Pe 5 iunie 2013, la ora 13.00, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu“, în Sala de conferințe va avea loc lansarea volumului CEI DINTÂI VOR FI CEI DIN URMÃ ROMÂNIA ŞI SFÂRŞITUL RĂZBOIULUI RECE de LARRY L. WATTS, continuarea volumului “Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România”, informeaza MaraMedia, pe ISUUU fiind publicat si Afisul manifestarii.

La lansarea de anul trecut, presa maramureseana titra entuziasta: Larry Watts a lansat în Baia Mare o carte “scandalos de incitantă”. Urmariti mai jos un interviu video realizat la evenimentul precedent de BibliotecaBaiaMare.

Reputatul istoric american Larry L. Watts vine joi, 6 iunie, la Satu Mare pentru a-şi lansa cea mai recentă lucrare, având ca temă istoria postbelică a României. Evenimentul va avea loc cu începere de la ora 13.00, la Muzeul de Artă din Piaţa Libertăţii nr. 21, transmite Satmareanul.net.

“Cei dintâi vor fi cei din urmă. România şi sfârşitul Războiului Rece”, cea mai recentă dintre lucrările istoricului american, care va fi lansată în oraşul de pe Someş, tratează o perioadă destul de tumultuoasă din istoria noastră postbelică şi anume cea de după înlăturarea de la putere a cominterniştilor precum Ana Pauker şi Vasile Luca. În cartea sa, istoricul american aruncă o altă lumină şi asupra rolului jucat de ţara noastră în cadrul Tratatului de la Varşovia. Volumul este continuarea lucrării intitulate “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România”.

Evenimentul este organizat de Consiliul Judeţean (CJ) Satu Mare, Muzeul Judeţean, Asociaţia “Holocaustul din Ardealul de Nord-Vest”, Asociaţia “Refugiaţilor, Strămutaţilor şi Deportaţilor” Satu Mare, respectiv de Editura “RAO”.

Joi, 6 iunie, ora 13,00, va avea loc lansarea cărţii istoricului american Larry L. Watts “Cei dintâi vor fi cei din urmă. România şi sfârşitul Războiului Rece”, informeaza si Informatia Zilei din Satu Mare.

În această nouă carte de istorie recentă, reputatul specialist demonstrează că România postbelică a fost, după înlăturarea de la putere a cominterniştilor de tipul Pauker, Luca etc., oponentul real şi cel mai redutabil, din interiorul Tratatului de la Varşovia, al politicii imperiale a URSS. Oponent real şi nu prefăcut, cum s-a tot bătut moneda falsă după 1989.

Oponent redutabil, pentru că a reuşit, prima din „lagărul socialist“, să obţină retragerea din ţară a trupelor Armatei Roşii, şi a aplicat un demers consecvent de politică externă în folos naţional, care nu putea să nu intre în opoziţie – uneori deosebit de critică – cu linia stabilită de Moscova comunistă.

Larry L. Watts demonstrează convingator că în fapt confruntarea aprigă Bucureşti versus Moscova şi capitalele satelite ei din lagăr n-a fost circ de ochii lumii, ci a avut la bază susţinerea unor direcţii traditionale ale interesului national, direcţii ce s-au conturat încă din vremea genezei României Moderne.

Lansarea cărţii va avea loc în clădirea din Piaţa Libertaţii, nr.21 a Muzeului Judeţean Satu Mare (Muzeul de Arta).

Ziaristul Szasz Lorand de la Gazeta de Nord Vest adauga si cateva date biografice: Larry L. Watts este un istoric american „specializat” în istoria recentă a României. În 1990 şi 1991, a fost şeful Biroului IREX din Bucureşti, între 1991–2004, consilier pe securitate naţională şi consilier al Ministerului Apărării Român fiind, până în 1997, senior consultant al Project on Ethnic Relation (PER) şi director al Biroului PER din România. De asemenea, Larry Watts a predat la Universitatea din Washington, Seattle. În momentul de faţă, autorul susţine cursuri în cadrul Programului de Master în Studii de Securitate şi Analiza informaţiilor conduse în comun de către Universitatea din Bucureşti şi Serviciul Român de Informaţii (SRI).

