Mare scandal mare, de prin cele străinătățuri parcă străbătut, cu lăptişorul nost cel de toate zilele.. Nu de matcă blonzie, nici de mumă portocalie, ci de neagra ciumă a aflateitoxine, bibicilor! Și cine putea să cerce a-ncânta ochiul prea sever al electoratului român dacă nu Ungureanul nostru de serviciu, mare pișicher și prea fin belfer, beutor – mai nou – de lapte de Kobe…

Ieri prea vajnicul Ungurean la marele bazar – ce hipermarket azi se numește – fost-a dus. Să cumpere odraslelor tuturor ungurenilor săi laptele și cornul refuzate de primul între miniștri Victor Ponta, al său coleg – de generație și poli-tichie, bun înțeles.

Și aflat dânsul la marele bazar cu presa de bună seamă întâmplător s-a întâlnit. În coșulețul de elev cu toate temele de-a gata preparate el numai lapte avea, de toate felurile și naționalitățile, de parcă pentru ziariști îl pregătise.

Acesta este omul, bibici și boieri dumneavoastră! Ecce homo ungurensis, iată pe Ungureanul ce al nost se visează și este vizat! Lăptișorul nu de Kobe, ci de România – și nu doar – îl lipsea din tichiuța de mărgăritar. În Cacharel deci înmiresmat la bazar el s-a fost dus. Și ce-a mai spus?

Că face piața des, de aproape fiecare dată când la cumpărături merge. De la piață o fi luat pârdalnicul acela de Lagavulin major, de optsprezece ani! De la piață și vita cea la Kobe marmorată și cu bere și sake îngrășată.. Care, iată, lăptișor de matcă pare a scoate din cornul său prea abundent, cu lapte…

Apăi nene Ungurene, dacă rezerviștii s-or certa între ei, cum la Tulcea aceea a rivalului tău spuneai, însemneaza că activi/știi singuri se ceartă, precum nebunaticii. Că altfel ce rost ar fi avut lui Victor Ponta, odinioară salutarul matale salutător, să-i reproșezi ieri cu jucată obidă că la bătrânul corn cu lapte al lui Năstase a renunțat?

Mai bine mere ar da guvernul copiilor nene Ungurene, dar nu în Remy Martin confiate! Deși merele, Adam tot depune mărturie, în gât stau. Ori struguri bibicilor, acri nespus! Precum președinția României, poamă acră pe care, cu puțin noroc chior, baciul cel Ungurean și prea împrejur uitător niciodată n-o vedea-o de-aproape.

Că prea vulpe fuse cu noi toți, dar vulpe din acelea grăbitele, a căror blană prea repede se ițește din uniforma de miel blând, pentru un pumn plin cu niște carne de Kobe!