Woolsey denaturări crase privind munca mea pentru a determina comentariul său negativ.
Permiteţi-mi să fiu clar: Dl Woolsey agreează cu tezele centrale ale Dezinformarii, şi anume că Kremlinul a dus o campanie anti-Vatican, care a proliferat anti-americanism şi anti-semitism, în special în Orientul Mijlociu, şi că a sponsorizat terorismul. La rândul meu, consider că documentaţia disponibilă despre operaţiunile sovietice confirmă o astfel de concluzie.
Cu toate acestea, acuzaţiile lui Pacepa (şi ale lui Tismăneanu) privind presupusa implicare românească în aceste operaţiuni după 1963, sunt atât de flagrant în contradicţie cu atestarea documentară din mai mult de şapte ţări încât ar fi ridicole dacă asemenea acuzaţii nu ar fi fost atât de dăunătoare relaţiilor româno-americane.
Folosind sprijinul d-lui Woolsey pentru tezele centrale din Dezinformarea, precum şi relaţii mai vechi de încredere, care poate s-au bazat pe informaţii exacte cu privire la operaţiunile sovietice, Pacepa, Bădin si Tismăneanu au reuşit acum să convingă pe fostul director al CIA să ignore cartea mea, alte publicaţii ale mele, sau emisiunile mele de televiziune sau de radio, dând mai degrabă crezare la ceea ce spun ei despre Larry Watts.
Folosind această tehnică ei au cauzat reacţiile d-lui Woolsey la declaraţii incorect atribuite de ei lui Larry Watts, din nou cu atenţie să evite orice citare sau citat, care ar fi permis domnului Woolsey să le verifice autenticitatea. Nici una dintre publicaţiile mele anterioare nu atribuie vreo declaraţie sau acţiune fostului director al CIA, Woolsey – dincolo de semnalarea prezenţei sale într-un simpozion public – dl. Woolsey nefiind menţionat măcar o dată în Fereşte-mă, Doamne, de prieteni.
Potrivit scenariului “din auzite” al lui Pacepa, Larry Watts a susţinut că fostul director Woolsey i-ar fi declarat că Pacepa ii marturisise ca a fost agent KGB ( redau cuvintele lui Pacepa: “am mărturisit în biroul său [Woolsey] CIA, că am fost un agent KGB”). Pacepa susţine în continuare că Larry Watts se referă “la anumite documente confidenţiale ce ar fi fost găsite în arhivele CIA” care pretindeau că Ceauşescu s-ar fi “rupt de blocul sovietic”, atunci când “el a fost executat în 1989 pentru că CIA a ascuns adevărul despre el pentru a evita să recunoască că mi-a acordat azil politic, chiar dacă aceasta a ştiut tot timpul că am fost de fapt un agent KGB toată viaţa mea”. (Pacepa şi Rychlak (2013): 339).
Prezentând în mod fals activitatea lui Larry Watts ca urmărind să discrediteze CIA – şi sugerând că argumentele lui Watts nu ar fi fost documentate cu cea mai mare precizie – Pacepa şi Bădin declară apoi în mod paradoxal, că Larry Watts a încercat să se asocieze cu însăşi organizaţia pe care avea intenţia să o discrediteze, că el pretindea “ca lucra pentru CIA” si ca “Watts a scris în biografia sa, (publicată mai apoi şi pe blogul său ) că el a lucrat în CIA”(Pacepa şi Rychlak (2013): 340; Badin.ro, 18/10/12 and 19/10/12).
Acestea sunt minciuni sfruntate. Domnul Tismăneanu promovează aceleaşi minciuni mai pe ocolite când declară că “Se atribuie unei cunoscute personalitati americane cuvinte pe care acesta nu le-a rostit niciodata. Ma refer la dl R. James Woolsey, fost director al CIA. Se recurge aşadar la minciuni crase, la desfigurarea intentionata a adevarului, la falsificari brutale ale unor fapte verificabile.” (Tismaneanu.wordpress.com, 27/07/13)
Bădin este mai explicit în discuţia cu domnul Pacepa, afirmând că: “Potrivit lui Larry Watts, fostul director al CIA, James Woolsey, a spus că ai recunoscut în Biroul său de la CIA că l-ai denigrat pe Ceauşescu pentru că ai fost un agent KGB. “(EVZ, 29/07/13). Nu este de mirare ca, având în vedere sursele sale, co-autorul cărţii lui Pacepa declară de asemenea că “Watts susţine că dovada că Pacepa a fost un agent KGB a fost furnizată de către fostul director al CIA James Woolsey, care ar fi dezvăluit că Pacepa a recunoscut la el, în biroul său CIA, că el fusese un agent KGB toată viaţa lui” (http://www.wnd.com/2013/07/ion-mihai-pacepa-hero- la-vest-şi-România).
