„Potrivit Notei din data de 29.06.1976,…., în evidenţele Ministerului de Interne este cunoscut că în perioada 1969-1972 (Nestor Rateş – n.n.) a fost INFORMATOR AL ORGANELOR DE SECURITATE (subl.ns.), abandonat deoarece a solicitat plecarea definitivă din ţară”.
În acelaşi dosar, într-o fişă ce-l priveşte pe NESTOR Rateş, director interimar al secţiei pentru România a postului de radio Europa Liberă, din 20.06.1989, ofiţerul a notat că, „între anii 1970-1973 (Nestor Rateş – n.n.) a fost SURSĂ a UM 0625 cu numele conspirativ NICU însă aportul său informativ a fost scăzut, limitându-se la note de caracterizare ale (sisc!) unor relaţii personale din ţară sau exterior”. Cele de mai sus sunt desprinse din Adeverinţa nr. 2360/09.10.2012, pe care CNSAS a eliberat-o la cererea Asociaţiei Civic Media şi pe care aceasta din urmă a dat-o publicităţii pe blogul lui Victor Roncea. Totodată, trebuie notat că documentul citat adaugă faptul că în dosarele pe care el le citează nu există niciun Angajament semnat de către titular, iar în continuare se redau „informaţii transmise Securităţii de către domnul RATEŞ Nestor (fost STESEL NATAN), regăsite atât în documente întocmite de către domnia sa şi semnate cu numele real, numele conspirativ „NICU” fiind consemnat în antet de către ofiţer, cât şi redactate de către ofiţer sub formă de rapoarte”, pe care cititorul le poate vedea în facsimilul alăturat.
În legătură cu diferenţele dintre „informator” şi „sursă” a Securităţii, un analist militar ce cunoaşte fenomenul din interior a ţinut să facă precizarea că „MEMBRII PCR NU AVEAU DOSARE DE INFORMATORI ORI COLABORATORI AI SECURITĂŢII”, întrucât, în cazul lor, se „făcea o notă de o jumătate de filă către primul secretar de judeţ sau sector, după caz, prin care se cerea „aprobarea ca X ori Y să sprijine organele de Securitate”. „Acest amănunt explică şi faptul că, astăzi, unele persoane importante, care se regăsesc în dosarele în care au fost notate că s-a dat aprobarea respectivă în cazul lor, cer în mod cinic dosarele de informator ori colaborator, ei ştiind de la bun început că acestea nu există”, ne-a mai declarat specialistul citat.
„De aceea apar şi confuzii întreţinute deliberat în cazurile respective”, a mai adăugat el.
Revenind la rapoartele sau notele ce-i aparţin lui Nestor Rateş, aşa cum au fost ele transmise către Asociatia Civic Media şi care, cum poate observa oricine, conţin multe iniţiale, am descoperit cine s-ar putea ascunde în spatele lor, astfel încât oricine să înţeleagă mai bine cele afirmate de semnatarul lor – recte viitorul director de la Europa Liberă.
