Romanii din SUA reclama: Corina Dragotescu a “emigrat” in America pe banii cetatenilor Romaniei, printr-o sinecura la Consulatul General de la Los Angeles

COSTURILE DE EMIGRARE ÎN SUA ALE JURNALISTEI CORINA DRĂGOTESCU VOR FI PLATITE DE CETĂŢENII ROMÂNIEI

Consulul General al României la Los Angeles, Eugen Chivu, a declarat pentru ziarul Mioriţa USA, că jurnalista Corina Drăgotescu va fi ataşat de presă al Consulatului, începând de la 1 septembrie 2013. Din discuţia cu domnul Consul General reiese că postul este nou creat, iar salariul jurnalistei va fi plătit din bani publici. Corina Drăgotescu va începe munca direct cu o pauză, pentru că urmează Labor Day weekend.

Ce datorii au de achitat contribuabilii şi statul român faţă de Corina Drăgotescu, o jurnalistă controversată, care şi-a anunţat intenţia de emigrare în octombrie 2012, într-un reality show lacrimogen la TV? Potrivit declaraţiilor ei din 2012, soţul a caştigat la DV Lottery, iar motivul emigrării este fiica lor, care studiază fashion & modeling la UC Riverside din Long Beach, CA. Dar despe facultăţile de ”maioneză cu ciuperci” din SUA discutăm altadată. ” Plec pentru un viitor mai bun pentru fata mea. M-am dus în America foarte des, de 12 ani merg de două ori pe an, cel puţin. Am văzut cum este să trăieşti într-o ţară în care vin oameni din toate locurile şi în care toleranţa înseamnă ceva. Aveam nişte vise, am trăit 20 de ani să-mi ating acele vise. După 30 de ani de muncă mă aşteaptă un anunţ al unui alt ‘domn Boc’ care să-mi spună: nu avem bani să vă plătim pensia. Prefer să te duci în afară, unde munceşti 10 – 15 ani, dacă Dumnezeu îmi dă sănătate, îţi depui bani de pensie său pentru viitorul copilului şi reuşeşti să-i oferi o viaţă normală familiei pe care o ai. Pornesc la un alt drum”, a declarat ziarista în 5 octombrie 2012, la RTV.

Este normal ca familia Drăgotescu să-şi susţină unicul copil. Nu este normal să uzeze de metode de parvenire dâmboviţene pentru a obţine o sursă de venit în SUA. Românii din America şi-au câştigat respectul pentru că s-au integrat în societetate prin forţe proprii (fără proptele de la Bucureşti), respectând legislaţia şi valorile ţării adoptive. Drăgotescu vine in SUA cu balcanisme, a renunţat deja la obiectivele declarate anul trecut (corespondent RTV; şcoală de nutriţie în California), iar acum are ambiţia “să aibă grijă de românii-americani”. Numai că românii-americani nu au nevoie de grija dumneaei pentru că se descurcă foarte bine singuri, unii de zeci de ani, alţii de 3-4 generaţii.

În calitate de angajată MAE, Corina Drăgotescu nu va presta servicii pentru SUA, deci nu va avea dreptul la ajutor social sau pensie din partea statului american, ci va depinde tot de “un domn Boc”. Metodele dâmboviţene de parvenire nu dau roade în administraţia publică sau în firmele private americane, dar pot să infecteze uşor orice bucată de pământ românesc – misiunile diplomatice ale României din străinatate sunt “pământ românesc”.

Corina Drăgotescu s-a lansat în presă imediat după Revoluţia din 1989, iar de-a lungul timpului şi-a exprimat sprijinul pentru Ion Iliescu, echipa lui neo-comunistă şi alţii. În iunie 1990, Corina Drăgotescu era de partea minerilor, care băteau studenţii din Piaţa Universităţii şi susţinea că “minerii au făcut bine că au distrus jumătatea putredă a mărului”. Ca o nostalgică veritabilă, Corina Drăgotescu a cumparat brandul comunist “Scânteia”.

