Basescu, PR-ist pentru un KGB-ist?
Operatiunea din Taiwan prin care micul agent al lui George Soros, Remus Cernea – introdus in Parlamentul Romaniei pe sub usa, pe mainile murdare ale lui Victor Ponta si Radu Mazare – a incercat sa submineze interesele de politica externa nationala ale Romaniei se aseamana foarte mult cu tentativa extremistului Laszlo Tokes de a-l aduce pe Dalai Lama in “Tinutul Secuiesc”, cu consecintele ulterioare devastatoare pe latura relatiilor Romania-China, si asa aproape distruse de prioritatile agendei anti-nationale a presedintele demis al Romaniei, Traian Basescu. Parca pentru a-l completa pe Remus Cernea, prezidentiabilul lui Traian Basescu si al Retelei Soros, Mihai Razvan Ungureanu, recompensat de Ungaria pentru actiunile sale anti-romanesti din perioada scurtului sau mandat de prim-ministru, acum face pe compasionatul fata de situatia – ungurilor?, romanilor? – din Harghita-Covasna, din postura consacrata de mini-Ceausescu.
Tristetea presei de limba romana din tara noastra este ca pare sa nu mai aiba deloc nici interes si nici specialisti in decriptarea si explicarea unor mesaje si initiative anti-nationale intrevazute in miscarile politicienilor din Romania. De exemplu, recentele multumiri si prinosuri de recunostinta aduse de presedintele demis al Romaniei presedintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici, in contextul existentei unei campanii sinistre de deznationalizare si “moldovenizare” a romanilor din Transcarpatia, nordul Bucovinei, Tinutul Herta si sudul Basarabiei cat si a unor atacuri repetate si sfidatoare la adresa statului UE si NATO Romania – vedeti decapitarea bustului lui Mihai Eminescu si declararea pe capete ca persona non grata in Ucraina a unui numar ridicat de jurnalisti, scriitori si activisti romani, in ultimii doi ani – au ramas total neanalizate. Am tot asteptat sa vad si eu cine e mai rasarit din actuala sau din fosta presa, din Romania Mica sau din teritoriile romanesti ocupate, ca sa se ocupe de declaratiile aberante de la Sulina, facute de Traian Basescu in urma cu peste o saptamana. Tristete mare, fratilor: nimenea! Si ce s-a intamplat, de fapt, acolo? Domnul presedinte s-a dovedit un veritabil PR-ist pentru un KGB-ist, la fel cum predecesorul sau, Emil Constantinescu, s-a gandit sa ofere cea mai inalta decoratie a statului roman – Steaua Romaniei – unor alti doi dusmani recunoscuti ai tarii si natiunii noastre: Leonid Kucima si Piotr Lucinski, ambii formati la scoala KGB. Dar nu-i bai: si Basescu l-a decorat pe Tokes cu aceeasi distinctie nationala. Desi acum, in campanie agresiva “pro-romaneasca” cu unic scop euro-electoral, se face ca a uitat cu cine si pentru ce a stat la masa la Baile Tusnad.
In acest cadru transpirat public, de amicitie brusca si fierbinte Basescu-Ianukovici (cum, nu mai e prigonitorul Elenei Udrea Timosenko?), declaratiile inca presedintelui din cadrul aceleiasi reuniuni de la Sulina, privind reanalizarea situatiei vizelor pentru cetatenii Republicii Moldova, par sa aiba mai mult legatura cu recenta cerere a Ucrainei adresata imperativ Romaniei, de ridicarea vizelor pentru cetatenii ucraineni, ceea ce ar face ca raketii ex-sovietici sa intre in UE ca in branza, de pe teritoriu romanesc, cu parafa tovarasului de drum de la Cotroceni. Fraza cheie: “Este foarte adevărat, că mai este un palier, nu poţi să aplici taxele consulare discriminatoriu, deci va trebui găsită o formulă universal valabilă, nu numai pentru Republica Moldova”. Pam-pam. Basarabenii, saracii, au mai fost fraieriti o data, cand au crezut ca legea cetateniei era data pentru ei. Cand colo, in primele randuri-randuri nu s-au aflat nici romanii din Basarabia sfartecata, actuala Republica Moldova, daramite napastuitii din Ucraina multumitorului Ianukovici, ci taman cetatenii unei tarisoare din Orientul Mijlociu, interesati mai mult de facilitatile materiale ale cetateniei, dupa cum a relevat Organizatia Basarabenilor din Constanta (vedeti MO si anexele aici), cand in sfarsit s-a dat drumul la teava, prin 2009, dupa cinci ani de asteptari si de mandat basescian sub comisariatul makoveian.
