Foto cu “animalele mai egale decat altele”: Alexandru Florian, un urmas de bolsevic, William Totok, un informator al Securitatii si Adrian Muraru, un falisificator al Arhivelor comunismului
Sala de conferințe a sediului Jockey Club din capitală a devenit neîncăpătoare în seara de 18 aprilie 2013, cu ocazia conferinței organizate de Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în colaborare cu Institutul Național pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel” (INSHR-EW). Conferința a avut ca temă declarată “Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare. Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România”, propunându-și să să analizeze, conform anunțului de pe site-ul oficial al IICCMER, “modul în care societatea românească contemporană înțelege să se raporteze la figuri controversate ale Resistenței anticomuniste, asociate atât în trecut cât mai ales în prezent cu manifestări ale extremei drepte în România”.
Sala a fost plină de un public pe cât de numeros, pe atât de variat: foști deținuți politici și tineri continuatori ai idealurilor lor, cetățeni de naționalitate evreiască, istorici și cercetători – printre care Liviu Pleșa de la CNSAS, Cosmin Budeanca de la IICCMER, Nicolae Videnie de la IIR, Mihael Shafir de la Universitatea din Cluj ș.a., studenți și chiar elevi de liceu, lideri și voluntari ai unor ONG-uri precum Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Federația Română a Foștilor Deținuți Politici Luptători Anticomuniști, Fundația Luptătorilor în Rezistența Armată Anticomunistă, Centrul pentru Studii Evreiești, Federația Comunităților Evreiești ș.a.. Dezbaterea s-a desfășurat într-o atmosferă deosebit de încordată, informeaza Buciumul.ro.
De remarcat solidaritatea extraordinară a celor ce îl iubesc și respectă pe Ion Gavrilă Ogoranu, care fără nici o mobilizare prealabilă, au dominat în mod vizibil sala și care în a doua parte a manifestării au intervenit spontan, în dorința contracarării numeroaselor aprecieri defavorabile făcute atât la adresa eroului, cât și la adresa luptei de rezistență anticomunistă în general.
Conferința susținută de cercetătorul Wiliam Totok, reprezentant al Institutului Elie Wiesel, susținută pe fondul derulării unor imagini adeseori tendențioase, a vizat în mod evident câteva obiective precum destrămarea aurei de erou național și știrbirea incontestabilei autorități morale pe care liderul rezistenței armate din munții Făgărașului a căpătat-o în ultimele două decenii în opinia publică românească. Utilizând o logică viciată, bazându-se pe declarațiile date de Ogoranu în ancheta Securității imediat după capturarea sa în 1976, declarații despre care a garantat (pe baza a ce oare?) că ar fi fost date fără nici un fel de constrângere, derulând în mod obsedant imagini cu participanții la comemorările de la Sâmbăta de Sus salutând cu salutul legionar (considerat în mod inexact ca fiind fascist), ori scoțând din contextul unor cărți afirmații considerate antisemite de-ale unor prieteni ai lui Ogoranu, Wiliam Totok a încercat fără succes să relativizeze epopeea rezistenței anticomuniste din Făgăraș. El a afirmat – fără susținere – că grupurile de gherilă precum acela al lui Ion Gavrilă Ogoranu doreau înlocuirea unui totalitarism – cel comunist, cu alt totalitarism – cel fascist.
Wiliam Totok a reproșat lui Ion Gavrilă Ogoranu că după 1990 nu s-a delimitat de trecutul său legionar, ba mai mult decât atât a participat activ la publicistica legionară, a susținut conferințe în acest sens, fiind inițiatorul acțiunilor anuale de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, acțiuni caracterizate de Totok ca având caracter legionar. El a exemplificat în acest sens și prin faptul că în 1993 Ogoranu s-a numărat printre întemeietorii Partidului “Totul pentru Țară” (Pentru Patrie), continuator al organizației omonime din perioada interbelică. Pe baza acestor argumente, Totok a concluzionat că Ogoranu a rămas un fascist. Spre deriziunea publicului, Wiliam Totok a încercat să facă o paralelă între Ogoranu și scandalul sterilizării țigăncilor de la începutul acestui an.