În conformitate cu standardele bunelor practici de dezinformare, Pacepa, Tismăneanu, Bădin si Rychlak tot nu reuşesc să identifice vreo carte, articol, pagina, emisiuni de radio sau TV în care Larry Watts sa fi facut aceste afirmaţii bizare. Ei nu le pot produce pentru că acestea nu există. Crezându-l pe Pacepa et al., dl. Woolsey reacţionează în mod natural la astfel de “afirmaţii evident ridicole”, etichetându-le drept minciuni ce sunt. Reuşind cu succes să prezinte în mod mincinos pe Larry Watts ca făcând acele afirmaţii absurde, echipa lui Pacepa reuşeşte să scoată de la dl. Woosley acel comentariu neinformat conform căruia “afirmaţiile lui Watts sunt minciuni”. Afirmaţiile la care dl. Woolsey a răspuns sunt întradevăr mincinoase, dar sunt minciunile ale lui Pacepa, Tismăneanu şi Bădin, nu ale lui Larry Watts.
Comentariul d-lui Woolsey este exact genul de trofeu pe care Pacepa, Tismăneanu şi Bădin îl doreau cel mai mult, — o declaraţie clară de la un fost oficial american, ba chiar mai mult, un fost director al CIA, de denigrare a muncii lui Larry Watts. Acest lucru este reflectat de insistenţa cu care afirmatia d-lui Woosley apare pe siturile de internet ce sustin linia Pacepa. Membrii echipei lui Pacepa au mai puţin succes în atingerea obiectivului lor secundar, acela de a-l angaja pe Larry Watts într-o polemică cu fostul director Woosley, lăsându-i intre timp pe Pacepa şi colegii săi să-si continue răutătile cu impunitate.
Cunoscând masinaria utilizata de către Pacepa & co., aş prefera să mă abţin de la comentarii suplimentare dacă nu aş avea în vedere faptul că lipsa mea de reacţie poate da impresia greşită că 1) aceste atacuri la credibilitatea mea au o oarecare bază, sau că 2) opinia curentă a d-lui Woolsey despre Pacepa şi despre colaborarea serviciilor de informaţii româno-sovietice reprezintă şi opinia comunităţii americane de informaţii, CIA în mod special. Niciuna din impresii nu este adevărată.
De fapt exista cel puţin zeci de documente CIA care detaliază independenţa anti-sovietică a regimului din România, în special în cadrul Pactului de la Varşovia, post-datate dezertării lui Pacepa. Cei care doresc să verifice pot consulta, de exemplu, colecţia de rapoarte elaborate de Colonelul Ryzsard Kuklinski a cărui contribuţie la interesele SUA si NATO depăşeşte cu mult pe cea a lui Pacepa. Kuklinski, o sursă mai mult mai de incredere decât Pacepa, a descris în mod repetat independenţa din România cu admiraţie în aceste documente şi în interviurile sale publicate (http://www.foia.cia.gov/collection/wartime-statutes-instruments-soviet-control, 18 martie 2011, Kultura (Paris), 4 475 (aprilie 1987): 3-57).
Opinia d-lui Woolsey, că “toate serviciile de informaţii ale blocului sovietic au fost, sub o formă sau alta, controlate de KGB”, a fost probabil formată atunci când a acţionat ca director CIA (02/92 – 01/94), timp la care arhivele din blocul sovietic abia se deschiseseră. La începutul anilor 1990 am împărtăţit şi eu această opinie, cel puţin în parte.
Cu toate acestea, acea opinie nu mai reprezintă stadiul actual al cunoştiinţelor din cadrul agenţiilor de informaţii americane sau din rândul experţilor academici. Dimpotrivă, colectiile din arhive fostele regimuri ale blocului sovietic –şi de SUA– puse la dispoziţie din 1991 încoace confirmă toate deteriorarea progresiva a colaborarii dintre serviciile de informatii româneşti şi sovietice înca de la începutul anilor ‘60. Mai mult, un fost şef KGB pe contrainformaţii externe, acum rezident in Statele Unite, a susţinut că din 1971, “Securitatea de stat din Romania a încetat legăturile sale cu KGB” în timp ce “alte servicii secrete din Europa de Est au devenit chiar mai intens subordinate sovieticilor“ (http://hir.harvard.edu/intelligence/window-of-opportunity).