“Procedura de achiziţionare a mărcii «Scânteia» a fost demarată la începutul anului 2007, şi la sfârşitul lunii martie 2008, am intrat în posesia brand-ului. Deţin dreptul de proprietate asupra tuturor domeniilor, mai puţin Imobiliar şi IT. Pot să spun că plănuiesc să lansez un produs de informaţii pe zona de Internet, şi anume un site. Am două domenii înregistrate deja – www.scanteiaonline.ro şi www.ziarul-scanteia.ro. Ambele domenii sunt înregistrate pe numele Magdalena Gabriela Bolintineanu, asistenta consilierei mele. E un proiect. Nu ştiu dacă voi rămâne cu forma aceasta, cu linia gândită acum un an şi jumătate în urmă”, a declarat Corina Drăgotescu.

O parte dintre românii din SUA – pe care ea declară că vine să-i ajute – au emigrat din cauza mineriadelor, securiştilor, comuniştilor, corupţiei şi parveniţilor plătiţi din bani publici. Deci, românii din SUA nu au nevoie de ajutorul Corinei şi al altora ca ea. Cei care au ajuns în SUA înainte de 1989 – oameni cărora li s-au confiscat averile, li s-a retras cetăţenia română şi nu mai aşteaptă pensii sau ajutoare din România – nu au motive sa agreeze opiniile doamnei Drăgotescu, care a susţinut adesea că “statul român are, deci statul trebuie să ne dea” şi a muncit “pe brânci” pentru a stoarce cât de mulţi bani a putut de la statul român. Ştiaţi că a divorţat de soţ ca să primească o locuinţă de la stat şi apoi s-a recăsătorit cu “biletul ei câştigător” la DV Lottery? Presupun că şi pentru postul din LA a transpirat în acelaşi fel greţos – s-a mutat din trust în trust şi a cântat “imnuri” celor care au plătit-o mai mult. Ca urmare, nu sunt prea mulţi români din SUA care au nevoie de sprijinul Corinei, în afară de familia şi prietenii ei.

Unul dintre rolurile misiunilor diplomatice româneşti din străinatate este acela de a acorda sprijin cetăţenilor români aflaţi în dificultate într-o ţară străină. Dar ajutorul nu constă în angajarea la consulat sau ambasadă pentru românii incapabili să-şi gasească un loc în societatea americană. Ca urmare, decizia Bucureştiului de a-i oferi o sursă de venit Corinei Drăgotescu la Los Angeles, nu putea veni decât ca o rasplată pentru servicii politice murdare, facute unui papiţoi sus pus, lipsit de educaţie şi bun simţ. Pe langă salariul în lei şi indemnizaţia în valută – potrivit legii – Corina Drăgotescu va avea dreptul la o indemnizaţie de instalare, sporuri, premii şi beneficii; o indemnizaţie pentru soţul ei (dacă acesta nu va fi încadrat în muncă în SUA) şi o sumă care va acoperi o parte din taxele de studii ale fiicei ei. Pe scurt – contribuabilii români vor suporta costurile emigrării Corinei în SUA, demenţial! Detalii despre salariile diplomaţilor, aici: http://www.realitatea.net/afla-care-e-salariul-mediu-la-mae-si-cat-castiga-diplomatii-romani_1049475.html

http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_modificare_salarizare_misiuni_consulare_334_2007.php

http://lege5.ro/Gratuit/gu3domjt/legea-nr-495-2004-privind-salarizarea-si-alte-drepturi-banesti-ale-personalului-din-administratia-centrala-a-ministerului-afacerilor-externe-si-de-la-misiunile-diplomatice-oficiile-consulare-si-instit