Președintele AFDPR, dl Octav Bjoza, a luat cuvântul din sală, evocând calitatea deosebită a legionarilor pe care i-a cunoscut în închisorile comuniste. Deși nu a fost legionar, d-sa a arătat că nu consideră normală generalizarea osândirii tuturor membrilor Mișcării Legionare, subliniind caracterul deosebit al lui Ion Gavrilă Ogoranu care a fost un exemplu de bunătate, de toleranță și dragoste creștină. Dl Bjoza a criticat situația creată de Institutul Elie Wiesel la Târgu Ocna, unde se exercită presiuni asupra consiliului local pentru retragerea calității de cetățean de onoare al orașului fostului deținut politic Valeriu Gafencu, supranumit Sfântul închisorilor, reproșând celor de la institut că “nu ne lasă nici să ne alegem sfinții.”
Prezent în sală, președintele Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, dl Coriolan Baciu, executorul testamentar al eroului anticomunist, a evocat figura luminoasă a acestuia, toleranța și deosebita deschidere practicate de acesta. Coriolan Baciu a arătat că Ogoranu nu a încercat monopolizarea rezistenței armate anticomuniste în favoarea Mișcării Legionare, ci dimpotrivă a militat permanent pentru idea că lupta de rezistență a aparținut poporului român, recunoscând contribuția mai multor grupări politice în acastă încleștare cu comunismul. Dl Baciu a reproșat organizatorilor comportamentul din cadrul acestei manifestări prin care se încercă în mod evident deteriorarea imaginii lui Ion Gavrilă Ogoranu, mai afirma Buciumul.ro, sub semnatura lui Florin Dobrescu, in relatarea pe larg a evenimentului.
La articolul semnalat, cunoscutul militant pentru adevar al exilului romanesc si Ion Varlam a comentat:
Ion VARLAM
Ìl felicit pe D-l Dobrescu pentru sobrietatea si calmul comentariului sàu, cu atât mai demne de admiratie cu cât nerusinarea cu care D-l Totok si cei care-si arogà dreptul de a-I învinui permanent si din principiu pe cei care au îndràznit sà ridice o privire criticà asupra acelor evrei din România care s’au remarcat prin comportamentul lor arrogant si acaparator, fàcându-se agentii împàràtiilor vecine care urmàreau (si mai urmàresc) cotropirea României si desfiintarea identitàtii nationale a bàstinasilor ei depàsesc limitele tolerabilului. Nu cred cà în Israel s’ar putea conferentia despre miscarea fascistà Irgun (clasatà ca atare de politologii francezi, britanici si americani care se ocupà cu natura si istoria miscàrilor fasciste) si despre membrii ei care au dobândit rangul de eroi prin sacrificiile cu care au contribuit la lupta de eliberare a Palestinei de sub stàpânirea englezà, în felul în care D-nii Totok, Shafir & cie si-au permis sà vorbeascà despre Ion Gavrilà Ogoranu si chiar despre miscarea legionarà. Ca mai toate miscàrile de eliberare nationalà, cea legionarà a fost violentà (revolutionarà) prin vocative: urmàrea emanciparea românilor de sub dominatia celor care luaserà locul fanariotilor atunci când stàpânirii turcesti i-se substituise rivalitatea de interese dintre Rusia si Austria (sustinutà de Germania), ai càror agenti locali au fost în special evreii. Nu individual ci prin organizatiile lor, acestia s’au împotrivit constant îndeplirii aspiratiilor legate de înfàptuirea idealului national al Unirii tuturor românilor. Au fàcut-o la Berlin în 1878, cerând marilor puteri sà conditioneze recunoastere României ca stat suveran si independent de instituirea unui statut discriminatoriu care i-ar fi scos pe evrei de sub legea româneascà. Acelasi lucru l-au fàcut la conferinta de Pace de la Versailles, unde au încercat sà le impunà statelor succesoare ale Dublei Monarhii un “Consiliu al Minoritàtilor” cu rolul de organ de tutelà care sà exonereze pe membrii etniilor fàrà tarà (deci pe evrei) de supunerea fatà de legile statelor ai càrei cetàteni erau, instituind astfel un adevàrat apartheid în favoarea acestora. Toate aceste state au respins cu indignare dreptul de ingerintà pe care si-l menajau pe acastà cale SUA si Franta, promotorii cei mai înversunati ai acestui proiect !
Desi mare si sincer prieten al românilor, Dr. W.Fildermann, reprezentant al evreilor în Senatul României, propunea official în 1937 colonizarea a 1.500.000 evrei în tara noastrà, sub motivul cà numai acestia ar putea-o duce la prosperitatea economicà promise de extraordinarele ei resurse natural (Cf. Ràspunsul, tot public, adus acestei propuneri de càtre Prof. N. Iorga).
