“>

După auditul efectuat de Curtea de Conturi a României la Institutul Cultural Român (ICR) sub conducerea lui H-R Patapievici a ieşit la iveală dimensiunea unui jaf uriaş, de care a profitat clientela politică aservită fostei Puteri. Datele pe care le prezentăm şi în acest episod sînt oficiale, provenind din documentele contabile ale ICR.

În episodul de ieri, în ancheta relizată de cotidianul.ro şi ziaristionline.ro, am prezentat situaţia incredibilă a stocului de carte nevîndută, care zace în depozitul ICR, a cărui valoare depăşeşte 500.000 de euro, bani pe care vechea conducere a ICR i-a aruncat pe apa sîmbetei.

Datele pe care vi le prezentăm în acest episod vizează finanţările externe, adică sumele plătite unor edituri străine pentru a publica volumele clienţilor ICR, precum şi situaţia cheltuielilor de deplasare, protocol şi drepturi de autor oferite „neo-boierilor”, adică lui Vladimir Tismăneanu, Norman Manea, Lucian Ban şi mulţi alţii.

TOPUL PROFITORILOR ICR

Primele zece persoane care au primit cele mai mari finanţări directe de la ICR sînt următoarele:

– Lucian Ban – 993.880 RON,
– Mihai Chirilov – 142.543 RON,
– Norman Manea – 112.347 RON,
– Vladimir Tismaneanu – 102.539 RON,
– Ion Horia Leonida Caramitru – 76.675 RON,
– Mircea Cartarescu – 48.048 RON,
– Dan Lungu – 37.817 RON,
– Matei Vișniec – 33.039 RON,
– Dan Sorin Perjoschi – 30.485 RON,
– Amalia Perjoschi – 25.616 RON.

Medalia de aur a finanţărilor ICR: pianistul Lucian Ban

În mod surprinzător, pe primul loc se află Lucian Ban, un pianist “american” de jazz, “originar din România”, care, într-un interviu pentru „Formula AS”, declara: „Eu nu pun mare preţ pe ideea de patriotism”! Pe patriotism, nu, dar pe banii banii patriei, da!

Iată cîteva acţiuni finanţate de ICR pentru pianistul american, aşa cum sînt prezentate chiar pe site-ul oficial:
„După un turneu de lansare cu impact răsunător în Statele Unite, albumul “The Romanian-American Jazz Suite”, lansat de Sam Newsome şi Lucian Ban, ajunge şi în Europa, în organizarea Institutului Cultural Român”.
Era vorba despre un turneu din anul 2008, care cuprindea următoarele concerte:

– Bucureşti, sala ArCuB, 19 octombrie
– Tallinn, Kumu Hall, 20 octombrie
– Luxembourg, Opderschmelz Regional Cultural Centre, 22 octombrie
– Rotterdam, World Music Dance Centre, 23 octombrie
– Bruxelles Music Village, 24 octombrie
– Poznan, Blue Note Jazz Club, 25 octombrie
– Brno, Club Alterna, 26 octombrie
– Viena, Reigen-Live Club, 27 octombrie
– Paris, Duc de Lombards, 28 octombrie

În noiembrie 2011, i s-a asigurat finanţarea pentru a participa la London Jazz Festival 2011 „cu sprijinul Institutului Cultural Român din Londra”, operaţiune repetată şi în 2012!

De ce trebuia să-i finanţeze ICR-ul astfel de turnee, din moment ce, prin valoarea sa, Lucian Ban trebuia să încaseze banii necesari chiar din biletele vîndute?

Medalia de argint a finanţărilor ICR: pianistul Mihai Chirilov

Pe locul 2 al încasărilor se află Mihai Chirilov, un critic de film pe care ICR l-a plimbat prin toată lumea.

Nu mai tîrziu decît anul trecut, lui Mihai Chirilov i s-au plătit banii necesari pentru a fi în America la… o dezbatere! Iată ce se scrie chiar pe site-ul ICR: „În 7 iunie 2012 ICR New York organizează dezbaterea The Romanian Film Festival in New York: Histories to Tell, moderată de Corina Şuteu şi Mihai Chirilov. ICR New York contribuie, de asemenea pentru al treilea an consecutiv, la producerea publicaţiei speciale în limba engleză aperiTIFF, realizată sub îngrijirea lui Mihai Chirilov”.

Şi asta nu e nimic faţă de şederea lui pe banii ICR cîteva luni la New York în aprilie 2009, România alegîndu-se din huzureala criticului cu cîteva observaţii linguşitoare la adresa altor profitori care ţineau diverse conferinţe pe banii ICR!

Cine vrea să vadă de ce i se dau bani lui Mihai Chirilov, poate citi ce scria „maestrul” în „Evenimentul zilei” din 6 aprilie 2012:

„Promovarea inteligentă şi dezvoltarea de parteneriate cu instituţii americane de prestigiu – toate acestea fiind strâns legate de experienţa decisivă în management cultural a Corinei Şuteu, director ICRNY, şi de viziunea de ansamblu a lui Horia Roman Patapievici care a ştiut să reconfigureze de la zero politica culturală a ICR-ului”. Ei? Nu merita omul bani de la ICR pentru asemenea cuvinte despre şeful cel mare al centralei şi şefuţa de la ICR New York?

