Către:  Consiliul Director al Institutului Smithsonian

Directori și Manageri ai Festivalului Smithsonian Folklife

Etnografi, Istorici și Manageri ai programului “Hungarian Heritage: Roots to Revival”

De la:   Profesioniști Mass Media ai Diasporei Românești din toată lumea

Re:       Cerere de Informații, Calrificări și Acțiuni Corective Privind Reprezentări și Incidente în Cadrul Festivalului  “Hungarian Heritage: Roots to Revival” 2013, de pe Mallul Național

• Scop.  Scopul acestei corespondențe este de a solicita, în numele unor profesioniști mass media, al organizațiilor mass media și diasporei românești din lume, informații, clarificări și acțiuni corective privind reprezentări și incidente în cadrul evenimentului “Hungarian Heritage: Roots to Revival” 2013 desfășurat pe Mallul Național din Washington, D.C.

• Informații generale:  Între 26-30 iunie și 3-7 iulie, Institutul Smithsonian a organizat festivalul “Smithsonian Folklife” desfșurat pe Mallul Național. Anul acesta, invitată de onoare a fost Ungaria, invitație extinsă de către organizatori din cadrul Institutului Smithsonian.  Sub numele de “Hungarian Heritage: Roots to Revival” (Patrimoniul Maghiar: Rădăcini către Renaștere) programul a fost produs de către ”Smithsonian Center for Folklife and Cultural Heritage” (Centrul Smithsonian pentru Viața Culturală și Patrimoniu Cultural) în parteneriat cu Institutul Ballasi din Budapesta. Suport important a fost acordat de către ”Hungary Initiative Foundation” (Fundația Inițiativa Ungariei) și ”National Cultural Endowment of Hungary” (Zestrea Culturală Națională a Ungariei). În plus, sprijin a mai fost acordat și de Coaliția Americano-Ungurească, Federația Americano-Ungurească, Hungarian American Coalition, American Hungarian Federation,  Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei, Ambasada Ungariei la Washington, D.C., și alții. Scopul general declarat al programelor din cadrul festivalului Folklife este de a prezenta patrimonial cultural folcloric al țărilor invitate, publicului american.  Demonstrația tradițiilor și culturii a fost executată excepțional. Totuși, câteva incidente s-au petrecut pe fundalul unei situații politice tensionate în Ungaria și România astăzi, situație ce necesită răspunsuri specifice din partea organizatorilor  americani, și anume Institutul Smithsonian/Centrul Smithsonian pentru Viața Folclorică și Patrimoniu Cultural. Situația geo-politică în care Institutul Smithsonian s-ar fi inserat este destul de importantă încât necesită răspunsuri din partea membrilor Consiliului Director, și totodată, din partea directorilor și managerilor evenimentului “Hungarian Heritage: Roots to Revival”.

• Prezentare Generală “Hungarian Heritage:  Roots to Revival”.  În calitate de invitat de onoare, Ungaria a primit oportunitatea de a-și prezenta bogatele tradiții și cultura unei largi audiențe americane și internaționale pe Mallul Național din Washington, D.C. Pregătirile pentru acest program au durat aproximativ doi ani de zile, conform celor spuse de organizatori, pentru care s-au cheltuit mai mult de un million de dolari , sumă alocată de către guvernul de la Budapesta, conform declarațiilor Ambasadorului Ungariei la Washington, D.C., dar și de către alți donatori importanți. Aceste informații sunt publicate aici : http://www.americanhungarianfederation.org/news_smithsonianfolklife2013.html

Aproximativ 120 de participanți au fost aduși în Washington, D.C., din Ungaria, România, Serbia și Statele Unite ale Americii. Între aceștia, aproximativ 30 de participanți au fost dansatori și cântăreți, mulți dintre ei din România, cu precădere din regiunea românească numită Transilvania. Bucătarul-șef din una din bucătăriile festivalului, de exemplu, este un bine-cunoscut maghiar proprietar de restaurant în Chicago care s-a născut și a crescut în România, încă sărbătorește ascocierea cu România, și a vorbit cu vizitatori și jurnaliști în limba română. De aceea am constatat cu surprindere neplăcută faptul că Transilvania a fost menționată în mod constant doar într-un context etnic maghiar pe timpul spectacolelor de pe scenă dar și ulterior, în cadrul interviurilor video acordate de către artiști și organizatori. Numeroase discrepanțe au ieșit la suprafață, lucru care a atras atenția unor membri mass media, discrepanțe ce trebuiesc adresate și explicate de către experții și personalul responsabil din cadrul Institutului Smithsonian.  Acestea sunt detaliate mai jos.