Cu privire la gogorita antsemitismului pe care o agità ex-agentii sovietici si fii de agenti sovietici de fiecare data cà este vorba de crimele comunismului – deci si de meritele celor care l-au combàtut – adicà de D-nii Shafir, Totok, si ceilalti promotori ai neo-marxismului disimulat sub pulpanele gândirii politically correct – acesta reprezintà o armà de diversiune mult prea evidentà pentru a revei asupra rosturilor si a mecanismelor ei. Caracterul sfruntat mincinos al acuzatiilor aduse regimului Antonescu în aceastà privintà, este definitive dovedit de urmàtoarea declaratie oficialà a lui Shimon Peres, Presedintele Israelului, fàcutà în August 2010, cu prilejul vizitei pe care fàcut-o în România : ” NU VOM UITA NICIODATA CA, IN PERIOADA CEA MAI INTUNECATA A EUROPEI, IN PERIOADA NAZISTA, ROMÂNII AU SALVAT VIETILE MULTOR EVREI DE AICI, 400.000 DE EVREI, CARE AU VENIT IN ISRAEL SI AU CONTRIBUIT SI CONTRIBUIE LA CONSTRUIREA ISRAELULUI, DAR CARE N-AU UITAT IUBIREA PENTRU ROMANIA, SI-AU PASTRAT CULTURA ROMANEASCA. PENTRU ACEASTA, DORESC SA MULTUMESC POPORULUI ROMAN SI SA-I SPUN CA ACEASTA ESTE O PRIETENIE CARE NU SE VA TERMINA SI CARE VA CONTINUA MULTA VREME IN VIITOR, NU DOAR IN ISTORIE. MA SIMT AICI CA ACASA, MA SIMT CA INTR’O TARA PRIETENA, SI NU VORBESC DOAR DESPRE TRECUT, CI SI DESPRE VIITOR.”
Nciun om serios si de bunà credintà nu poate afirma despre un regim politic care fàcut din România o tarà de azil pentru toti evreii din Europa care ajungeau pânà la granitele ei si care a facilitat si sprijinit în plin ràsboi contra Marii Britanii emigrarea a mii de tineri evrei càtre Palestina, unde aveau sà întàreascà rândurile celor care luptau contra lui Hitler al càrui aliat involuntar era tara noastrà, nu poate, deci, afirma despre un astfel de regim cà a luat parte la distrugerea organizatà a populatiei evreiesti de pe continentul nostrum. Mai mult: un astfel de regim nu poate nici màcar fi acuzat de rasism deoarece màsurile la care i-a supus pe evrei au un caracter cu totul benign dacà sunt comparate cu cele aplicate de unii din dàtàtorii nostril de lectii – SUA spre pildà – cetàtenilor lor de origine germanà sau niponà.
Ion Varlam
Master în Stiinte Politice, IEP, Paris.
Vedeti si:
Un interviu exploziv cu fostul detinut politic Ion Varlam, secretar general al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi: “Radu Ioanid, directorul Muzeului Holocaustului, este agent de sorginte sovietica”. Anticomunistul Ion Varlam devoaleaza o retea anti-Romania infiltrata adanc in structurile statului. “Trotkistul Tismaneanu”, “scremutul Liiceanu”, “bufonul Plesu”, “hazaica Mungiu”, “agentul Mihnea Berindei” & Co
Cititi si:
Adresă către Consiliul Local al orașului Târgu Ocna
ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI
DIN ROMÂNIA
A.F.D.P.R.
ASSOCIATION DES ANCIENS DETENUS POLITIQUES DE ROUMANIE
FORMER ROMANIAN POLITICAL PRISONERS ASSOCIATION
Str. Mântuleasa nr. 10, 030554 Bucureşti, sector 3, ROMÂNIA, tel/fax. 3172317
Nr. 25/22.02.2013
Către Consiliul Local al oraşului
Târgu Ocna
Domnului Primar Ştefan Şilochi
Spre ştiinţă Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”
Referitor: Retragerea titlului de cetăţean de onoare acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu
Comitetul Naţional de Conducere al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România (AFDPR) întrunit în şediţa ordinară din 22 februarie 2013, a avut printre punctele cuprinse în ordinea de zi şi acela al contestării de către Institutul “Elie Wiesel” a acordării titlului de cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu, a hotărât cu unanimitate de voturi luarea unei atitudini ferme faţă de solicitarea neîntemeiată a institutului mai sus numit.