În mod evident, recunoasterea deschisă de faptul că dl. Pacepa a fost un agent al KGB-ului de-a lungul carierei sale în aparatul de securitate de stat din România a deranjat. Dar disconfortul lui Pacepa este oarecum surprinzător. El recunoaşte în cartea sa din 1987, Orizonturi rosii, că primise instrucţiuni direct de la înaltul ofiter KGB Alexander Saharovski, şi ca avusese întâlniri private cu şeful KGB Yuri Andropov. Pacepa a continuat să recunoască relaţia sa privilegiată cu lideri KGB în articole ulterioare, precum şi în volumul său actual, unde descrie în mod repetat pe şeful serviciilor de informaţii externe al KGB-ului ca pe “şeful şi mentorul” său şi pe liderul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice ca pe “seful sau suprem”, atribuind Kremlinului “ascensiunea lui la vârful ierarhiei serviciilor de informaţii externe române” (Pacepa şi Rychlak (2013): 45, 90, 150, 191, 281, 375).
In câteva ocazii, el este destul de explicit despre natura ordinelor pe care le-a primit de la şefii lui KGB. El susţine, de exemplu, că în 1972 şeful informaţiilor externe KGB “i-a dat responsabilitatea pentru operaţiunile ilegale din România.” (The American Spectator 09/07/10). Ce responsabilitate i-a încredinţat KGB-ul cu un an după încetarea completă a cooperarii serviciilor de informaţii sovieto-române, voi lăsa cititorului plăcerea să tragă propriile concluzii.
Insistenţa lui Pacepa referitoare la ordinele ce le primea de la eşalonul de vârf al KGB crează o contradicţie destul de mare, acum când el susţine că nu a fost niciodata “un agent KGB.” Echipa lui de aplaudaci respinge orice sugestie că Pacepa a fost agent KGB ca un nonsens total şi o fantezie confuză. Dl. Tismăneanu deplânge faptul că “Se lanseaza scenarii abracadabrante conform carora [Pacepa] ar fi fost agent sovietic”; la randul sau, co-autorul lui Pacepa susţine că afirmaţia “Pacepa a fost un agent KGB” este “absurdă” (Tismaneanu.wordpress.com, 27/07/13, http://www.wnd.com/2013/07/ion-mihai-pacepa-hero-to-the-west-and-romania/, 29 Iulie 2013)
Recunoaşterea ca Pacepa este agent KGB nu este nici pe departe fantezia halucinantă descrisa de dl. Tismaneanu, in condiţiile în care Pacepa însuşi admite deschis că Administraţia Prezidenţială americana, care i-a acordat azil politic in 1978, 1) l-a considerat ca “agent KGB”, 2) a crezut că dezertarea sa a “fost regizată de către KGB”, şi 3) chiar a mers atât de departe încât să-i “interzică să public[e] orice până la sfârşitul vieţii” (Pacepa şi Rychlak (2013): 332, 342).
Marea victorie urmarită şi obţinută de Pacepa şi echipa sa în această campanie este declaraţia lui Woolsey (reprodusă din Evenimentul Zilei) conform căreia 1) “Watts susţine că generalul Pacepa m-a informat că ar fi fost agent KGB timp de mai mulţi ani”, si 2) “Afirmaţia lui Watts, cum că Pacepa mi-ar fi mărturisit că ar fi fost agent KGB, este o minciună”. (http://www.evz.ro/detalii/stiri/fostul-sef-al-cia-james-woolsey-interviu-in-exclusivitate-pentru-b1-si-evz-larry-watts-1050761.html)
Fără îndoială D-nii Pacepa, Tismăneanu şi Bădin văd aceasta ca pe un game, set si match.
Ca să fim clari, până la acest moment dl Woolsey a reacţionat normal, conform dezinformării oferite lui de Pacepa et al. Acum el comite o eroare in contul sau. Conform cu Front Page Magazine, în 2004 dl. Woosley a participat cu dl. Pacepa la o dezbatere cu trei invitaţi intitulată “Resurectia KGB” in care Pacepa a declarat ca “Mi-am petrecut 27 de ani din viaţa lucrând pentru KGB, am încetat să mai fiu agent KGB în urmă cu 27 de ani..” (http://archive.frontpagemag.com/readArticle.aspx?ARTID=13185).