Medalia de bronz a finanţărilor ICR: Norman Manea

Despre scriitorul Norman Manea, stabilit de multă vreme în America, Nicolae Manolescu scria în „Istoria…” sa: „În parte, „Întoarcerea huliganului” răscumpără o operă prolixă, nehotărîtă între ficţiune şi mărturie, scrisă adesea în limbă de lemn, prezumţioasă şi greu de citit”. (p. 1443). Manolescu îi invocă lui Norman Manea şi „naivităţile utemistului din anii ’50, care a acceptat excluderi şi linşaje morale”.

Pentru astfel de merite, ICR i-a plătit şi lui Norman Manea o sumedenie de turnee prin lume, între care la Gőteborg şi Stockholm (în 2012), la Viena (în februarie 2011), precum şi publicarea unui număr impresionant de traduceri.
Recunoscător şi el, scria atunci cînd ICR a fost luat de sub preşedinţia lui Băsescu şi trecut în subordinea Senatului : „Este dezastruos ca practicile brutale si aroganta politicienilor de ieri si de astazi conduc intr-o maniera nefasta destinele culturii”!

Marii învinşi ai finanţărilor ICR: Tismăneanu, Cărtărescu şi Matei Vişniec

Poate părea surprinzător, însă Vladimir Tismăneanu, Mircea Cărtărescu şi Matei Vişniec n-au reuşit să urce pe podiumul finanţărilor ICR, clasîndu-se abia pe locurile 4, 6 şi, respectiv, 8!

Dar, să nu le plîngem de milă, întrucît episodul următor le este dedicat şi, veţi vedea, n-au rămas ei nepremiaţi!

Topul editurilor străine care sau înfruptat din banii ICR

Multe dintre proiectele ICR-ului lui H-R Patapievici nu s-ar fi putut realiza dacă n-ar fi existat şi partenerii care să-l stoarcă de bani. Edituri prestigioase, precum şi altele mai mărunţele, au reuşit să iasă puţin din criză prin banii pe care ICR i-a oferit pentru a publica nişte cărţi româneşti. În mod cert, oamenii aceia, care sînt ceva mai sănătoşi la minte, s-au întrebat de ce li se dau lor bani, în loc ca sumele să fi fost acordate unor edituri din România, iar cărţile să fi fost difuzate oriunde în lume!
Pînă găsiţi un răspuns, iată topul primelor zece edituri finanţate de ICR:

– Frank & Timme (Germania) 178.422,33 RON
– El Nadir (Spania) 144.111,19 RON
– Pre-Textos (Spania) 133.174,93 RON
– Denoel (Franța) 131.086,22 RON
– Uitgeverij De Bezige Bij (Olanda) 107.910,31 RON
– Dalkey Archive Press (SUA) 104.425,92 RON
– Dioti I. Melpomeni (Grecia) 95.736,62 RON
– Du Seuil (Franța) 92.981,82 RON
– Paradox Publishing Group (Bulgaria) 70.053,74 RON
– Keller Editore (Italia) 69.743,25 RON
TOTAL 1.127.646,33 ron

Toţi aceşti bani au fost aruncaţi doar pentru ca unii scriitori români să se laude că au publicat la „Pre-textos” sau la „Du Seuil”! Întrebarea care apare firesc: în cazul în care s-au vîndut acele cărţi, banii încasaţi au revenit ICR, din moment ce el a suportat cheltuielile? Dacă nu, unde au ajuns? Şi, oare, ce tiraje s-au tipărit la aceste edituri?

Şi, încă ceva: nu era mai simplu ca editura ICR să fi scos acele cărţi (nu discutăm acum selecţia lor), în loc să tipărească acele publicaţii în valoare de 500.000 de euro care zac şi azi în depozit? Cu banii rezultaţi din vînzarea în străinătate, se puteau, bineînţeles, tipări alte cărţi. Numai că, în acest fel, am fi putut să aflăm şi noi ce cărţi româneşti doreau, într-adevăr, să citească străinii.

De menţionat că la editura „Pre-textos” a apărut şi unicul roman al ministrului Varujan Vosganian, evident tot pe banii ICR! Prin dumnealui, probabil, sperau să intre şi în graţiile noii Puteri. Nu s-a întîmplat aşa.

În episodul de mîine, vom prezenta date cutremurătoare despre banii daţi anticipat de ICR unor publicaţii pentru a prezenta pozitiv activitatea instituţiei lui Patapievici. Cu acele articole ne scotea tuturor ochii despre felul în care erau oglindite în străinătate acţiunile organizate de ICR!

– Va urma –

Pentru continuarea serialului cititi-l pe Ion Spânu pe Cotidianul.ro