de Ion Spânu
Asupra cercetătorului Florin Rotaru, directorul Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, a început de cîteva luni un atac inexplicabil. Mai întîi a fost acuzat că foloseşte pentru menajul de acasă femeia de serviciu de la bibliotecă, apoi că ar fi responsabil de o „şedinţă foto” printre rafturi. Motivul adevărat se traduce în interese financiare uriaşe!
Situată în centrul Bucureştiului, pe Strada Tache Ionescu, nr. 4, clădirea bibliotecii este de o rară frumuseţe. Era imposibil ca un asemenea imobil să nu trezească interesul samsarilor imobiliari!
O afacere de 30 milioane euro poate înflori pe locul bibliotecii
De ani de zile, directorul bibliotecii, cercetătorul Florin Rotaru, încearcă să treacă această clădire în patrimoniul statului, pe de o parte pentru a se putea face renovările şi consolidările necesare, iar, pe de altă parte, tocmai pentru a o proteja de interesele ce roiesc în jurul acesteia. Pînă acum, în mod ciudat, nu s-a reuşit acest lucru, deşi Biblioteca Metropolitană se află în subordinea Primăriei Generale a Capitalei!
Consultînd specialiştii în imobiliare, am aflat că numai clădirea, aşa cum se află acum, valorează 5-6 milioane de euro, însă valorificarea poziţiei terenului şi oportunitatea de a construi aici un imobil pînă la nivelul P+10 creează un orizont de aşteptare pentru o afacere ce poate să ajungă la peste 30 de milioane euro!
Precizăm că toate clădirile din jur deja au fost „aranjate”, ultimul bastion rămînînd… sediul Bibliotecii Metropolitane.
O astfel de afacere era greu să scape ochiului vigilent al reţelei de samsari care a pus deja mîna pe cele mai valoroase clădiri din Bucureşti. Au căzut victimă cîteva clădiri din patrimoniul Academiei Române (în legătură cu care organele procuraturii au început deja cîteva anchete), precum şi clădiri ce au aparţinut unor familii celebre, care, în loc să devină muzee sau locuri de cercetare în patrimoniul statului, au intrat pe piaţa imobiliară!
Practic, dacă o astfel de clădire nu îndeplineşte condiţiile de trecere în patrimoniu sau acest traseu este întîrziat, nu are cum să scape din mîna acestor samsari, întrucît sumele de bani ce se vehiculează sînt, pentru omul de rînd, ameţitoare!
Institutul de Studii Orientale, pretext pentru înlăturarea lui Florin Rotaru
Văzînd că Florin Rotaru nu cedează „promisiunilor” venite din partea celor care au alte proiecte cu clădirea bibliotecii, a început în ultimii ani un atac furibund la adresa sa. Practic, dacă Florin Rotaru pleacă de la conducerea bibliotecii, samsarii îşi urmează procedura exersată pe atîtea alte clădiri.
Aceşti samsari şi-au găsit în ultima vreme aliaţi în adversarii lui Florin Rotaru din cadrul Institutului de Studii Orientale, care cred că acum este momentul tînjit de multă vreme de a pune şi ei mîna pe o instituţie de care le-ar fi de mare folos.
Mai întîi, iată o scurtă istorie a acestui Institut de Studii Orientale.
Institutul de Studii Orientale a fost înfiinţat în 1990, sub numele marelui nostru indianist Sergiu Al-George, în timpul ministeriatului lui Andrei Pleşu, care punea astfel în practică ideea lui Constantin Noica, după ce acesta se consultase cu Mircea Eliade.
Director al Institutului de Studii Orientale „Sergiu Al-George” a fost numit Radu Bercea. Absolvent al Facultăţii de Istoria Artei, ca şi Andrei Pleşu, Radu Bercea l-a cunoscut pe Sergiu Al-George prin intermediul tatălui său, care era prieten apropiat al celebrului cercetător. Învăţînd singur limba sanskrită, Radu Bercea s-a dedicat muncii în cadrul acestui institut şi a fost, o vreme, considerat omul potrivit la locul potrivit.