• Grafica hărților, numele acordate regiunilor și satelor de către Institutul Smithsonian.   Afișate proeminent în jurul corturilor și al expozițiilor de la ”Hungarian Heritage” au fost hărți mari, detaliind zonele de proveniență a cântecelor, muzicii, artelor și meșteșugurilor;  marea lor majoritate provin din Transilvania, parte a teritoriului României suverane. Numele satelor și ale regiunilor de pe teritoriul României au fost prezentate după denumirea lor maghiară și în limba maghiară, creând pentru participanții spectatori neînțelegeri clare, cum că Transilvania ar fi parte din Ungaria de astăzi. De fap hărțile, așa cum au fost ele illustrate și prezentate de către Institutul Smithsonian la acest festival, sunt extrem de similare cu hărțile ”separatiste” ale Ungariei publicate și mediatizate de către cei care vor să separe Transilvania de România. Aceste hărți sunt folosite de către maghiari ultra-naționaliști și separatiști în ambiția lor de a ”elibera” o mare parte din teritoriul României pentru ”autonomia” minorității maghiare.  Pe acest fundal noi, cei din mass media și diaspora românească internațională, dorim o explicație: Cum au fost selectate aceste hărți de către Institutul Smithsonian? Ce experți au verificat și aprobat grafica acestor hărți? Au încercat, organizatorii de la Smithsonian, sponsorii, managerii sau istoricii să umbrească distincția între Transilvania ca parte din teritoriul suveran al României, versus sugerând că e, cumva, parte din Ungaria, sau a fost această prezentare o simplă eroare și o ”scăpare” a Institutului Smithsonian, pentru care își asumă responsabilitatea? S-a gândit cineva la sensibilitățile regionale când s-au trasat și aprobat aceste hărți pentru expunere în public?

• Tradiții, cântece și tradiții culturale prezentate la festival.  Observatori din partea mass media au ascultat și filmat cântece tradiționale românești, dansuri și port popular prezentate de câteva ori pe scena Danubia, însă prezentatorii au făcut doar referințe trecătoare la proveniența lor din ”Transilvania” și ”Ungaria” și fără să recunoască adevăratele rădăcini românești.  Faptul că anumite tradiții românești au fost prezentate drept ungurești a fost chiar recunoscut, într-un interviu video, de către artiști și organizatori  (în cel puțin un caz intervievatul a declarat că nu este ”mândru” dar nici nu îi este ”jenă” de rădăcinile românești ale cântecelor, dansurilor și portului prezentate drept tradiții maghiare). În timpul interviului Ambasadorului Ungariei la Washington, D.C. acesta nu face nici o referire la România și nici măcar la Transilvania pe perioada celor opt minute în care a vorbit, și nici măcar nu recunoaște tradițiile multiculturale prezentate pe scenă de un grup talentat de artiști (așa cum am spus, compus din mulți cetățeni români). În mod repetat, toate referințele sunt doar către Ungaria. În baza acestor informații, e posibil ca Institutul Smithsonian și experții săi să ofere explicații ? Au fost conștienți, membrii Consiliului Director, sau orice alt organism executiv aparținând Institutului Smithsonian,  de faptul că dansuri, cântece și port tradiționale românești au fost prezentate pe scenă dar fără a le recunoaște proveniența românească?  Cine a fost istoricul responsabil sau etnograful din partea Institutului Smithsonian care a verificat și aprobat cântecele, dansurile și portul prezentate pe scenă, și a fost aceasta o decizie conștientă de a menționa istoria ”Transilvaniei” cu referire la Ungaria, dar fără a cita în mod adecvat cultură și tradiții românești ? Cum dorește să răspundă Institutul Smithsonian situației în care festivalul Rădăcini către renașterea ”Maghiară” a fost prezentat de atât de mulți cetățeni români și s-a bazat intens pe tradiții românești, însă a fost prezentat aproape exclusiv ca fiind parte din cultura ”Transilvaniei” și ”Ungariei”?

