O noua botnita pusa culturii romane
Traiesc la New York, in metropola culturii, a focusului artei mondiale, dar festivaluri de tipul celui de la Sibiu, nu exista. Aici toate galeriile, fiecare fundatie sau institutie de arta isi fac propiile festivaluri, care depind de ele, care au o ratiune dependenta de destinul lor. De fapt, dominante nu sunt festivalurile, ci targurile. Targurile de orice fel sunt ratiunea de a fi a capitalismului, ele sunt pulsul pietii, al cererii si ofertei.
Dimpotriva, de cate ori citesc stirile din tara, ma infior. Saptamanal e un festival, o gala, o magaoaie. Ceva ce aminteste de “Cantarea Romaniei”. Acum am citit alte minune, la Iasi are (deja a avut) loc o gala a Operelor Nationale!!! De, in Romania toate teatrele sunt nationale, de ce nu ar fi si operele? Cate opere nationale are Romania? Cate judete, probabil. Asa cum in orice judet exista si cate un teatru national!
Asa ca ce s-a gandit regizoarea Beatrice Rancea, managerul Operei Nationale din Iasi, ia sa dau eu lovitura de imagine si sa organizez o gala cu toate Operele nationale! Fiindca cu Operetele deja exista. Iar cu Teatrele Nationale, nu mai vorbim! Sigur, maine gala ve deveni festival. Ia sa le arate ea tuturor ce va sa zica opera. Adica opere de orice fel, de muzica usoara, clasica, de balet, de arta plastica, fel de fel de opere si operete?!
Desi exista si festivaluri de opereta, de subrete, de orfeline, de mandoline, de filme scurte, lungi, patrate, DVD si DVNext, experimentale, VIP si TZIP, ce nu exista, festivaluri de toate culorile, fiindca toata lumea se adapa de la vaca numita UE, de unde vin bani cu nemiluita, dar hapcaunii nu stiu ca acesti bani trebuie returnati de cineva, la o data anume, fiind pe datorie. Si cine ii returneaza? Poporul roman. Guvernantii ar trebui sa le reaminteasca acestor galo-festivalo-fobi la cate zeci de miliarde de euro se ridica datoria Romaniei! La aproape o suta de miliarde! Cine le va plati, cine va face socoteala de pe urma!?
Dar madamei Rancea nu-i pasa, vaca este grasa, ea se infrupta. Dovada ca megalomania a mers pana acolo incat Statuetele oferite premiatilor au imitat Oscarul, avand aceeasi compozitie de aur si cupru. Si toata lumea a plecat acasa cu o statueta, si primarul, si prefectul, si subprefectul, ba pana si Holender, confundat, desigur, cu un ungur, fiindca ungurii au luat la Iasi grosul statuetelor.
In Romania, cand un regizor se rateaza, devine imediat profesor sau manager. Iar cand doi astfel de regizori se impaca, pun de o Gala. Asa e Romania, o tine din gala in gala. Nu-i de mirare ca a aparut o noua galofoba. Sustinuta de Muma Padurii, cum i se spune printre melomanii de opera criticului muzical Anca Flocea, presedinta juriului acestei gale cu regim de festival. Ca Rancea o fi mioapa, treaba ei, dar cum a reusit sa-i imbrobodeasca pe primari, pe consilieri, pe o droaie de activisti, care se aduna intr-o seara, se simt bine, risipesc tot si apoi Dumnezeu cu mila!
Qui prodest o noua gogoasa culturala?
Domnilor, aruncati sume uriase pe Apa Sambetei! Cu acesti bani ati fi oferit sansa unor tineri sa debuteze, unor carti sa existe, unor traducatori sa faca punti cu aripile editoriale ale lumii. Sau de ce nu oferiti burse unor tineri dotati?
Exista atatea gogoase culturale, precum gala UNITER, Festivalul de la Sibiu, FNT, Festivalul de la Cluj, gala de la Portile Orientului, la ce mai foloseste una? Ce semnificatie sa mai aiba inca un premiu dat lui Andrei Serban si inca unul Doinei Levintza? Au luat sute de premii (citeste plicuri). Ce reparatie se face? Cine nu recunoaste valoarera acestor artisti? Ii rasplateste Rancea pentru serviciile lor facute culturii romane? Au pus ei spectacole la Opera romana nerasplatite? Ca maine se vor trezi ca iau un premiu si la Festivalul groparilor sau al gogosarilor, mai stii?!
Cum isi permite o tara atat de nevoiasa, de chinuita, sa organizeze inca un eveniment cultural mamut, cu invitati din lumea larga?! Este prea mult. Opriti-i pe megalomani! Este o sfidare a artei si a bunului simt!
Oameni fara constiinta valideaza un nou semn al crizei prin care trece Romania. Criza e fara sfarsit, e o boala, care tine de megalomanie, o pierdere totala a controlului.
Romanii, in istoria lor, au construit discret si rafinat, precum manastirile din Nordul Moldovei, dar dupa revolutie au dat in megalomanie, o boala de care nu se mai satura, care se lat-lungeste ca raia, ca uricaria, ca sa ne reamintim de icerista noastra, atinsa de aceeasi boala. Aceasta goana oarba catre pisc, duce la abis, exact ca in filmul lui Tim Burton, Dark Shadows.
Ba mi-aduce aminte si de romanul lui Zaharia Stancu, Descult, de scena in care culegatorilor de struguri li se pun botnite. Paradoxul este ca, daca nu li se pun botnite la timp acestor megalomani, ei vor continua sa puna botnite culturii romane. Fiindca o astfel de gala, precum cea de la Iasi, este total inutila si descurajanta, ba este vicioasa si creeaza un precedent al iresponsabilitatii crase intrucat megalomania nu se poate substitui niciodata artei autentice, ba are un revers periculos, fiind echivalent cu o botnita pusa libertatii de creatie, culturii adevarate.
In fiecare statueta a autorasplatitilor de la Iasi trebuie sa vedem o botnita. Am vazut si poze cu Daniel Barbu, ministrul culturii, purtand botnita. Botnita megalomaniei.
Grid Modorcea (in foto sus)
Corespondenta de la New York