Ghidul Viitorului Diplomat, pagina 11: “dacă visezi să devii membru al Corpului diplomatic şi consular al României, trebuie să ocupi o funcţie publică, să nu fii membru al unui partid politic, să cunoşti cel puţin o limbă străină, să fi absolvit Academia Diplomatică său să fi promovat concursul de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României (organizat potrivit regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului de admitere în Ministerul Afacerilor Externe) şi nu în ultimul rând să ai o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de Ministerul Afacerilor Externe. Concursurile de admitere în Corpul diplomatic şi consular se organizează pentru funcţiile diplomatice său consulare vacante. Dacă ar fi să întrebăm un specialist în acest domeniu, ar declara că sociabilitatea, lucrul în echipă, ţinuta vestimentară, spiritul analitic şi capacitatea de sinteză, flexibilitatea, rigurozitatea şi, nu în ultimul rând, loialitatea sunt printre calităţile care nu ar trebui să-i lipsească unui diplomat.” http://csd.aser.ro/files/2012/01/Ghidul-Viitorului-Diplomat.pdf

Aha, deci loialitatea faţă de anumite grupuri de interese o recomandă pe Corina Drăgotescu pentru un post în diplomaţie! Încă n-am auzit-o vorbind în engleză, dar va primi un spor pentru limbi străine. Academia Diplomatică nu a absolvit-o, vechime în MAE nu are. Oare a câştigat un concurs? Când? Cine au fost contracandidaţii ei, cine a declarat-o admisă şi a decis angajarea ei în LA? Corina Drăgotescu, bolnavă de cancer cu câţiva ani în urmă, are o stare de sănatate perfectă aşa cum prevede legislaţia? Cine a decis că e necesar acest post la Los Angeles pentru ca Drăgotescu are treburi personale acolo? Presupn că a transpirat “pe brânci” pentru acest post, în stilul ei caracteristic de oportunistă. Manierele “elegante” ale jurnalistei le cunoaştem din apariţiile ei televizate – de exemplu din altercaţia cu Andreea Pora (Revista 22), în direct la Realitatea TV, în 2010.

Doamna Drăgotescu ne-a transmis că vrea să vorbească cu directorul ziarului Mioriţa USA, după ce vine la post. Sunt curioasă pe ce ton şi ce are de gând să ne ofere ca să nu mai scriem adevărul despre ea? O admir pentru ambiţia cu care încercă să implementeze în SUA sistemul mizerabil de pile, cunoştinţe şi relaţii cu care a facut carieră în România. Numai ca integrarea în SUA nu este similară cu integrarea în Consulatul din LA, iar aceasta este o altă lecţie pe care o are de învăţat. Gogoşile “dinozaurilor” din mass media românească – categorie căreia aparţine Corina, nu valorează nici cât o ceapă degerată în societatea americană. În curând s-ar putea să auzim că a arestat-o poliţia pentru că a încercat să dea şpagă undeva.

De ani de zile singurul “refren” pe care-l auzim la misiunile diplomatice româneşti din SUA este “nu avem bani”. Din cauza lipsei de fonduri misiunile diplomatice funcţionează cu personal redus. În ultimii ani s-a discutat varianta angajării part time a unor români din comunitate, o soluţie care ar reduce cheltuielile MAE prin eliminarea costurilor de relocare, transport, şi întreţinere pentru famillile diplomaţilor trimişi temporar la post în SUA. La Ambasada României din Washington DC – principala misiune diplomatică a României în SUA, nu s-a zugravit interiorul de mai mulţi ani. Instalaţiile de încălzire şi răcire sunt vechi şi nu mai fac faţă necesităţilor. Clădirea Ambasadei, cumpărată de Regina Maria în anul 1926, necesită renovări pentru care nu sunt alocate suficiente fonduri. Ambasada nu mai are bucătar de vreo 7-8 ani; pentru recepţii şi evenimente este nevoită să apeleze la firme de catering şi la improvizaţii. Personalul diplomatic şterge praful, dă cu mopul şi curaţă băile de la locul de muncă, pentru că ambasada nu are fonduri să angajeze o firmă de curaţenie sau o femeie de serviciu permanent. Prosperitatea unei ţări se vede la Washington DC şi dupa acest criteriu – clădirile şi posibilităţile ambasadelor. Bine că MAE a gasit resurse ca să-i platească un salariu Corinei Drăgotescu , pentru a tăia frunze la câini în Consulatul din LA! Sper că vom primi fotografii cu Corina, când va fi rândul ei la curăţenie în clădirea Consulatului. Sau va fi generoasă şi va plăti din propriul ei salariu o femeie de serviciu la Consulat?