• Incidente de intoleranță, acțiuni de separatism și ultra-naționalism de către participanții unguri/maghiari. Imediat după terminarea construcției unui pavilion de dans pentru festival, câțiva dintre participanții unguri/maghiari au ridicat un steag pe acoperișul structurii. Steagul aparține mișcării separatiste maghiare din Transilvania, și menționată pe harta festivalului drept ” “Székelyföld” în inima României.  Steagul a fost dat jos de către organizatorii festivalului, dar poate că a fost prologul incidentelor de intoleranță petrecute ulterior. După un spectacol minunat, încărcat cu energie pe scena Danubia, trei artiști maghiari au certat o doamnă în vârstă, cetățean American care purta o brățară din pânză în culorile naționale ale României (acest incident este înregistrat video).  Aceiași artiști au acostat un cetățean american, jurnalist, care la fel, purta brățara în culorile României (similare cu cele purtate pe costume de către mulți dansatori), au înjurat cameramanul iar un alt membru maghiar/ungur a prins de braț un jurnalist în timp ce un altul a spus în limba maghiară  ”În timp ce tu fluturi acel steag [Românesc] Transilvania aparține Ungariei”. Acest incident a fost filmat în întregime. Steagul Românesc era purtat de un cetățean român în timp ce un jurnalist lua un interviu, pe aleea din pietriș de lângă  ”taverna” festivalului, unui alt cetățean american de origine română care tocmai se minuna de cât de impresionant a fost spectacolul. Aceste persoane din audiență și membrii mass media se bucurau și erau impresionați de frumusețea spectacolului de pe scenă, au salutat artiștii și au vorbit în românește cu mulți dintre acești artiști care păreau încântați să fie recunoscți și apreciați de alți români.  Pe acest fundal de celebrare a unui show excelent cei trei artiști maghiari/unguri au inserat agendele separatistă și ultra-naționalistă, susținând că prezența românilor și a steagului lorpe mallul național reprezenta o ”provocare” și au insistat ca românii –și membrii mass media cu prietenii lor americani de origine română- să părăsească zona. S-au pus la dispoziție materiale video și imagini, și se pare că alți cetățeni au scris Institutului Smihtsonian déjà solicitând răspunsuri. Subsemnații membri media și diaspora românească doresc ca Institutul Smithsonian să bunăvoiască să răspunsă dacă organizatorii aparținând Institutului Smithsonian au verificat artiștii ? Acești artiști care au urmărit o agendă de separatism maghiar sunt cunoscuți Institutului Smithsonian ? Cum mulți dintre participanții festivalului erau cetățeni români prezentând dansuri, port și tradiții românești, unii cântând în limba română, este posibil ca echipa executivă de la Smithsonian să explice raționamentul din spatele evenimentului ”Hungarian Heritage : Roots to Revival” promovând acestea drept ”ungurești” dar fără să specifice că Transilvania este România ? Ce anume au dorit partenerii unguri și Institutul Smithsonian să ”reînvie” ? Cred, istoricii, experții și organizatorii evenimentului de la Smithsonian că Transilvania este/sau ar trebui să fie parte din Ungaria ?

• Concluzii. Deși nu solicităm, ca membri mass media și diaspora românească internatională, o judecată a acțiunilor sau compartamentului câtorva participanți unguri/maghiari și nici a incidentelor în fapt, solicităm împreună Consiliului Director al Institutului Smithsonian   —care include câțiva oficiali cu rang înalt în Guvernul Statelor Unite ale Americii și, în consecință, au greutate semnificativă în situațiile geo-politice cum este și mișcarea separatist a maghiarilor—și directorilor executive ai Smithsonian să publie o declarație comună privind problemele expuse în această scrisoare. În acest moment s-ar putea concluziona că Institutul Smithsonian și oficiali americani membri ai Consiliului Director, fie tacit sau în mod explicit, aprobă mișcarea separatist a etnicilor maghiari din Transilvania. Eforturi aparente ale organizatorilor festivalului –începând de la prezentarea hărților, la spectacolul de pe scenă, la alungarea românilor spectatori și a membrilor mass media, și până la încercarea artiștilor maghiari de a flutura steagul separatiștilor pe acoperișul pavilionului de dans de la festival, și declarații făcute jurnaliștilor de către acești artiști care au exprimat o dorință puternică pentru autonomie în Transilvania- indică necesitatea unor explicații precise și publicarea unei poziții oficiale din partea membrilor executivi de la nivelul cel mai înalt din cadrul Institutului Smithsonian. Spectacolele de pe scenă, muzica, dansurile și portul au fost impresionante și îmbucurătoare. Faptul că multe dintre aceste tradiții au fost adoptate de către grupuri de maghiari, și împrătășite și îmbogățite de către/și între etnici rroma, români, evrei și maghiari stă mărturie comorii care este patrimoniul multi-cultural. Faptul că asemenea frumusețe care s-a văzut pe scenă poate fi umbrită de promovarea unei agende separatiste, ultra-naționaliste și intoleranță în rîndurile unor maghiari participanți –și în același timp prezentarea eronată a teritoriului românesc Transilvania ca fiind ”ungurească”- rămân o problemă ce necesită comentariu direct și o declarație de poziție din partea Institutului Smithsonian. În sumar, chestiunile ce necesită comentariu direct din partea echipei executive a Smithsonian sunt :