Nici efuzia de testosteron si circul lui Basescu din praful santierului Autostrazii Arad – Nadlac nu au fost analizate in presa, in context international, desi, in practica, Autostrada A1 face parte din coridorul pan-european IV, al carui scop trasat este sa conecteze portul Constanta de… Ungaria via Bucuresti. Iar ungurii, se vede treaba, isi cunosc interesul. Deci, pentru cine se agita, de fapt, presedintele demis al Romaniei? Pentru romanii din Moldova sau pentru Ucraina? Pentru Romania sau pentru Ungaria? In cazul de mai jos, analistul de politica internationala Dan Tomozei, vede de la Beijing ceea ce responsabili de securitate nationala par sa nu vada din propria ograda. (Victor Roncea / Ziaristi Online)
COMENTARIU | Mihai Răzvan Ungureanu vs. Remus Cernea
Ungureanu şi Cernea se suprapun ca mesaj dacă privim cele două teme. Ungaria revendică zona din România în care locuiesc români de etnie maghiară, China susţine principiul existenţei unei singure Chine, considerând Taiwanul parte integrantă a statului. Fireşte, situaţiile diferă consistent. Niciunul dintre cei doi reprezentanţi ai Parlamentului României (şi nu doar ei) nu au judecat efectele pe care le pot produce prin susţinerea unor acţiuni şi declaraţii în spaţiul public, uitând că sunt parlamentari, de la intrarea până la ieşirea din mandat.
“Este limpede că starea de sărăcie economică şi socială în nordul judeţului Harghita este programată politic. (…) Asistăm, de fapt, la o aparentă incapacitate de absorbţie a fondurilor europene. Nu cred că acest lucru este real, cred că, din păcate, în mod voit, nordul judeţului Harghita este păstrat în afara oricărei şanse de prosperitate economică, iar acest lucru, replicat şi în alte zone ale României, dă dimensiunea exactă a incapacităţii administrative a unei părţi din clasa politică românescă şi, nu în ultimul rând, ne arată cât de îngust şi de meschin este calculul politic la nivelul aleşilor locali” – Mihai Răzvan Ungureanu, senator – România, august 2013
“De asemenea, indiferent de ceea ce ar spune reprezentanţi ai autorităţilor române sau ai altor state, avem deplina îndreptăţire politică de a efectua şi alte noi vizite în Taiwan pentru a ne întâlni acolo cu oricine dorim. Este o atitudine nepotrivită, de oriunde ar veni ea, aceea de a sugera în vreun fel restricţionarea drepturilor noastre cetăţeneşti de a vizita Taiwanul şi drepturile noastre politice de a avea opinii şi iniţiative şi a deschide un dialog, în calitate de deputaţi, pe orice temă şi cu oricine considerăm de cuviinţă. Personal îmi voi apăra aceste drepturi în orice fel de circumstanţe” – Remus Cernea, deputat – România, august 2013
Doi domni care se luptă cu statul român, în condiţiile în care ei reprezintă statul român, din ale cărui buget se hărnesc confortabil. Eroarea de a confunda libertatea de opinie, dreptul la cuvânt, în fond democraţia, cu inconştienţa unor declaraţii care pun persoana înaintea statului, nu este specific doar celor doi. În aceeaşi situaţie se află şi preşedintele Traian Băsescu, şi premierul Victor Ponta şi mult prea mulţi foşti sau actuali reprezentanţi ai României. Această situaţie anormală, aflată pe un punctaj personal, nicidecum pe lista unei priorităţi naţionale (dacă tot reprezinţi şi eşti în plata statului român) este demonstraţia simplă a faptului că România la nivel de stat nu deţine controlul niciunui compartiment al societăţii, iar comunicarea este realizată la nivel de “eu sunt, eu ştiu cel mai bine”.
Fără îndoială, cetăţenii Ungureanu şi Cernea au dreptul de a face orice afirmaţii, la fel cum pe orice petec din acest univers este liber să exprimi ceea ce gândeşti. Problema este cum şi unde te exprimi, dar mai ales de pe ce poziţie faci afirmaţiile. Niciunul dintre cei doi nu lasă fie şi o minimă şansă echilibrului şi dialogului, judecând exclusiv potrivit interesului personal. Ungureanu se află în disperată campanie electorală, preluând de la preşedintele Traian Băsescu subiectul “ungurimii”, Cernea se află în căutare de sine …
“Este limpede că starea de sărăcie economică şi socială în nordul judeţului Harghita este programată politic”. Această afirmaţie ar trebui să devină cap de listă în preocuparea Parchetului General al României şi al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), având în vedere gravitatea faptelor reclamate. Până acolo, însă, senatorul Ungureanu a descoperit şi afirmat situaţia într-un context evident oportunist, fapt care anulează din start obiectivitatea. Totuşi, în condiţiile în care, vreme de aproape cinci ani, Mihai Răzvan Ungureanu a deţinut funcţia de Director al Serviciului de Informaţii Externe (26 noiembrie 2007 – 8 februarie 2012), ulterior cea de premier (9 februarie 2012 – 7 mai 2012), nu trebuie explicat mai mult gradul de oportunism al declaraţiei, fie ea extrem de gravă. Tradus simplu, senatorul Ungureanu susţine că, în România, o parte a populaţiei este supusă unui regim de opresiune programată. Gravă afirmaţie, din păcate nesusţinută cu argumente. Afirmaţie similară aceleia cum că toţi românii care ajung în Europa sunt ţigani, construită pe aceleaşi considerente de oportunism electoral.