Excluzând posibilitate ca moderatorul să-i fi confundat pe d-nii Woosley si Pacepa cu alte persoane, este probabil că dl. Woosley şi-a amintit greşit. Pacepa a admis in cadrul dezbaterii că he “worked for the a lucrat pentru KGB” pentru întreagă sa perioadă de 27 ani în aparatul de securitate al României. În acelaşi context, Pacepa a recunoscut faptul că ofiţerul sovietic Sakharovsky fusese “fostul său şef”, eliminând orice îndoială la care KGB se făcea referinţa.
În orice caz, afirmaţiile din cartea mea sunt întru totul adevărate. Aşa cum am şi scris, de fapt, Pacepa “a declarat ca a fost agent sovietic de-a lungul întregii sale cariere în DSS” si “a admis” că a “petrecut 27 ani” ca agent KGB primind ordine de la ofiţeri sovietici. (Watts 2010): nota de final de capitol nr. 59 on 206, 660)
“Complotul monstru” prezentat de Pacepa, la fel ca şi cel al predecesorului său, Anatoly Golitsyn, a câştigat câţiva adepţi din interiorul serviciilor de inteligenţă americane – şi în special, din contra-spionaj, dar CIA – ca instituţie – nu a susţinut această teorie înainte de 1985, aşa cum Pacepa şi echipa şi-ar fi dorit ca noi să credem. De asemenea, CIA nu susţine această teorie nici în ziua de azi, contrar afirmaţiilor domnului Woosley.
Agentul Cominternului Willi Münzenburg e creditat cu inventarea Organizatiei Frontului Sovietic si a “cluburilor inocenţilor” (sau “idioţi folositori”) prin care a manipulat opinia vestică. De o manieră similară, Pacepa şi echipa persistă în mistificarea realitaţii, susţinând că România comunista din perioada 1963-1989 a fost un cal troian sovietic şi independenţa sa o farsă. Fabricaţia lor se destramă in confruntarea cu evidenţele coplesitoare din arhive.
În mod evident, Pacepa şi susţinătorii lui sunt îngrijoraţi că noi nu îi acordăm nicio atenţie omului din spatele cortinei, care ar putea să-l demaşte drept un vrajitor fals a cărui informaţie nu este nici pe departe cea mai bună sau cea mai puternică aşa cum ar vrea ca noi să credem. El insistă, însă, alături de domnii Tismăneanu şi Bădin că noi privim oriunde altundeva decât la teancul uriaş de documente accesibile care detaliază strânsa relaţie româno-americană, strânsa relaţie româno-chineză, şi relaţia antagonistă şi de multe ori direct ostilă intre România si Uniunea sovietica.
Conform cu practica legală verificată în timp: “Dacă faptele sunt de partea ta, atunci foloseşte faptele; dacă legea e de partea ta, atunci foloseşte legea; dar dacă niciunele nu sunt de partea ta, atunci ataca-ţi oponentul”! Incapabili să combată avalanşa de evidenţă documentară, Pacepa, Tismăneanu şi Bădin, complet şi clar poziţionaţi în al treilea mod de abordare, atacă versiunile lor imaginate despre trecut si pe personajul Larry Watts, mai degrabă decât argumentele şi evidenţa pe care le-am prezentat-o în Fereşte-mă, Doamne, de prieteni.
Acest articol a este preluat de la Adevarul
Pentru versiunea originala, in limba engeleza, accesati LarryLWatts.blogspot.com
Prima parte a acestui material poate fi citita aici: Larry Watts combate rolul cel mic al cuplului informativ Pacepa-Tismaneanu: “Diseminarea de informaţii false concepute pentru a induce în eroare factorii de decizie şi/sau opinia publică cu scopul luării de măsuri dăunătoare pentru interesele lor”
Sursa: Ziaristi Online
După încheierea Războiului Rece, ofiţerul german care l-a preluat pe Pacepa din adăpostul pe care şi-l găsise, în iulie 1978, în toaleta publică de sub Catedrala din Köln, a devenit şeful Biroului Federal German pentru Apărarea Constituţiei. În 1996, el a recunoscut în faţa omologului său din Serviciul de Informaţii Externe român că germanii îl predaseră pe Pacepa americanilor în decurs de 72 de ore după dezertarea lui, în parte fiindcă nu se îndoiau că aveau de-a face cu un agent infiltrat de sovietici.
In concluzie, retineti: Pacepa = crime impotriva umanitatii. De ce vrea sa scape tortionarul: procesul de la Tribunalul Penal International, condamnarea, arestarea si un sfarsit demn de Rudolf Hess. Un Rudolf Hess al Marelui URSS.