În concluzie, cei care aţi plecat din România pentru că v-aţi săturat de corupţie, nepotisme, parveniţi şi relaţiile lor – vizitaţi Consulatul General al României din Los Angeles după 1 septembrie 2013 şi căutaţi-o pe Corina. Va fi benefic – salvaţi bani! Vă veţi aminti de ce aţi plecat din ţară; vă va trece repede dorul de casă şi cheful de a vizita România, deci nu veţi mai cheltui bani pentru biletele de avion şi cadouri pentru România. Mulţumim mult pentru ajutor, Corina!

Sursa: Publicatia romanilor din SUA Confluente Literare via Ziaristi Online

Cititi si:

Adevăr sau ficţiune?

de Corina Dragotescu

Piaţa Universităţii continuă să fie pentru mulţi oameni un motiv de îngrijorare, datorită apariţiei actelor de violenţă din partea unora dintre manifestanţi. Că există subterane politice, că undeva un creier diabolic elaborează o tactică a demonstraţiei, că sunt în Piaţă oameni de bună credinţă, care continuă să aibă impresia că ceea ce fac ei acolo este rodul unei spontanietăţi revoluţionare, astea sunt lucruri pe care deja le ştim cu toţii. Personal, însă, nu înţeleg de ce lupta pentru putere trebuie să îmbrace asemenea forme şi nu poate fi dusă, oricât ar fi ea de agresivă verbal, doar în planul confruntărilor politice.
Cât despre Piaţa Universităţii, poliţia declară că nu intervine fiindcă îi este teamă.

Da, avem o poliţie care stă şi se uită neputincioasă atunci când este bătută, huiduită şi împroşcată cu noroi. Totuşi, pe ici, pe colo, atunci când mitingiştii săvârşesc infracţiuni de genul furturi de buzunare sau de maşini, poliţia intervine, evitând însă un impact cu demonstranţii.

Am văzut la poliţie pe unul dintre manifestanţi, reţinut pentru furt de maşini şi ceea ce m-a pus pe gânduri a fost nu situaţia jalnică în care acel om, de altfel fără antecedente a ajuns, ci trauma psihică suferită de un individ de a cărui slăbiciune de caracter s-a profitat la maximum. Chiar şi poliţiştii au fost confruntaţi cu o situaţie fără precedent, cu un om care plângea, rugând să n u fie pus în libertate pentru că îi este teamă să nu păţească ceva. am aflat de la organele de poliţie şi am văzut apoi cu ochii mei că individul, numit I.G., a fost adus la circa de poliţie într-o stare de mizerie de nedescris, având pe corp eczeme datorate lipsei de igienă personală. Un om ajuns infractor, într-o conjunctură nefericită şi care îşi va plăti scump momentul de rătăcire. Iată câteva din lucrurile declarate de I.G., consemnate în dosarele poliţiei.

În ziua de 20 aprilie, la întreprinderea unde acesta lucra s-a prezentat un individ mărunţel şi cu mustaţă, pe nume Marian, din partea Asociaţiei 16-21 decembrie, ca să ia câţiva oameni să meargă la demonstraţie, precizând că se va face grevă în Piaţa Universităţii. I.G., împreună cu alţi trei colegi de serviciu, a acceptat această propunere.