După puţin timp, pentru autorităţile române, Institutul de Studii Orientale n-a mai prezentat interes şi, mutat din loc în loc, a ajuns la Biblioteca Metropolitană, deci în subordinea Primăriei Generale a Capitalei.
După ce s-a ratat demiterea lui Radu Bercea din fruntea Institutului de Studii Orientale, scandalul a ajuns la directorul Bibliotecii Metropolitane, considerîndu-se că, prin înlăturarea acestuia, institutul va fi mai uşor subordonat unui grup care – culmea! – la un moment dat se legitima ca fiind foarte apropiat de Sergiu Al-George!
În fruntea acestui grup se află acum Rodica Pop, cumnata Nadiei Anghelescu, o apropiată a lui Sergiu Al-George, despre care chiar doamna Dorina Al-George, soţia indianistului, scria în „Şocul amintirilor”: „Nadia şi Mircea Anghelescu… au fost buni prieteni ai noştri şi am avut adesea schimburi de idei” (p. 270).
„Casa Panduru” şi căpitanul Coliban
Informaţiile pe care le deţinem în acest moment arată că Sergiu Al-George, după ce a fost graţiat în 1974 şi repus în circulaţia culturală, a fost „dat în primire” unor „amici” pentru a fi supravegheat îndeaproape.
Notele informative şi planul de acţiune se puneau la cale în locaţia conspirativă numită „Casa Panduru”, sub comanda căpitanului Coliban S., care-i raporta totul colonelului Biriş!
O anumită legătură între prietenii lui Sergiu Al-George şi organele de Securitate va trebui să fie făcută cîndva.
Revenind la familia Nadia şi Mircea Anghelescu, precizăm că Rodica Pop era soţia fratelui Nadiei, deci cumnata celor doi. Apariţia sa în grupul complotiştilor de azi naşte serioase semne de întrebare. Legăturile mai vechi ale Rodicăi Pop cu firma japoneză MINARU ISSO pot trimite situaţia sa în cotloane la care n-am vrea să ne referim acum, deşi apetenţa sa la scris reclamaţii ne pune serios pe gînduri, aşa cum i-a pus şi pe Radu Bercea şi Andrei Cornea, care se mirau de acelaşi lucru prin 2006.
Rodica Pop, Consulul Mongoliei la Bucureşti
Cert este că Rodica Pop este acum port-drapelul bătăliei pentru Institutul de Studii Orientale. Cu un doctorat la Sorbona şi cu participarea la o traducere din mongolă în franceză, Rodica Pop se legitimează ca un cercetător în studii de mongolistică, titlu pe care nu i-l contestă nimeni.
De altfel, Rodica Pop este azi Consul Onorific al Mongoliei la Bucureşti, însă nu înţelegem de ce numele său figurează pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe (MAE) din România şi nu doar pe acela al Mongoliei!
Totuşi, ce are de-a face pasiunea sa pentru Mongolia cu Institutul „Sergiu Al-George”?
La începutul acestui an, Rodica Pop publică un interviu pe site-ul B365, în care se consideră „victimă” a lui Florin Rotaru, pe care-l prezintă ca fiind un „apropiat” al lui Sorin Oprescu, deşi, înainte de pensionare, dumneaei era chiar şefa Institutului de Studii Orientale, deci „apropiata” lui Florin Rotaru şi, implicit, „apropiata” lui Sorin Oprescu!
Rodica Pop nu este însă decît o verigă în lanţul care începe cu Andrei Pleşu, Meditaţia transcendentală, continuînd în zilele noastre cu Teodor Baconski şi A. Oişteanu, care – culmea coincidenţei! – şi-a dat un doctorat rapid tocmai cu… Mircea Anghelescu.
Cercul acesta din jurul Institutului de Studii Orientale pare a avea în interiorul său lucruri foarte complicate pe care vom încerca să le desluşim în partea a doua a documentarului nostru.
Sursa: Cotidianul
