Libraria Sophia va invita joi, 11 aprilie 2013, ora 17.30
la un dialog pe tema
Tinerii si imaginea publica – libertate, constrangeri, discernamant

Invitati:
pr. diacon Sorin Mihalache
Cerdry2k (Marius Stelian Craciun)
asis. univ. dr. Laurentiu Gheorghe

Va asteptam cu drag!

Urmariti postarile Librariei Sophia si pe Facebook

Marturia lui Stelian Marius Craciun (Cedry2k) despre minunea petrecuta la Iasi la conferinta despre Sfintii Inchisorilor

Am fost destul de sceptic. Nu față de prietenii mei, pentru că îi consider niște oameni extrem de serioși. Nici față de Dumnezeu și de minunile făcute de El, pentru că, din punctul meu de vedere, întreaga Lui Creație este o minune în sine. Am fost sceptic din cauză că mă consider nevrednic de semnele Lui, și nu spun asta ca să par smerit, dat fiind că eman mândrie prin toți porii. Totuși se pare că Judecata Domnului este alta; am primit, din partea prietenilor mei care au susținut conferința, nobila sarcină de a veghea sfintele moaște ale celor care nu au pregetat să-si asume sacrificiul pentru Hristos și neamul românesc.

Astfel că după (emoționanta) conferință, mi-am luat în serios rolul de “bodyguard”, fiind extrem de atent la modul în care oamenii își manifestau evlavia față de osemintele acestor martiri, perindându-se prin fața mesei, închinându-se și sărutând aceste sfinte moaște. Am pornit de la premisa că nu toți oamenii găsesc cel mai potrivit mod de a cinsti memoria acestor sfinți, anonimi și celebri.

Ca să nu o mai lungesc, în timp ce supravegheam extrem de atent acest proces, am simțit un puternic miros de mir. Nu în nas, ci direct în creier. Exact în secunda următoare, am observat (mă bucur de un văz excelent) cum o picătură extrem de mică apăruse pe una dintre coastele aflate exact în dreptul meu. Desigur, ați zice, ar fi putut fi umezeală, apărută din terțe motive, dar am văzut cu ochii mei cum acea picătură de mir, CREȘTEA în dimensiune, direct proporțional cu uluirea mea. Mirosul creștea și el în intensitate. Am simțit cum inima începe să-mi bată cu putere și mi s-a uscat gura. Am atras atenția (prin niște onomatopee incoerente) unui coleg, aflat exact lângă mine. Exclamațiile lui mi-au întărit instant convingerea că nu mă înșel. De asemenea, în mai puțin de 2 minute, un alt coleg aflat lângă masă mi-a atras atenția asupra unui craniu care emana un miros foarte puternic și pe a cărui suprafață apăruseră picături de mir.

Oamenii din față au observat uimirea noastră și s-au strâns în jurul nostru. Aș zice că cel puțin 20-30 de oameni din cei aflați acolo îmi pot confirma fără nicio reținere spusele. La un moment dat, o doamnă s-a apropiat cu o bucățică de vată și, până să apucăm noi să o oprim, a șters picătura de mir de pe coasta respectivă, fapt care m-a mâhnit profund. Am rămas puternic impresionat pentru tot restul serii, arătându-le credincioșilor coasta din care izvorâse sfântul mir. Simțeam că nu pot să tac. Exact cum simt și acum. Nu trageți concluzii pripite: dintotdeauna m-am simțit protejat de Domnul și nu am simțit nevoia de a-L ispiti.

Asta e mărturia mea și e din suflet.

Mulți vor zice că sunt nebun. Nu asta e drama. Drama ar fi să nu fiu un nebun întru Hristos. Dumnezeu e Mare și lucrează nebănuit, chiar și cu cei nevrednici!

Sursa: Cipirian Voicila  via Bindiribli