• Folosirea, în cadrul festivalului, a unor hărți cu Regatul Ungariei, separatiștii maghiari c ear reprezenta Transilvania românească și textul în limba maghiară;
• De ce organizatorii de la Smithsonian nu au recunoscut că 3 dintre cele 6 comunități prezentate la festivalul “Hungarian” Folklife sunt românești;
• O explicație pentru faptul că dansuri, cântece și costume românești au fost prezentate drept ungurești pe scenă și pe websitul festivalului;
• O declarație privind participanții maghiari/unguri care și-au etalat agenda separatistă, atât în interviuri cât și în incidente de intoleranță, înregistrate video de către membri acreditați ai mass media, și solicităm o declarație clară privind posiția Institutului Smithsoniasn față de aceste incidente;
• O  admitere explicită din partea experților, istoricilor, etnografilor și echipei de directori executivi ai Institutului Smithsonian în direcția apartenenței legale și geo-politice a Transilvaniei la statul suveran România, și dacă prezentările artistice, grafica, operele de artă sau declarații publice care ar sugera contrariul sunt în fapt eronate;
• O admitere explicită de către experții și membrii consiliului director precum că nu a fost nici o intenție din partea Institutului Smithsonian, sau a organizatorilor evenimentului, de a lua o poziție în suportul mișcării separatist maghiare în detrimental națiunii suverane a României.

Avem la dispoziție o echipă de experți în istorie și etnografie, gata să colaboreze cu experții Institutului Smithsonian pentru a re-analiza programul festivalului și determina care dintre tradițiile prezentate sub numele ”Hungarian Heritage” ar fi putut fi, în fapt, românești în origine și credit artistic.

Cititi si: EXCLUSIV Dan Tanasa Ro, in atentia SRI, SIE si MAE: Budapesta cheltuiește un milion de dolari ca să promoveze “Ungaria Mare” in SUA. Scandalul antiromanesc de la Smithsonian Folklife Festival. GALERIE FOTO

Cu sinceritate, subsemnații, membri mass media și ai diasporei românești:

PhD. Eugen Vasilescu, Georgetown University, U.S.A.

PhD. Marius Petraru, California State University – Chief Redactor, Miorita U.S.A.

PhD. Theodore Bucur, France

PhD. Adrian Botez, Romania

PhD. Adrian Boeru, National University of Arts Bucharest, Romania

PhD. Theodor Codreanu, Writer, Romania

Florin Palas, Journalist, Romania

„Miorita USA” Romanian American Newspaper, U.S.A.

„Iuliu Maniu” Foundation, Boston, MA, U.S.A.

PhD. Mihai Boicu, Researcher, Professor, George Mason University, U.S.A.

Daniela Ionescu, Masters in History of Art, California State University, U.S.A.

Marcela Maria Băjeanu –Gymnastics Coach, Maryland, U.S.A.

Ana Hontz Ward – Journalist, Voice of America, Washington, D.C., U.S.A.

Dorin Suciu, Journalist, Romania

Simona Botezan, Deputy Manager, Miorita, U.S.A.

Corneliu Leu, Publicist, Canada

Dan Tanasa, Freelance Journalist, Madrid, Spain

Mihaela Biliovschi, International Journalist, Washington, D.C., U.S.A.

Benone Neagoe, Military Journalist, Romania

Corneliu Vlad, Journalist, International Policy

Dana Deac, Vice-governor, Cultural Society „Filarmonia” Turda, Plastic Artist & Journalist, Romania

Valentin Tepordei, Professor & Journalist, USGS Scientist Emeritus, Arlington, VA, U.S.A.

Vasile Lechintan, Historian, Cluj Napoca, Romania

PhD. Grid Modorcea, Journalist, New York, U.S.A.

Dacian Dumitrescu – Adjunct Chief-Redactor, RBN Press, Romania

Adelina Palade, Councelor and Analyst, Chamber of Deputies, Romania

Editorial Staff of  „Ziaristi Online”, Romania

Victor Roncea, Journalist, Founding President „Civic Media” Association, Romania

Dan Leontescu, Editor “The Eastern European Echo”, Seattle WA, U.S.A.

Cultural Association „Miorita”, California, U.S.A.

Elena Andronache – Founder, The Independent Group for Democracy (1990)

Lia Lungu – Music Professor, New York (World-famous Romanian-folklore singer, was awarded American Citizenship for “Extraordinary Ability”)

18 iulie 2013