Riscul unei astfel de afirmaţii ajunsă pe masa decidenţilor Uniunii Europene pune, din nou, România pe lista cazurilor negative speciale, pentru că, aşa cum s-a demonstrat în 2012, când un oficial de rang înalt al statului (Ungureanu este unul dintre ei) face afirmaţii grave la adresa democraţiei şi libertăţilor, Uniunea reacţionează (obiectiv sau profitând de situaţie).
“…indiferent de ceea ce ar spune reprezentanţi ai autorităţilor române sau ai altor state, avem deplina îndreptăţire politică de a efectua şi alte noi vizite în Taiwan pentru a ne întâlni acolo cu oricine dorim”. Cu alte cuvinte, Parlamentul sau Ministerul de Externe sunt ale statului român, reprezintă interesele naţionale, dar Remus Cernea nu dă doi bani pe instituţii. Educaţia politică, cu precădere în materie de politică externă, îl recomandă să spună “statul sunt eu”, sfidând la nivelul cel mai obraznic sensibilităţile şi eforturile de construcţie în relaţia dintre România şi R.P. Chineză.
Cernea nu este primul şi nu va fi ultimul care tratează spaţiul asiatic, în special China, similar unui protest ecologic sau anti-religios derulat în România. Ce nu înţelege deputatul Cernea este faptul că, în calitatea sa oficială, nu se mai reprezintă doar pe sine. Că afirmaţiile sale nu mai produc efecte relative doar la nivel mediatic. Acum, deputatul este tratat ca reprezentat al statului român, învestit cu responsabilitate şi echilibru, argumente care îi lipsesc, din păcate.
Încerc să nu fac referire la detaliile vizitei în Taiwan, aşa cum au fost prezentate de deputatul Cernea în spaţiul public, însă, fie şi numai privind imaginile, este uşor de înţeles că reprezentantul României s-a trezit peste noapte într-o altă realitate care i-a succedat capacitatea de procesare. Educaţia politică, interesul pentru cunoaşterea realităţilor fiecărui spaţiu (ţări, comunităţi) în care ajungi, echilibrul declaraţiilor şi reţinerea permanentă de la gesturi şi comportamente excesiv relaxate ţine de maturitate, iar asta lipseşte deputatului Cernea care se manifestă în spaţiul public românesc şi mondial aidoma unui copil pierdut în raionul cu jucării, fiind permanent mirat până la isterie.
Cele două cazuri, succedate în numai câteva zile în spaţiul politic românesc, demonstrează o serie de vulnerabilităţi ale României în domeniul comunicării şi poziţionării în relaţiile cu partenerii externi.
Ungureanu şi Cernea se suprapun ca mesaj, dacă privim cele două teme. Grupări politice din Ungaria revendică zona din România în care locuiesc români de etnie maghiară, în vreme ce R.P. Chineză susţine principiul existenţei unei singure Chine, considerând Taiwanul parte integrantă a statului. Fireşte, situaţiile diferă consistent. Niciunul dintre cei doi reprezentanţi ai Parlamentului României (şi nu doar ei) nu au judecat efectele pe care le pot produce prin susţinerea unor acţiuni şi declaraţii în spaţiul public, uitând că sunt parlamentari, de la intrarea până la ieşirea din mandat.
Cele două evenimente, din nefericire, produc efecte pe care le resimt numai cei din mediul diplomatic şi economic, nicidecum cei doi amfitrioni dominaţi exclusiv de interese şi prejudecăţi personale.
În aceste condiţii, câtă vreme democraţia românească este confundată cu libertatea de a face şi spune absolut orice în baza unei prost înţelese imunităţii parlamentar-politice, fără a exista nicio formă de sancţiune, nu avem de ce să ne mirăm de izolarea şi ridicolul cu care România este tratată în spaţiul internaţional.
Şi totuşi, măcar de la Mihai Răzvan Ungureanu aveam pretenţia că înţelege cât de mult rău poate face prin declaraţii şi poziţii publice relaţiilor politico-diplomatice, eforturilor depuse de mii de oameni pentru construirea parteneriatelor la diferite niveluri.
Dan Tomozei, Beijing / Ziaristi Online
COMENTARIU – Adio, domnule MRU!