Am acceptat ideia că indiferent de culoarea politică, sau fără de culoare, toţi cei ce ne-am aflat în temniţele şi lagărele de exterminare comuniste am constatat la unison că Valeriu Gafencu s-a situat întru totul deasupra noastră a tuturor, fiind considerat ca unul dintre sfinţii închisorilor, o adevărată „sămânţă a sfinţeniei sădită pe al temniţei pământ”.
A fost o „făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului”, dându-ne tuturor o pildă de viaţă şi iubire.
O altă mărturisire ne spune „ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te-ai jertfit din iubire pentru un pastor evreu, rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dându-i lui medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească”.
Mulţi dintre noi am învăţat de la el ce înseamnă iertarea şi iubirea faţă de aproapele tău.
A avut asupra noastră forţa prin care sufletele noastre se înălţau în văzduhul nepătruns, deşi trupurile ne rămâneau după gratii.
Iată doar câteva considerente pentru care zecile de mii de deţinuţi politici l-au considerat un sfânt şi cer Patriarhiei Otodoxe Române să-l canonizeze.
Istoria religiilor cunoaşte cazuri în care persoane care au greşit, s-au întors la Dumnezeu, devenind mai apoi sfinţi.
AFDPR mai are în prezent peste zece mii de membri cotizanţi din care doar trei mii foşti deţinuţi politici, diferenţa constituind-o deportaţii şi urmaşii decedaţilor.
AFDPR este membră a Asociaţiei Internaţionale a Foştilor Deţinuţi Politici din fostele ţări comuniste europene, numită INTER ASSO.
Preşedintele AFDPR este membru în Comitetul de conducere al INTER ASSO.
Atât conducerea AFDPR, cât şi a INTER ASSO recunoaşte holocaustul produs asupra poporului evreu, dezaprobându-l cu fermitate, precum şi orice altă crimă cu caracter etnic sau politic.
Cu toate că înţelegem grijile, prudenţa, vigilenţa, dar şi promptitudinea cu care acţionează conducerea Institutului „Elie Wiesel”, vă rugăm să reconsideraţi pozitia faţă de cazul în speţă.
Cu mulţumiri şi aleasă preţuire,
Preşedinte al AFDPR
ing. Octav Bjoza
Sursa: Ziaristi Online
Cititi si: Institutul Elie Wiessel mistifica istoria României
Fundaţia „Memorialul Durerii” protestează împotriva tentativei Institutului Elie Wiessel de a mistifica istoria României şi de a ne defăima eroii. Altul este, ar trebui să fie, obiectul de activitate al Institului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România şi nu acela de a nega rezistenţa din munţi şi de a-l eticheta pe Ion Gavrilă Ogoranu ca fascist.
Toţi marii istorici ai prezentului, de la Al. Zub la Denis Deletant, recunosc existenţa, forţa şi unicitatea luptei anticomuniste din munţi. Membrii acestei rezistenţe aparţin tuturor categoriilor sociale (militari, preoţi, studenţi, ţărani) şi tuturor partidelor politice.
În dosarele Securităţii (Fond Documentar nr. 2168) sunt publicate hărţi ce conţin grupările de luptători dispuse pe toată întinderea Munţilor Carpaţi, iar o direcţie a Securităţii se ocupa de obiectivul „Bande-Organizaţii subversive”.
Avem suficiente date istorice, furnizate de Arhiva CNSAS.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc nu poate încuraja şi susţine asemenea demersuri, total străine de spiritul ştiinţific şi de adevăr.
Ion Gavrilă Ogoranu este un simbol al rezistenţei anticomuniste şi memoria lui nu poate fi terfelită de jalnicele reconsiderări ale unor debili cercetători ai istoriei.
Serialul Memorialul Durerii va difuza în 18 mai un episod dedicat „Moşului” – cel care la 24 de ani a condus de-a lungul a zece ani, cu eroism şi credinţă în Dumnezeu lupta tinerilor făgărăşeni.
Cer cu fermitate Partidului Naţional Liberal care l-a propus pe controversatul Andrei Muraru la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România să revină asupra acestei numiri.
Institutul înfiinţat de un guvern liberal nu s-a născut să ne atace reperele morale, martirii şi eroii, să-i pună în dezbateri îndoielnice, departe de orice rigoare ştiinţifică. Chiar dacă acest demers este girat de respectabilul institut Ellie Wiessel, de data aceasta putem vorbi de manipulare, demitizare şi de comentarea în derizoriu şi ofensator a realităţilor istorice.