Există un fel de „excepționalism“ al României

Comentariu de Corneliu Vlad

Din cartea „Cei dintâi vor fi cei din urmă“ a lui Larry Watts aflăm că în 1955, când Gheorghiu-Dej i-a propus reprezentantului oficial american la București „relații culturale și economice apropiate între România și Statele Unite“, diplomatul de la Washington, luat prin surprindere, a calificat oferta ca fiind „fără precedent“, dar s-a grăbit să recomande șefilor de acasă prudență și imobilism. Suspiciunile Americii și ale Occidentului în general față de noul curs al politicii României s-au datorat mai multor factori, și, nu în ultimul rând,  „fitilelor prietenești“ băgate de către tovarășii de „“lagăr socialist“. Din anii 1950 și până în 1989, dar și după, România a avut parte de cele mai felurite lucrături de acest tip , „țările frătești“  în frunte, desigur, cu URSS au făcut totul pentru a o torpila în fața Occidentului. Bucureștiul era prezentat ca un cal troian al Moscovei în lumea vestică sau pur și simplu ca un actor internațional neserios și excentric.

Se poate spune, și de altfel am mai spus-o, că în ce privește poziția și comportamentul României în lume, există un fel de „excepționalism“. Un excepțio­nalism pe care, mai detaliat și mai argumentat decât oricine, îl descrie Larry Watts. După război, României „i-au făcut-o“ în primul rând aliații, care nu au recunoscut-o ca fiind de-a lor și au lăsat-o la Estul în Europa divizată, unde a fost integrată, la grămadă cu alte state din zonă, în structurile politice, militare, economice, ideologice etc. de sub hegemonia Moscovei. Dar, spre deosebire de celelalte „națiuni captive“ din Est, în tot acest răstimp de până în 1989, România a monitorizat cu atenție, răbdare și tenacitate orice fereastră de oportunitate s-a putut deschide pentru a se desprinde treptat din îmbrățișarea sufocantă a prietenilor impuși. Și, de câte ori a putut face un pas cât de mic spre eliberare de sub hegemonia Moscovei, nu a ezitat să-l facă. Totul s-a petrecut, însă, pe cât posibil de nespectaculos și de discret. Bucureștiului nu-i slujea să se pună paie pe foc printr-o propagandă ce viră spre antisovietism. Moscova n-avea interesul să se bată moneda pe migrenele pe care i le pricinuiește tot mai des recalcitranta Românie. Alte țări socialiste, din „lagăr“ sau Iugoslavia, erau oarecum geloase pe politica de emancipare, temerară și imaginativă, a Bucureștiului. În sfârșit, Occidentul se prefăcea mai degrabă că nu observă sau nu pune mare preț pe demersurile independente ale Bucureș­tiului, pentru a nu irita în plus Moscova.

În plin război rece, o complicitate cvasigenerală părea să se fi instaurat în ambele tabere ce se confruntau în războiul rece asupra prestației internaționale a României. De aici, ideea de „excepțio­nalism“ românesc, pe care aliați de ieri – dar și unii de azi – ai României o resping. Este, de aceea, meritul cert al lui Larry Watts că afirmă și argumentează semnificația acestui episod istoric singular din vremea războiului rece. Asemenea marilor istorici ai Franței din secolul al XIX-lea care au susținut cu folos cauza românească în fața Europei, istoricul american Larry Watts, imun și la apologetica penibilă sau naționalismul desuet, dar și la criticile detractorilor de tip internaționalist sau globalist, pune în matca lui firească, pentru viitorime, un capitol răvășitor din istoria României.

Curentul via Ziaristi Online