A doua zi, celor racolaţi li s-a făcut un instructaj, au fost puşi să semneze adeziuni pentru intrarea în asociaţie, adeziuni pentru punctul 8 al Proclamaţiei şi abrogarea Decretului 473. Totodată , li s-a promis o sumă de 2.500lei dacă vor sta o lună în Piaţă şi li s-au dat identităţi, date de starea civilă, adrese false. I.G. a primit numele de Braham Florin, născut în 15.09.1965, părinţii Tiberiu şi Somna, domiciliul în Techirghiol, str. Valentin Iuliu Camacea 30 (după ce I.G. a fost prins de organele de poliţie timp de trei zile a susţinut sus şi tare că acestea sunt datele sale reale, abia ulterior a recunoscut adevărata sa identitate). Instructajul a fost făcut de un cetăţean cunoscut în Piaţă sub numele de Dincă Gheorghe (George). În data de 22 a avut loc o demonstraţie, condusă de Dincă, la care a participat şi un preot, Grecu Sorin, ce făcea slujbe la oprirea coloanei de demonstranţi în faţa locurilor unde au căzut eroii Revoluţiei. La Televiziune, când au ajuns, o parte din demonstranţi au spus să intre să ocupe un post de televiziune, lucru care din fericire nu s-a întâmplat. În data de 28 aprilie, s-a trecut la organizarea patrulelor de noapte, înarmate cu bâte. I.G. era şef de patrulă pe porţiunea dintre ceasul Universităţii şi Dunărea, în timp ce simetric, pe partea Teatrului Naţional există o alta, condusă de Adrian Nemţiu. Acestea aveau ca sarcină să alunge persoanele în stare de ebrietate, organele de poliţie şi persoanele de „rea-credinţă”.

În data de 30 mai, deci o lună mai târziu, în cortul Asociaţiei au fost chemate câteva persoane, printre care I.G. şi s-a discutat prima oară despre „necesitatea” de a se face rost de o maşină. A doua seară pe 31 mai, împreună cu Vrânceanu Telu, Zaharia Valentin şi Dincă Gheorghe, I.G. a plecat spre restaurantul Budapesta, unde au fost încercate 4 maşini. Trei aveau sistem de alarmă, iar a patra, deşi nu avea o asemenea protecţie, nu a putut fi deschisă . A urmat traseul Poşta Vitan, Policlinica Vitan, iar de la intersecţia Baba Novac a fost luată o Dacie neagră cu care I.G. a fost adus şi lăsat în Piaţă, pe la ora 2, în timp ce ceilalţi au plecat şi s-au reîntors dimineaţa în jurul orei 6. A doua seară, istoria s-a repetat, de data aceasta locul spargerii a fost zona Schitu Măgureanu, iar obiectul o Dacie roşie. Pe data de 2 iunie, în jurul prânzului, infractorul a fost ridicat de organele de poliţie, la sesizarea unui cetăţean, căruia i s-a părut suspectă prezenţa lui I.G. lângă această a doua maşină, 18- B-313.

Pe tot timpul cât s-a aflat în Piaţă, I.G. a dormit în corturi şi a mâncat, după declaraţiile sale, la cantina PNŢ-cd, pe baza unor bonuri, distribuite zilnic, în valoare de 40,35, 12, 25 lei. Grupurile de cinci care mergeau la masă erau permanent însoţite de două persoane. În ceea ce priveşte igiena corporală, ca loc de baie era folosit havuzul de la Arhitectură, iar pentru necesităţi chiar şi boscheţii din faţa Inter-ului.

Cam asta ar fi, pe scurt, declaraţia lui I.G. existentă în dosarele poliţiei la ora actuală. Cât este ea de adevărată, va fi constatat de organele în drept. Nu ştim care va fi gradul de vinovăţie stabilit de instanţă şi care va fi soarta acestui nenorocit, dar un lucru e cert: am văzut un om plângând în timp ce ruga organele de poliţie să nu fie pus în libertate, fiindcă pentru el libertatea poate însemna chiar moartea.

E greu de crezut asemenea poveste şi sper, din tot sufletul, că tot ce am auzit să fie doar o ficţiune închipuită de o minte bolnavă. ( :-) – nota mea)