Astfel, primele iniţiale ce apar în documentul dat de CNSAS sunt „Ţ.S.” Este vorba de Ţicu Simion, venit în România imediat după 1945, din URSS, care apoi a ajuns la Agenţia Naţională de Presă – AGERPRES – unde a fost coleg de redacţie cu Nestor Rateş. „F.A.” este Felicia Antip, o ziaristă remarcabilă, dispărută dintre noi în februarie a.c., care a fost şefă de secţie la revista LUMEA, înfiinţată de la 1 noiembrie 1963, al cărei prim redactor şef a fost George Ivaşcu. Ea a fost căsătorită cu gen. Constantin Antip, care, între altele, este autorul unui manual de istorie a presei, el lucrând îndeosebi în domeniul presei militare, fapt ce explică gradul său militar. „E.O.” este Ecaterina Oproiu, un nume de referinţă în presa anilor la care se referă Rateş, ea a fost cronicar de cinema, redactor-şef a revistei „Cinema” şi autoare unui music-hall, „Nu sunt Turnul Eiffel”, ce s-a bucurat de mare succes în epocă. „R”, prietenul Feliciei Antip de la LUMEA, era Cornel Răducanu, redactor-şef adjunct la revista citată, care venise în redacţia respectivă de la „Scânteia Tineretului”. Intelectual de rasă, căsătorit cu celebra dansatoare Miriam Răducanu, el era un excepţional cunoscător al problemelor externe. „S.F.” este Sanda Faur, ziaristă la revista „Femeia”, decedată anul trecut, iar iniţialele I.F. (A.C.) sunt ale lui Anton Celaru, care, ani buni, a fost şeful secţiei Externe la ziarul „Informaţia Bucureştiului”, decedat şi el acum trei-patru ani. La capitolul în care Nestor Rateş vorbeşte despre „cunoştinţele sale”, ele sunt: „N.P.”- Nicolae Plopeanu de la Radio, fost corespondent la Belgrad şi fost apoi ziarist la secţia Externă a Scânteii; „I.M.”- Ion Manea de la Revista pentru Străinătate, plecat ulterior în SUA şi căsătorit cu marea lingvistă Maria Manoliu; „N.I.”- Nicolae Ionescu de la Viaţa Economică, fost redactor-şef la Agerpres, fost şef al secţiei Externe a Scânteii; „R.C.” este Romulus Căplescu, fost şef al Secţiei Externe de la „Scânteia”, care lucrase în prealabil la Agerpres.
La capitolul „cunoştinţe mai îndepărtate”, Nestor Rateş îi trece pe: „S.V.”- Sergiu Verona, fost şef de secţie la LUMEA, ajuns, înainte de 1989 în grupul lui Henry Kissinger, fost secretar de Stat al SUA, unde a scris volume remarcabile; „G.S.” este George Serafin, fost redactor şef – adjunct la LUMEA. „C.R.” – Cornel Răducanu, despre care am vorbit; „I.F.”- Ion Fântânaru, comentator la secţia Externă a „Scânteii”; „N.L.”- Natan Lupu, la ora aceea şef al secţiei Externe a ziarului „România liberă”; „U.V.” – Uly Vălureanu, tot de la acelaşi ziar, emigrat în Israel; „I.P.” pare a fi Ion Pavelescu de la „România liberă”.
La capitolul „cunoştinţe îndepărtate”, Nestor Rateş nominalizează pe: „G.D.”- Gabriela Dolgu, de la „Contemporanul”, fosta soţie a acad. Gheorghe Dolgu de azi; „D.B.”- Dic Baboian, la ora aceea ziarist la „Flacăra”, ca şi „I.C.”- Bicu Cioară, care a plecat chiar în acei ani în Israel.
În legătură cu catalogarea acestora drept „cunoştinţele mele”, „cunoştinţe mai îndepărtate” sau „cunoştinţe îndepărtate”, specialistul citat spunea că atare detalii erau cerute expres de Securitate spre a afla elemente de natură pozitivă ori negativă ce puteau fi folosite în contactarea gazetarilor respectivi şi în eventuala lor racolare ca „surse”. Am mai remarca faptul că, aşa cum pot constata personal şi cititorii, în nota privind deplasarea sa în Israel şi convorbirile purtate acolo, Nestor Rateş notează, fără să-l forţeze cineva, lucruri despre care ştia că merg la sufletul autorităţilor din Bucureşti: „ –pretutindeni în Israel am constatat INTERES şi STIMĂ PENTRU ROMÂNIA ( subl.ns.)”.
În fine, reamintim că după şase ani de la formularea cererii respective, Adeverinţa CNSAS constată negru pe alb că „domnului RATEŞ Nestor (fost STESEL NATAN), fiul lui Anton şi Belina (…), nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii”. Q.e.d.
